Arcul de triumf ridicat de cei doi Galerius in Salonic (304), un monument al gloriei dacice

         Niels Hannestad afirma ca „cel mai important dintre monumentele tetrarhice care s-au pastrat, etse Arcul lui Galerius de la Salonic, orasul de resedinta al imparatului”.
De unde Columna de la Roma si Tropheum Traiani erau monumente ale infrangerii puterii dacilor, arcul de triumf de la Salonic ramane peste veacuri ca un insemn major al triumfului dacismului. Desi cercetatorii nu au cunoscut acest magnific edificiu de piatra, in afara de cativa neluati in seama, el se impune prin triumful dacismului in intreaga lume antica. Cu toate acestea, citadela peninsulara romana ofera o larga audienta unor urmasi ai lui Traian, in detrimentul imparatilor traco-daci. Vorbind despre Galerius, nu putem trece peste Arcul de Triumf de la Salonic ridicat de el in aceasta a doua capitala a Daciei, sud-dunarene. Este vorba de interesanta comunicare a cercetatorului Victor Stancu, intitulata Dacii in metopele Arcului de Triumf al lui Galerius de la Salonic. Comunicarea nu a fost luata in seama, desi acest edificu monumental face parte din „triologia dacica”: Columna de la Roma, Tropheum Traiani de langa Constanta si Arcul de Triumf de la Salonic. Acesta din urma este „un monument istoric mai putin cunoscut, dar tot asa de important ca si Tropheum Traiani si Columna Traiana de la Roma”, dupa cum remarca cercetatorul amintit, ba chiar mai important. El va trebui prezentat in toate manualele scolare ale Daco-Românilor.Arcul lui Galerius „a fost ridicat de Senatul roman, in jurul anului 304 e.n., pentru a glorifica victoria cezarului C(aius) Galerius Valerius Maximus” (al carui bust apare in dreapta, daltuit in piatra) asupra persilor, castigata in anul 297 e.n., cu ajutorul trupelor de daci, compatriotii sai”. Metopele monumentului „ii prezinta pe daci ca factor principal in castigarea victoriei, fapt recunoscut de toti cercetatorii, incepand cu profesorul danez K.F. Kinch, a carui lucrare constituie piatra de temelie pentru studiile celorlalti.
                                                           In continuare, Victor Stancu prezinta scena „Cuvantul lui Galerius catre trupele de daci. Scena se petrce la Sardica (in Dancia Ripensis). In centru, in mijlocul a doua randuri de soldati echipati pentru razboi, purtand drapelele specifice dacilor-teribilul balaur cu cap de lup- Galerius in atitudine oficiala a imparatului. Prin poarta din stanga intra alti soldati in aceeasi tinuta si purtand aceleasi drapele”. Acestia ar fi Dacii „din nordul Dunarii” care au dat ajutor compatriotului lor in lupta contra persilor.
Tot Victor Stancu mentioneaza ca istroicul roman Al. T. Dumitrescu, analizand metopele Arcului de Triumf de la Salonic, colindele de Craciun (Imparatul Ler, curtile lui Ler etc), legende, traditii, ridicari topografice in zona, precum si vestigile gasite in sapaturile de la Resca (vechea Romula), sustine ca Galerius era originar din Romula, unde avea si un palat si unde a fost inmormantat si ca scena Cuvantarea lui Galerius s-a petrecut la Romula. Localizarea scenei la Romula (Resca, Oltenia) are la baza asemanarea capiteliului corintic al coloanei reprezentate in dreapta metopei cu capitelurile unora din coloanele gasite in sapaturile de aici” (la Romula). Dimitrie Cantemir, scrie: „mi-a povestit un voinic, Preda Stambol, roman din Tara Munteneasca precum in Tara Romaneasca aproape de Dunare, pe malul Oltului sa se fi vazand niste temelii de cetate, carora taranii de pe acolo din batranii lor apucand le zic Curtile lui Ler imparat, precum si din colindele Anului Nou si astazi au luat de pomenesc Ler Aler Domnul”. „O traditiune populara din comuna Cioara-Doicesti (Braila), se zice ca Ler a fost un imparat de la care au inceput colindele”. Relatarea lui Dimitrie Cantemir Ler, Aler Domnul o completam dupa cum urmeaza: (Ga)Ler(Ius) Aler(Ius) Dominus (imperator). Este un argument in plus pentru identificarea celor doi Galerius cu Ler Imparatul Dacilor si a cetatii Romula cu Recica, Recidava.
Si Victor Stancu trage concluzia ca „se impune o analiza meticuloasa si ampla asupra celor sustinute de Al. T. Dumitrescu”.
                                                            A doua metopa ce ne intereseaza este „jertfa lui Diocletian so Galerius ce precede lupta” Alta metopa analizata este „Batalia din tara Kurzilor-Sarja cavaleriei dace”. Aici apare „Galerius  galopand avantat spre inamic, cu avangarda (doi calareti in fata care au angajat batalia) si in spate cu restul trupelor calare, toti purtand drapelul dac caracteristic. Armata cu care va castiga victoria este compusa exclusiv din daci, ceea ce este semnificativ”. Dedesubt, „metopa il reprezinta pe Galerius calare, luptand cu seful inamic, care este de asemenea calare, si pe care il domina. Ce doi soldati ce urmeaza imediat calul lui Galerius, reprezentand, fara indoiala garda sa, sunt daci (dupa imbracaminte si scuturi), fapt de asemenea semnificativ”. Si incheie cercetatorul amintit, ca toate acestea „demonstreaza de o maniera sugestiva aportul militar important al elementului autohton din Dacia, la nivelul anului 300 e.n.”
