DACII, NEINVINSUL POPOR AL LUMII ANTICE SI IDENTITATEA SA FURATA

Între anii 101-106, împaratul Traian cucereste numai o treime din regatul dac nord-dunarean.

Este bine sa se stie ca asa-zisa colonizare a Daciei s-a facut cu elemente traco-dace, care aveau legaturi sanguine cu Dacii nord-dunare-ni. Toate persoanele ce apar în inscriptiile descoperite în Daco-Romania sunt de fapt Dacii din diaspora.
Încercarea lui Traian de a reface Marele Stat al Tracilor s-a realizat în parte, dar nu a durat decît pîna în anii 271. În 304, Galerius, care a constatat ca majoritatea locuitorilor din Imperiul Roman o formau Dacii si cu ei biruise pe Persi, de acord cu senatul de la Roma, a decretat desfintarea numelui de roman pentru marele imperiu si l-a numit Imperiul Dac. Aceasta a durat pîna în anul 312. Imperiul Dac a fost continuat de Constantin cel Mare pentru 36 de ani si apoi de Iustinian pentru trei decade. Despre Imperiul Dacic vom vorbi la timpul potrivit.

Unii cercetatori, între care elevii scolii Ardelene de la Blaj, în frunte cu Samuil Micu (Clain) afirma eronat ca „romanii au supus totusi toata Dachia si pre Geti, locuitorii Dachii i-au stîrpit”. Cu aceasta concluzie eronata s-au adus cele mai mari prejudicii istoriografiei Daco-Roma-niei. Realitatea a fost cu totul alta. Traian uzurpatorul inteligent al celei mai mari culturi din lumea veche, a Daciei nord-dunareana, si-a consti-tuit armata si organele administrative din Traco-Dacii din diaspora. De fapt, romanii nu erau decît niste vîrfuri de elemente compozite, în special Traco-Daci. Spre aceasta concluzie ne duce si numarul mare de împarati si de guvernatori de provincii, care numai romani nu erau.
În urma unor îndelungate lupte între imperiul roman si stravechiul Regat al lui Decebal, împaratul Traian a reusit, între anii 102-106 sa cucereasca o treime din teritoriul dacic, nord-dunarean. Ocupînd cele mai bogate regiuni ale Daciei si chiar capitala strabuna, unde nu ajunsese nici unul dintre cotropitori, nici Darius al lui Histaspe regele Persilor, nici Alexandru cel Mare al Macedoniei, Traian intra în posesia celui mai mare si mai valoros tezaur al lumii antice, tezaurul regal dacic. Cu fortele secatuite de rezistenta si apararea celor mai viteji dintre Traci, s-a oprit si a început sa-si consolideze pozitia pentru a înfrunta reactiunea Dacilor ramasi liberi. Pentru mai multa siguranta în durerosul an 106, Traian a transportat la Roma tezaurul dacic. De altfel cît cucerise în jurul capitalei Sarmizegetusa era un teren în care se aflau toate minele de aur, de fier, de arama si de sare. Restul interesa mai putin, sau mai probabil, nu a putut înainta mai mult. Razboiul romano-dac a fost de fapt unul dintre cele mai mari razboaie fratricide din antichitate; atît Dacii, cît si Roma-nii, cu toate întortocheatele carari, erau frati buni, descindeau din aceeasi ginta tracica, asa cum erau în evul mediu Transil-vanenii, Moldovenii si Muntenii. De aceea, potrivit descoperirilor arheologice, consider ca ambianta daco-romana începe cu multe secole înainte de anul 106 d.Hr.
Multe sunt izvoarele documentare cu privire la uriasa confruntare dintre romanii imperiului condus de Traian si Daco-(Romanii) din Dacia nord-dunareana. Înca din vechime, Dacii erau cunoscuti ca unul din cele mai viguroase, cel mai numeros si cel mai prolific popor din antichitatea europeana. Aceasta este concluzia lui Herodot unul din cei mai de seama istorici ai lumii antice.
Cucerirea de catre imperialisti a unei parti din marele regat al Dacilor, împreuna cu capitala Sarmizegetusa, cel mai mare centru de cultura al lumii vechi, a dus la distrugerea uneia din cele mai pretioase culturi si la farîmitarea, la descentralizarea Regatului dac. Era de fapt o razbunare împotriva marelui Decebal, a faptului ca Imperiul Roman, înca de sub Domitian împaratul, platea tribut unui rege, în speta Dacilor. Cultura dacica a fost însu-sita tacit de eleni si de romani.
Comentînd victoria lui Traian, unii dintre cercetatorii vechi si noi, utilizînd informatii orale, precum si consemnarile prinse în izvoarele istorice, luate fragmentar, fara a le confrunta, lipsiti de discernamînt, nefacînd deosebire între cronica, nuvela si poezie, au formulat concluzii false, între care cea dintîi este ca între 102 si 106, poporul dac ar fi fost exterminat. La aceasta concluzie eronata au ajuns adversarii continuitatii dacice, unii dintre straini si o parte din cei ce studiasera la Roma, în frunte cu Petru Maior, de care am amintit. Repet. Ei au adus un mare prejudiciu istoriei strabune a Daco-Roma-nilor, cum vom vedea.
Cunoscînd din scoala limbile latina si greaca, si aflînd întîmplator cîteva informatii documentare din care îmi reiesea evident faptul ca Dacii apar si dupa anii 271-275, în marile confruntari provocate de migratori, am pornit la o analiza critica a celor mai de seama izvoare literare redactate în greceste si latineste, care într-un fel sau altul, relatau marea confruntare între imperialistii de la Roma si Daco-Romanii din Dacia. Nu am fost multumit cu ceea ce raspunsese marele Bogdan Petriceicu Hasdeu, care nu a avut la îndemîna toate izvoarele istorice; si ca urmare, am cautat sa-l completez si sa raspund corect, sine ira et studio, la doua întrebari esentiale:

