NOI DOVEZI CA PELASGII DIN CARPATI AU INTEMEIAT VECHEA EUROPA

Astazi, nu mai face nimeni un secret, din faptul, ca Europa Unita scartaie din toate incheieturile. Imensele datorii externe acumulate de Grecia, Irlanda, Portugalia, Spania, cresterea somajului sau distrugerea economica a Romaniei prin monitorizare, reprezinta tot atatea exemple, care probeaza ca diriguitorii de la Bruxelles n-au inteles nimic din realitatile care trebuie gestionate. Criza financiara nu scuza, ci acuza politica UE si reprezinta consecinta multelor greseli comise de toate organismele, implicate in procesul de edificare a unitatii europene.
Desi consuma fonduri imense, forurile pentru unificarea Europei actioneaza la intamplare, dovedind ca n-au inteles nimic, dar absolut nimic, din premizele procesului, pe care ar vrea sa-l modeleze, spre a asigura cresterea democratiei si a civilizatiei in Europa Unita. Demersul acestor foruri este falimentar, la nivel de principiu, in toate domeniile vietii noastre.
Asa, de exemplu, in planul tinutei juridice, aceste foruri au trecut in penumbra principiul respectarii ferme a tratatelor de pace, pentru a tolera contestarea lor. Chiar, mai mult decat atat, au emis recomandari, care au amplificat conflictele interetnice, urmate de efectele economice, care se vad. Create, de cele mai multe ori, pe cai artificiale, prin manevre politicianiste de tip divide et impera, revendicarile etnice se vor inmulti, conducand la acea stare de tensiune improprie progresului, pe care si-l doreste Uniunea Europeana.
Fara a le mai inventaria, erorile forurilor europene sunt multiple si ele, toate, provin de la inversunarea, cu care reformatorii au refuzat sa accepte, ca Lumea Veche are radacini prea adanci pentru a putea fi ignorate. Au refuzat, in fapt, esentele ontologice ale unitatii europene, au refuzat criteriile de eficienta, fara de care, o mare parte a Europei a ajuns in pragul ruinei economice si morale.
In termeni concreti, forurile pentru modelarea Europei Unite au pus un prea mare accent pe doctrina diversitatii, fara a avea in vedere ca aceasta diversitate se sprijina pe puternica si evidenta inrudire a neamurilor, cu limbile lor atat de asemanatoare. Dar, puternicele criterii de inrudire a neamurilor europene genereaza tot atatea criterii de unitate. In primul rand, este vorba despre necontestata unitate pelasgica, ce presupune si matricea naturala, care a zamislit aceasta unitate, fiindca nu se poate imagina o inrudire, fara entitatea reala aflata la originea acestei inrudiri. Prin coroborarea multelor studii, care s-au scris despre pelasgi, inclusiv, in format electronic, se confirma pe deplin concluzia marelui istoric Berthold-Georg Niebuhr, care a aratat ca: „Pelasgii reprezinta cea mai raspandita susa a popoarelor din Europa”.(Histoire romaine, Vol.VII, p. 82).

