AMINTIRILE UNUI „POSEDAT”

 RECUPERAREA MEMORIEI

 Asa cum mi s-a intamplat mereu cu o seara inainte sa merg la Corrado am avut febra. M-am gandit ca era imposibil sa nu ma duc sa pun in clar ceea ce mi se intampla doar pentru o a naiba de febricica ma chinuia dar pe care oricum o prevazusem. In felul acesta in ciuda febrei am luat trenul si am plecat la Pisa. Corrado mi-a facut imediat o impresie foarte buna, o persoana simpatica care stia sa te faca sa te simti bine, sa fii in mediul tau. Am inceput sa vorbim de lucruri normale cum ar fi despre studiile universitare pe care le faceam si despre viata mea in general. Corrado avea pastrat  fiecare mai pe care eu i-l trimesesem si bineinteles testul de autoevaluare pe care il trimesesem in 2008, asa ca am inceput sa enumeram tot ce am scris. Cat am stat colo de vorba cu el imi veneau in minte alte lucruri pe care nu le-am scris si ma miram cum am facut de nu mi-am amintit de toate. De exemplu am raspuns negativ la intrebarea daca am mai avut vise in care vedeam militari, desi de la varsta de 12 ani am avut in continuare astfel de vise, mi se parea ca sant personajul din jocul video Resident Evil, sau mai bine zis o femeie imbracata cu o salopeta bleau sau albastru inchis care mergea sa ucida zombi si sa impuste tot. Dupa ce mi-a facut o gramada de intrebari,  care cu cat mergeam inainte demonstrau ca sant pozitiva,  Corrado m-a rugat sa imi aleg unul din  visele despre care de abia terminasem de vorbit, fara sa ma gandesc mult pe care il aleg.

Am ales un vis in care eu eram un militar in armata si ma aflam in ascensorul din casa unde locuiam, asteptand sa se deschida usile ca sa trag in zombii care voiau sa imi faca rau. Acesta a fost momentul cand Corrado a inceput munca lui in care s-a folosit de tehnica ancorelor, care imi aminteau foarte mult de tehnica lui Sigmund Freud, tatal psihologiei, si despre care citisem in trecut o carte”Tehnica asocierii libere.” Cand am individuat aceasta asociere am inteles ca trebuia sa las sa curga tot ce imi venea in minte in asa fel incat sa usurez munca la amnadoi. Si asa am facut.

Cand am oprit timpul in ascensor si m-am uitata mai bine la mainile mele, am realizat ca  nu prea erau ale mele, erau maini aspre, uscate; ca ochii nu erau ai mei erau ochi rosii cu pupile varticale; ca aceea care trebuia sa fiu eu era o chiestie fara par. Dupa ce am vazut bine aceasta scena oprita am reinceput sa vedem in continuare ce se intampla, ca si cum am fi oprit inregistrarea iar apoi ii dadeam drumul sa mearga. Usile liftului s-au deschis…. si nu erau deloc zombi… nu erau de loc usa casei mele! Vedeam in schimb un lung tunel…care mi se parea subteran. Am parcars acest tunel subteran pentru a ma opri apoi intr-o camera unde erau fiinte foarte cidate. Unele mi se pareau soparle, altii erau micutii grigi care vorbeau dar nu ma puteau vedere…dar mie nu imi placea acolo asa ca am parcarsi tunelul inapoi catre ascensor.

In acel moment Corrado mi-a cerut sa parcurg acel vis inapoi pana voi ajunge din nou la usa liftului. De aici pleaca momentul pe care mi-l amintesc cu cea mai mare intensitate emotiva si pe care am sa-l descriu cu exactitate folosindu-ma de dialogul pe care mi-l amintesc cu exactitate chiar daca au trecut anii.

Parcurgand acel vis inapoi puteam sa ma vad pe mine  alergand la liftul esterior al casei mele, cel care se afla in curte, unde imi parcasem masina, cand  m-am intors tarziu noapte acasa, dupa un chief cu prietenii. Am sa folosesc in dialoguri litera C pentru Corrado si E pentru mine.

C: cati ani ai?

E: 21

Plecam pentru ca era o lumina care ma urmarea. Uitandu-ma bine la lumina am observat ca era ca o raza care ma lumina. In jurul meu era doar intuneric.

C: si acum ce se intampla

E: incerc sa fug…dar nu reusesc..vad lumina…intruu in acea lumina

A urmat o pauza in care am stat in liniste fara sa zic nimic

C: si acum ce se intampla

E: ma uit de la o fereastra

C: si ce vezi de la fereastra

E: stelele

C: privesteti mainile

E: dar nu le am

C: incearca sa te intorci sa vezi ce e in spatele tau

Dintr-o data am inceput sa tremur si sa sughit. In acel moment mi-am deblocat toate emotiile.

E: nu vreau sa vad ce este in spatele meu

C: dar tu stii ce este in spatele tau

E:nu!

C: ba da, stii

Cand m-am intors m-am vazut pe mine insami, sau mai bine zis corpul meu (iar eu eram la inaltime langa fereastra)

C:e cineva cu tine?