1. Fost-au exterminati daco(romanii) în anii 102-106?
2. Gallienus si Aurelian, între anii 253-275, au „golit” toata Dacia, ca sa faca loc unor migratori si sa se creeze „vidul” de care au facut atîta caz niste asa-zisi istorici?

Ca sa raspundem la aceste întrebari, vom trece în continuare la analiza izvoarelor literare, care au dus la aceste doua false concluzii.
Mai întîi subliniem faptul ca operele, care eclipsau aureola romana si scoteau în evidenta marea putere strategica si înaltul nivel cultural al Daco-Romanilor, au fost distruse de cotropitori, sau s-au pierdut pe parcurs. Ma refer la cel mai vechi local de scoala al lumii antice, care a fost distrus, la marele observator astronomic, la templele dacice descoperite de arheologi, la orologiile solare, etc. Ca sa ilustrez aceasta afirmatie, mentionez ca Iordanes ne prezinta cea mai elocventa pagina din istoria culturii si civilizatiei omenirii, cînd spune ca Deceneu, observînd înclinarea dacilor „de a-l asculta în toate, si ca ei sunt din fire destepti, i-a instruit în aproape toate ramurile filosofiei; caci era un maestru priceput în acest domeniu. El i-a învatat Etica, s…t, i-a instruit în stiintele fizicii, facîndu-i sa traiasca conform legi-lor naturii; transcriind aceste legi, ele se pastreaza pîna astazi sub numele de Belagines (quas usam nunc conseriptas belagines nuncupant); i-a învatat Logica, facîndu-i superiori celorlalte popoare, în privinta mintii; dîndu-le un exemplu practic i-a îndemnat sa-si petreaca viata în fapte bune; demonstrîndu-le Teoria celor douasprezece semne ale Zodiacului, le-a aratat mersul planetelor si toate secretele astronomice si cum creste si scade orbita lunii si cu cît globul de foc al soarelui întrece masura globului pamîntesc si le-a expus sub ce nume si sub ce semne, cele trei sute si patruzeci si sase de stele trec în drumul lor cel repede de la rasarit pîna la apus, spre a se apropia sau departa de polul ceresc s…t. Putem vedea pe unul cercetînd pozitia cerului, pe altul însusirile ierburilor si ale fructelor, pe acesta studiind descresterea si scaderea lunii, pe celalalt observand eclipsele soarelui si cum, prin rotatia cerului (astrele), care se grabesc sa atinga regiunea orientala sunt duse înapoi spre regiunea occidentala, odihnindu-se apoi dupa o regula prestabilita”.
Iubite cititor, te rog mai citeste o data acest text reprodus din Iordanes si te vei convinge ca în adevar Dacii erau „superiori celor-lalte popoare”. Acestia erau daco(romanii): oameni cu cea mai înalta stiinta si cultura a lumii vechi.