Copii ale Cronicle Roll, din secolul XV, depuse la Trinity College din Cambridge sau la Biblioteca Nationala din Paris, arata ca si la originea popoarelor germanice se afla Boerinus, asociat, inevitabil, cu boierin, forma mai veche a cuvantului romanesc boier. Dar stravechiul sufix indoeuropean, -in, indica inrudirea cu un spatiu (ex. urs carpatin), care nu poate fi decat Hyperborea sau Borea, vatra zeilor lumii. Ajungem astfel la vatra romanilor, cei care prin denumirea lor foarte veche, de valahi, sunt inscrisi in toate Cartile Sacre ale omenirii, de la Rig-Veda la Edde-le germanice, iar in Biblie (Fc. 10,25) cu numele de Peleg, fiindca pe vremea lui s-a impartit lumea. In mitologia greaca, Pelasgos este erou civilizator.
Conexiunea mitica se sustine, in plan lingvistic, prin succesiunea de consoane V-B-P, ceea ce permite asocierea numelui pelasg cu numele volsgi-lor din Latiu, dar si cu wælisc, aflat la originea numelui welsh-ilor. (http://homepages.rootsweb.ancestry.com/Iwalsh/folklore.html). Urmele vietuirii lor, din perioada in care se dadeau nume muntilor, le regasim, nu numai in muntii Volsgi din Latiu, ci si in alti munti Volsgi, ale caror denumiri initiale, bine atestate, sunt foarte vechi, de vreme ce, prin utilizare multimilenara, au devenit Vosg(es), in Alsacia, si Besk(iz), in Cehia si Polonia, unde mai traiesc, si azi, in Moravia, stravechi comunitati de romani, numite Valašske.
Asadar, matricea neamurilor europene, nu este o fictiune, ci o realitate care dainuie prin neamul romanesc, numit si neamul Valah. Ni s-a spus Axis mundi, ca semn ca toate imperiile lumii ne-au recunoscut rolul de matrice a civilizatiei. Din considerente de ordin antropologic,  E. Pittard a ajuns la aceeasi concluzie (Congr. XVII, 1937). De aici si responsabilitatile, ce ne revin in edificarea Europei Unite pe bazele ei firesti. Or, pentru a incepe sa functioneze, acest mare agregat multi-etnic are nevoie, nu numai de o inima, cum demonstreaza tanarul Alexandru Demeter (http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/COMENTARII/) ci si de o limba comuna, care sa asigure la nivel de masa libera circulatie a informatiei si a persoanelor, dupa cum indica si analistii de la  Wall Street Journal (http://www.romanialibera.ro/actualitate/europa/ce-poate-face-ue-pentru-a-se-salva-din-criza-228707.html).
Desigur, exista impresia ca aceasta limba ar putea fi limba engleza, dar dificultatile sale etimologice ii limiteaza utilizarea la cei foarte putini, de maximum 10%, care o pot vorbi curent pe langa limba materna. Perfect constienta de dificultatile pe care le reprezinta engleza pentru straini, chiar, Anglia a finantat Programul Interlingua 1 si Interlingua 2 (Google), pentru a crea o limba fonetica de larga circulatie, iar lucrarile de specialitate arata ca avansul limbii engleze nu se justifica din punct de vedere lingvistic (Revista LUMEA, An IX, Nr 8 (100), 2001, p.53), asa incat nu mai pot fi amanate dezbaterile stiintifice, necesare pentru a stabili limba care sa asigure buna functionare a Uniunii Europene.
Sa nu uitam ca in cartea sa Previziunile de la Sarajevo, aparuta cu zece ani in urma, savantul elvetian, Urs Altermat, a intitulat capitolul II Batalia limbilor, ca semn ca si in acest domeniu lingvistic competitia este in plina desfasurare, asa ca zarurile au fost aruncate.
Acesta este si motivul pentru care ne vom asuma, fara alte intarzieri, responsabilitatea de a promova limba romana spre statutul de UNICA  LIMBA  PAN-EUROPEANA.
Si o vom promova cu toata increderea avand in vedere faptul ca virtutile limbii romane puse in evidenta de cercetarile ultimilor 25-30 de ani satisfac pe deplin cele doua criterii majore cerute de specialistii straini pentru limba comunitara.
Primul este criteriul fonetic – pe care limba romana il satisface mult mai bine ca orice alta limba.
Al doilea criteriu, promovat, mai ales, de Umberto Eco prin cele doua eseuri ale sale:
Pe urmele limbii perfecte in cultura europeana
In cautarea limbii perfecte