Daca toata armata lui Galerius Maximus apare cu steagul dac (gnostic ofit) si cu ea castigase lupta impotriva Persilor si daca insusi imparatulk Galerius cel Batran se declarase „Dusman al numelui de roman si vrea sa schimbe titulatura Imperiului Roman in aceea de Imperiu Dacic” si chiar a schimbat-o, se mai poate cinva indoi de faptul ca limba traco-daca, Lingva rustica, avea circulatie in tot imperiul? Imperiu dac instaurat de Galerius, ca si arcul de Triumf de la Salonic constituie dovezi peremtoorii pentru dainuirea Dacilor de-a lungul mileniilor si ca asa zisa „nimicire” a neamului Dacilor este o simpla figura retorica. Adaugam ca inscriptia Arcului de Triumf a fost distrusa de peninsularii sovini.
Arcul de la Salonic este urmat de Arcul ridicat de imparatul Constantin cel Mare la Roma, dupa cum vom vedea mai jos. Ceea ce trebuie sa mai retinem indeosebi, este faptul ca „Ler Imparatul”, care apare in folclorul romanesc, este de fapt acest „imparat dac” Galerius. Ideea Imperiala si continuitatea Daco-Românilor pana in anul 1001 e.n., a fost tratata pentru prima data, in clarificarea continuitatii, de marele tracolog Iosif Constantin Dragan in Mileniul imperial al Daciei. Pentru identificarea lui Ler imparatulcu Galerius I si II pledeaza concluziile lui N.A. Constantinescu, care trateaza provenienta lui Ler din Valeriu, ca si din Galeriu. Acesta vorbeste de „figura legendara a lui Ler imparat” (probabil legat si de „Lerui Ler” din colinde) pus in legatura, fie cu numele amintite fie cu Galer(ius); si Galerius si Valerian (ne referim la imparatii romani cu acest nume) care au avut legaturi cu regiunile de la Dunare. Nu am la indemana opera lui Sextus Aurelius Victor (361), decat fragmentele din Fontes. Petru Maior socoteste pe Galerius „ dintra romanii cei de peste Dunare, nascut la Dachia ripense, drept din parinti prosti si el inca mai inainte au fost pastoriu de vite, pentru carea s-au si poreclit Armentarius, dar om frumos in trup, vestit si norocos ostas. Unde se nascuse acolo fu si ingropat; caruia loc el ii pusese numele Romulian, de pre numele mamei sale Romula”. In nota sa, Petru Maior repeta: „Insa Galerius a fost un om drept, este adevarat ca neslefuit si rural, insa demn de lauda: avea un corp frumos, remarcabil ostas si norocos in razboaie, nascut din parinti de la tara, pastor de turme. De unde i s-a si dat porecla de Vacarul. S-a nascut in Dacia Ripensis, si tot acolo a fost ingropat in localitatea pe care, dupa numele mamei sale Romula o denumise Romulianum”. Dupa Galerius Armentarius a urmat „intru imparatia romanilor, Galerius Maximinus”. El era „nepot de sora lui Armentarius”. Inainte  „ de a se face imparat se chema Dara”. Din familia lui, spune Petru Maior, se pastreaza si azi „preste Dunare” (la nord) „familie stralucita Dara”. Acelasi Sextus Aurelius Victor spune: „Galerius Maximinus nascut din sora lui Armentarius si numit inainte de a ajunge imparat cu numele adevarat Dara-prin nastere si instructie arata ca un pastor, insa avea o minte calma care pretuieste pe cei intelepti si invatati”.
Daca repetam singura eroare a lui Petru Maior, si anume, ca cei doi imparati, Galeriu Vacarul si nepotul sau Galerius Daran nu au fost romani, ci Daci- care au urat pe romanii ce-i robisera, informatiile sunt destul de valoroase.
Trebuie sa mai retinem faptul ca mama lui Galerius I se chema Romula si ca era daca. Romula este femininul lui Romulus. Locuitorii localitatii Romula sunt romanatieni (sau Romulenii) de mai tarziu. Datorita asemanarii intre viguroasa limba a Traco-Dacilor si cea a peninsularilor, sa nu facem greseala de a socoti ca toate cuvintele dace se trag din artificiala romana: „latina”.
Desi in toate studiile, Arcul de Triumf al lui Galerius este trecut intre monumentele de arta romana, pozitia sa, ca si initiatorul ei, dovedesc ca este vorba de un arc de triumf al artei traco-dace. Neglijandu-se cultura si originea lui Galerius-dac autentic- se produc grave erori. Traco-dacismul a fost dominanta teritoriala si lingvistica si chiar stiintifica. Alfabetul grec si latin au fost niste intamplari care au facilitat inventarul carturaresc, dupa cum cifrele arabe au deschis noi orizonturi calculelor universale.
Fragment din „Dacii de-a lungul mileniilor”, de Dumitru Balasa
Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s