Transilvania = Corona Montium.

Tot Iordanes, în opera sa Getica, vorbeste de „Dacia cea veche” al carei centru este înconjurat de o cununa de munti, avînd numai doua intrari, una pe la Boute (Valea Oltului = Drumul Butii) si alta pe la Tape. Este desigur vorba de actuala Transilvanie, al carui podis este numit Corona Montium. Mentionam tot aici ca Roma s-a impus ca centru cultural dupa ce a adunat toate marile valori creatoare din po-poarele robite. Apolodor era din Damasc, nu din Roma. Ammianus Marcellinus subliniaza ca „Forul lui Traian, constructie unica în toata lumea si admirata, dupa parerea noastra, chiar de zei, a stat înmarmurit, masurînd cu mintea aceasta lucrare grandioasa, care cu greu s-ar putea descrie în cuvinte si pe care nici un arhitect n-ar fi în stare s-o reproduca”.
Operele de cultura, de stiinta ale popoarelor cucerite, fiind socotite ca întuneca gloria imperiala, au fost neglijate sau chiar distruse. Ceea ce a facut Traian în Dacia, va face Mahomed cu marea biblio-teca din Alexandria; totusi din bibliografia referitoare la civilizatia daca, din unele opere s-au pastrat cîteva fragmente. Opera lui Criton, medicul împaratului Traian, intitulata Geticele si în care se descriau „în afara de luptele propriuzise, geografia, etnografia si istoria dacilor”, nu o mai avem astazi. Din ea se gasesc nemai cîteva fragmente la scriitorul Lucian (dupa 192 d.Hr.) si anume acelea care exagereaza cultul împaratului. Citam: „dupa ce a cucerit-o (Scitia) pentru prima oara si (l-a învins) pe Decebal, conducatorul getilor, puternicul Traian a adus romanilor cinci milioane de livre de aur, o cantitate dubla de argint, în afara de cupe si lucruri (scumpe) depasind orice pretuire, apoi turme si arme si peste cinci sute de mii de barbati, cît se poate de potriviti pentru lupta cu armele lor, asa cum a afirmat Criton, care a luat parte la razboi. Getii, un neam barbar si puternic, care s-a ridicat împotriva romanilor si i-a umilit pîna la platirea birului (în timpul lui Domitian), mai tîrziu, cînd aveau rege pe Decebal – a fost pîna într-atîta zdrobit de Traian, încît tot neamul ajunsese la vreo patruzeci de barbati, dupa cum povesteste Criton în Getica”.
Pornind numai de la acest text singular, unii cercetatori, fara sa-l confrunte cu celelalte informatii si fara sa tina cont de Dacia Libera, au tras concluzia simplista si eronata fundamental, ca Geto-Dacii ar fi fost exterminati.
Un mare prejudiciu a adus Petru Maior în lucrarea pe care am mai citat-o. În loc sa analizeze critic pe Hristianus Engel, care sustinea ca dacii nu au fost exterminati si „mai vîrtos mueri multe ale dachilor”, precum si inscriptia „Aia, Nandonis, Andrada, Blivianus, Bricena, Bedarus”, inscriptie gasita la Potaisa-Turda. „Aia si Andrada sunt nume de femei” dace. Tot Petru Maior sustine, fara documentatie logica: „Romanii nu s-au casatorit cu muieri dache”. Aceasta generalizare este chiar absurda si a convenit dusmanilor continuitatii. Culmea erorilor lui Petru Maior se afla în cuvintele cele mai pagubi-toare aduse culturii noastre strabune: „asa s-au desradacinat samînta dachilor din toata Dachia, cît necum vreunii barbati, ci nici mueri, nici prunci nu au mai ramas în Dachia”. Ceea ce nu spusese nici un scriitor pagîn sau mai nou, dusman al Daco-Romanilor, a spus-o „Petru Maior, de Dicio-Sinmartin (protopop si la Înaltatul Craescul Consilium Locumtenentiale al Ungariei) craiesc al cartilor revizor, La Buda”. Am citat si aceasta sluga docila a strainilor, pentru ca în acest studiu nu vom ocoli nici o afirmatie negativa, pe cît ne va fi în fata. Acesta este si scopul lucrarii noastre sa subliniem erorile ori de unde ar veni, si sa aratam adevarul documentat.