vizeaza limba cu cea mai buna competenta generativa, ceea ce presupune aflarea limbii matriciale, usor de recunoscut prin regulile de gramatica universala a limbilor, pe care le mai conserva.
Or, mai multe grupuri toponimice de vecinatate de pe teritoriul Romaniei ilustreaza in mod vizibil asemenea reguli de gramatica universala a limbilor, de unde si dovada ca limba romana satisface si cea de-a doua conditie impusa la nivel de principiu pentru limba comunitara.
Ca o confirmare directa a faptului ca limba romana este limba moderna cu cele mai profunde radacini in timp, dar si o limba care a fost respectata pana la divinizare de catre civilizatiile in formare, spiritualitatea valahica din Dacia a fost sacralizata, cu 4000 de ani in urma, de panteonul vedic sub forma tandemului de zeitati Valac-Hilya si Daksa, la care se mai adauga in lexicul lor religios cuvintele de uz comun „valaca, daksa si dakisa”.
Daca filologii lumii ar fi constientizat faptul ca numai entitatile de mare prestigiu si pre-existente panteonului vedic puteau fi venerate si sacralizate in Vede, n-ar fi ezitat sa acorde vechime pre-vedica acestor cuvinte de esenta valahica, la care se mai adauga alte minimum 300 de cuvinte care au o aceeasi forma si un acelasi inteles, atat in limba romana, cat si in limba sanscrita si, ca urmare, n-ar fi omis sa atribuie limbii romane importanta si pozitia ce i se cuvin ca depozitara in forma actuala a unor fapte de limba foarte vechi, ce ajung pana la originea reala a graiului uman articulat. Parca pentru a confirma, odata in plus, importanta matriciala a limbii romane, Martin Maiden de la Universitatea Cambridge va afirma in anul 2003, pe baza unui studiu bine documentat, ca „sunt absolut convins ca o lingvistica romanica in cadrul careia nu se afla pe primul plan si limba romana este o absurditate. Caracteristicile structurale ale limbii romane permit romanistilor sa inteleaga cu o precizie mai mare cum se prezentau limbile romanice in faza lor arhaica”. La concluzia domnului profesor Martin Maiden noi vom mai adauga constatarea facuta de mai multi cercetatori ca elemente din substratul romanesc prelatin se regasesc in multe alte limbi zise indo-europene.
Dar pentru o limba actuala cum este limba romana, cu o fosta arie de raspandire mult mai mare decat cea de astazi, vorbita curent in secolul XIX de la golful Corint pana in Bucovina de Nord si din Moravia pana dincolo de Bug, marea sa vechime reprezinta inainte de orice o proba de mare stabilitate in timp, o adevarata proba de anduranta. In plus, si acest fapt este esential, vechimea sa pre-vedica asociaza limba romana la atotcuprinzatorul sistem de metafore care au generat graiul uman articulat, iar pe temeiul acestei preponderente metaforice, limba romana se afla in situatia de a satisface si cele patru conditii preconizate, pentru limba comunitara, de catre Dante Alighieri in „De vulgari eloquentia”.
In conformitate cu criteriile marelui florentin, limba romana poate fi considerata ilustra, adica purtatoare de lumina, chiar prin aceea ca vorbitorii ei, numiti Valac-Hilya in Rig-Veda, au fost desemnati literalmente ca purtatori de lumina, asemenea celei solare. Este aulica, asa dupa cum constatase pe la anul 1842, W.Hoffman care vorbind despre neamul romanesc, a consemnat: „si ca o completare, limba sa este atat de armonioasa si bogata ca s-ar potrivi celui mai cult popor de pe pamant”. Este cardinala fiindca noi insine am fost numiti „Cardines mundi”, iar acest fapt, conform postulatului formulat de Th. Mommsen se reflecta in limba. Si este curiala, dupa cum s-a constatat la incheierea Pacii de la Trianon, in anul 1919, cand nici unul din participantii la negocieri n-au avut ce opune celor zece volume de paremii, cat cuprinde marea colectie realizata de inginerul Iuliu A. Zanne, pentru a conserva si sub forma scrisa valorile morale si etice promovate prin graiul viu al neamului romanesc numit si VLAHI.
Remarcabila, mai mult ca oricare alta limba, sub aspectul conditionarilor de ordin principial, limba romana manifesta si celelalte insusiri necesare unei limbi moderne de larga circulatie. Astfel:
1. Spre deosebire de limbile zise universale, create in mod artificial, de tip esperanto sau Interlingua, lipsite de orice validare practica, calitatile si validitatea limbii romane beneficiaza de confirmarile utilizarii sale multimilenare si pe arii extinse.
2. Cu un lexic pe deplin adaptat nevoilor contemporane, limba romana are cel mai apropiat lexic de lexicul limbii latine, care a servit ca limba culta si stiintifica de circulatie europeana pana in epoca moderna.
3.  Gramatica limbii romane prin complexitate, finete si precizie (cele trei genuri pentru substantive sau scara timpurilor verbale) permite o exprimare lipsita de ambiguitati, clara si la obiect, ce nu lasa loc unor interpretari contextuale. Lipsita de aceasta precizie gramaticala, limba engleza utilizeaza de regula cu peste 10-12% mai multe cuvinte decat limba romana pentru a transmite un acelasi mesaj.
4. Ca dovada ca va fi adoptata cu usurinta de catre toti cetatenii Europei Unite, multe din cuvintele sale, inclusiv cele de substrat, se regasesc in toate limbile vorbite astazi pe continentul nostru.
5. Limba romana va manifesta si in continuare o deplina rezistenta la actiunea tuturor factorilor de uzura entropica, datorita legaturii fonetice directe dintre scris si citit, legatura care va mentine vizibil si pe mai departe etalonul pronuntiei.
6. Fiindca este fonetica in proportie de 99,5%, scrisul si cititul se invata usor in limba romana, asa dupa cum recunosc toti cei veniti in Romania.
7. In cadrul bilingvismului, menit sa infaptuiasca unitatea in diversitate, caracterul profund fonetic al limbii romane si caracteristicile sale matriciale vor menaja in cel mai inalt grad limbile actuale ale Europei.
8. Limba romana este izofonica, adica numarul total de consoane dintr-un text este egal cu numarul de vocale ale textului respectiv, ceea ce denota un raport optim intre energia la emisie si acuratetea perceptiei.
9. Limba romana este deosebit de versatila, naturalizand cu usurinta orice neologism pentru conceptele noi, oriunde ar aparea ele in lume.
10. Ca pastratoare a Traditiei Primordiale, limba romana conduce la criteriile fundamentale de inrudire religioasa pe larga arie cuprinsa intre Atlantic si Oceanul Indian si, ca atare, poate fi numita limba Pacii popoarelor.
In incheiere, doresc sa arat ca, accesul fiecarui cetatean al Europei Unite la libera circulatie si accesul la libera informare, nu mai pot fi grevate de multele dificultati specifice limbilor cu scriere etimologica, dificultati atat de greu depasite chiar si de elita intelectuala, care reprezinta astazi doar 3-10%  din populatie.
Alaturi de aceste elite care vor continua sa invete limbi straine, demosul Europei Unite va avea astfel la dispozitie limba care satisface la superlativ toate anticiparile de principiu, formulate pentru limba comunitara.

AUTOR:   George Liviu Teleoaca
21 iunie 2011

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s