E: nu

Eram intinsa pe un pat de fier cu un picior in mijloc. Puteam sa simt frigul din pat si din jur. Eram acoperita cu un cearceaf alb si eram goala. Din acel moment nu m-am mai oprit din plans si vedeam totul.

C:e un pat sau e strans ca un scun?

E: e mai mult un scaun

Intr-adevar nu era un pat ci o specie de scaun din acelea cum au stomatologii.

C: e cineva cu tine?

E: da..

C: cine? Cine e cu tine?

E: sant grigi

C: cati sant?

E: trei. Imi era frica

C: ce fac?

E: ma privesc…ma privesc

Corrado probabil pentru ca cunostea dinainte cine sant si cum se comportau aceste fiinte, face o miscare si inclina capul, lucru care eu nu stiam ce poate insemna.

C:si cum te privesc?

E:gata, gata..

Scena pe care o vedeam, acei ochi oribili, complet negri si goi m-au terorizat, si acolo in vehicolul lor UFO eram terorizata si infrigurata.

C: si ceilalti ce fac?

E: au ceva in mana

C:ce este?

E: mi se pare un pistol.. se apropie..vrea sa traga

C: unde trag?

E: in nas

C: in care nara?

E: derapta

Dupa aceasta scena amintirile mi-au revenit si ca o bestie am sarit si am inceput sa sparg toate aparetele care erau pe o masa de metal din fata mea. Doi dintre grigi s-au dus afara iar al treilea probabil  l-am lovit cand m-am agitat, era pe jos in pozitia unui embrion: treaz. Fata lui era intoarsa catre mine, si acei ochi negri si goi. Eu eram in fata lui si il priveam.

C: ce sentimente ai?

E: imi e mila…si vreau sa merg acasa.

C: si cum te intorci acasa te duc ei?

E: ma teletransport

C: cati ani ai?

E:15

Amintirea ramane asa, pentru ca de multe ori amintirile se amesteca intre ele si se ingramadesc in memorie.

C: pot sa-ti spun ca ai fost rapita dar nu pot sa-ti spun daca mai esti inca. Pentru ca de multe ori persoanele se revolta de ceea ce li se intampla …ceea ce trag cu acea specie de pistol este un microchip…stii ca daca e activ acum ei stiu ceea ce vorbim noi?

Ce sa mai zic eram ratutita. Nu atat de mult din cauza fricii prin care de abia trecusem cat pentru ca era asa de puternica, imediata, neasteptata (pentru ca  nu stiam ca aveam inauntrul meu emotii si lucruri de acest tip si de asemenea intensitate)  Apoi in acel timp gandindu-ma la faptul ca puteau sa ne auda am gandit ca Corrado are vreo rotita stricata. Imi parea o chiestie absurda si pana la urma este….dar pentru faptul ca ceva ti se pare absurd nu inseamna ca nu e adevarat sau ca nu exista.

Doar acum pot sa afirm ca ceea ce Corrado mi-a zis de microchip, cel de care se vorbeste peste tot, asa numitul emozional, ( cel care va fi implantat foarte curand tuturor oamenilor ca sa fie controlati, cu o simpla siringa, atat e de mic) era deja prima mea tentativa de a iesi din acea problema a rapiri cat mai repede posibil.

Am facut apoi un alt joc. Eu trebuia sa incerc sa ma uit intr-o oglinda. A iesit la iveala esperienza in care eu eram diversa de alte persoane… gandndu-ma la asta vreau sa va spun mai detaliat:

C: cum este acest lucru care te face sa te simti altfel decat ceilalti?

E: e mare!

C: cat de mare este?

E: mare…

C: incearca sa te uiti in oglinda. Ce vezi acum?

E: un sarpe!

Intr-adevar atunci mi sa parut ca simt din nou frica de satana care in multe nopti de cand eram mica ma turmenta. Si primul lucru pe care l-am vazut a fost un sarpe. Citind cartea Alienii di Demonii, m-am gandit ca este vorba despre memoriile aliene active MAA, care erau in mintea mea.

Aici se termina munca de recuperare a amintirilor intre mine care eram o neincrezatoare si Corrado care cu esperienta si cu cunostintele sale mi-a aparut mult mai mult decat o persoana de incredere.

C: acum noi am modificat un pic harta teritoriului, si sigur ceva se va schimba.  Si apoi imediat dupa

C: cunosti tehnica S.I.M.B.A.D.? Este o tehnica foarte simpla care te va ajuta sa iesi din aceste probleme. Iti creezi camera ta cu cele trei parti care iti apartin: suflet,minte si spirit si poti sa elimini toate aceste chestii care nu functioneaza. Ai nevoie de o jumatate de ora.

Aceasta filozofie foarte tare mi-a dat mari puteri  si multumindu-i in sfarsit lui Corrado pe care din acel moment si  dupa aceea l-am considerat intr-un anumit sens persoana care mi-a salvat viata, l-am salutat. Ma intrebam daca intr-adevar harta mea s-a schimbat…..

aici articolul in original

http://estele83.splinder.com/

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s