Dar se stie ca Traian nu a cucerit decît o treime din Regatul nord-dunarean al Dacilor. Ceva mai mult, o parte însemnata trecuse de partea lui Traian înainte de anul 106. Luînd de buna afirmatia lui Criton, ca Traian a ridicat din Dacia imperiala peste cinci sute de mii de barbati „potriviti pentru lupta” si analizata critic, ajungem la con-cluzia ca nu este vorba de exterminarea poporului, ci de o diminuare a lui. Adausul, „potrivit pentru lupta”, cu toata acea concluzie ca ar fi ramas numai „vreo patruzeci de barbati”, ne lamureste faptul ca tineretul, care nu era de vîrsta militara si care nu avea arme, precum si oamenii trecuti de patruzeci de ani, ca si cei care nu fusesera înrolati de Daci, au ramas pe loc. Aici vom face o analiza critica a informatiei oferite de Criton, noi pornind de la niste realitati demo-grafice.
Criton, (ca si Lucian) ne spune ca Traian a luat din Dacia cucerita „peste cinci sute de mii de barbati cît se poate de potriviti pentru lupta, împreuna cu armele lor”. Acesti barbati au fost luati în urma luptelor purtate pentru cucerirea unei parti a Daciei nord-dunarene. Restul a facut un front ce nu a putut fi depasit de legionarii romani. Ceva mai mult, armatele autohtone au atacat în permanenta pe invadatori. Strabon (9 d.Hr.) spusese: „cît despre Geti si Daci, dupa ce numarul lor crescuse naînchipuit de mult într-atît încît puteau sa trimita în lupta pîna la doua sute de mii de oameni, ei s-au împutinat si au ajuns în zilele noastre (10-19, d.Hr.) cam la vreo patruzeci de mii, si sunt acum pe cale de a se supune Romanilor”. Desigur ca afirmatia lui Strabon nu trebuie privita fara rezerve, deoarece în timpul lui Domitian, Romanii plateau bir Dacilor, iar Criton, peste aproximativ doua generatii (în 106 d.Hr.), scria ceea ce am citat mai sus, ca un participant, alaturi de Traian, la razboiul împotriva Daco(-Romanilor). Admitem ca cifra de cinci sute de mii , indicata de Criton este reala. Dar daca Traian a scos din Dacia ocupata „peste cinci sute de mii de barbati apti de lupta”, reiese ca în aceasta parte de tara ramasesera mai putin de 500.000 de femei dace cu copiii lor si nu „peste”, cum scrie Criton, deoarece s-ar putea ca 5% dintre Dacii ridicati sa fi fost necasatoriti. Ramînînd pe loc circa. 500.000 de femei, acestea au nascut în timp de un an, pîna în anul 107, circa 500.000 de copii (baieti si fete), pentru ca dupa un gol de productie de aproximativ doua decenii, viata sa înceapa din nou, familiile sa fie refacute sau sa apara familii noi. Dupa douazeci de ani, contînd pe faptul ca din cei 500.000 de barbati ostasi daci nu s-au mai înapoiat în patrie nici unul, viata totusi a revenit la normal. În Dacia imperiala, lasînd la o parte Dacia Libera pe care istoricii negativisti ai continuitatii dacice o uita, sau se fac ca uita sa o puna la socoteala, erau dupa anul fatal 106, circa 500.000 de femei dace, cu cîteva milioane de copii, dintre care în mod normal aveau vîrsta de la o zi la optsprezece ani, considerînd ca Traian ar fi luat numai barbati majori din Dacia cucerita si pe cei care aveau arme. Admitînd ca femeile dacilor, ramase vaduve, aveau în medie cîte cinci copii de fiecare, avem o populatie de circa doua milioane cinci sute de mii suflete (500.000 x 5 = 2.500.000).
Cifra de cinci copii am socotit-o reala, pornind de la urmatoarele constatari precise si verificate dupa documentele din arhive. Stra-moasa mea Balasa între anii 1834-1844, apare cu noua copii în viata, Ion al Balasei (casatorit cu Maria) a avut paisprezece copii (cu o singura femeie). De trei ori a nascut gemeni. Tatal meu, Matei, casa-torit cu Ioana (una din cei 14 copii ai bunicului) a avut sapte copii. Aceste cifre pot fi verificate cu date de arhiva. Aceasta m-a deter-minat sa accept minima cifra de „cinci copii” pentru femeile Dacilor expatriati de Traian din Dacia Imperiala, nord-dunareana. Daca adaugam faptul ca dupa ce fiecare Dac ce împlinea 25 de ani îsi constituia o familie noua, numarul demografic se multiplica. Daca mai adaugam faptul ca dupa circa 20 de ani fiecare ostas devenea veteran si se înapoia la vatra, în patria sa, demografia daco-romana primeste pe parcurs un plus ce se adauga la demografia locala.
Ca avem dreptate în cele ce am afirmat, este faptul ca în anul 117 d.Hr. a avut loc o mare rascoala a Dacilor.

3. Marea rascoala a Dacilor din 117 d.Hr.

Cercetatorul Radu Florescu scrie ca spargerea localitatilor dacice de catre Traian, a provocat „reactia localnicilor Daci astfel oprimati”. Reactia lor „a fost violenta. Istoriografia din zilele noastre a izbutit sa reconstitue din informatii epigrafice si arheologice dispersate, marea rascoala din 117 d.Hr. În chiar anul mortii lui Traian, poate nu întîmplator la aceasta data, întrega Dacie a fost cuprinsa de flacarile revoltei celor înca incomplet supusi. Rascoala a cunoscut, se pare, o deosebita violenta si amploare”. Pentru înabusirea rascoalei Dacilor, au fost aduse trupe comandate de „unul dintre cei mai duri generali romani – Marcius Turbo”.
În legatura cu luptele de rezistenta ale Dacilor nesupusi, destul de concludente sunt „izbucnirile violente” ce au „continuat izolat, asa numitii latrones mentionati de inscriptii, în Carpatii sud-vestici, constituind probabil tocmai grupuri de neasimilati, care continuau sa manifeste violent si anarhic – dupa constatarea lui Radu Florescu – opozitia lor fata de noul regim, în ultima instanta strain”. Cel mai puternic centru al neînvinsei rezistente a Latronilor, a fost în munti, în tara Lotrului, din defileul Oltului, pe valea Lotrului de azi. Ei au fost taxati de invadatorii romani ca „tîlhari, hoti de drumul mare”. Acesta este motivul pentru care Dacii nesupusi au fost numiti „latrones”.
Ma întreb: daca la moartea lui Traian, întreaga Dacie a fost cuprinsa de flacarile revoltei celor înca incomplet supusi, daca asa-zisii „latrones” (lotrii pentru invadatori), au continuat cu pretul vietii lupta împotriva armatelor cotropitoare ale Romanilor, ma întreb: se mai poate vorbi oare de exterminarea Dacilor? Desigur ca orice comen-tariu este de prisos. Ca de atltfel toti muntii, tara Lovistei,(sau a Lotrului) cu rîul si muntii Lotrului si Vidra sunt un puternic memento pentru toti cercetatorii istorici, cît si pentru dusmanii continuitatii Daco-Romanilor în vatra strabuna. Cine nu a vizitat cita-dela naturala a Lotrului, nu poate întelege realitatea daco-romana. Din Lotru (Lutru sau Vidra) pe valea apei Vidra era, si este înca, o cale de comunicatie cu Transilvania.
Radu Florescu, pe buna dreptate, se întreaba în ce masura dediticii („categorie lipsita de orice drept politic si de majoritatea dreptu-rilor civile”), pot fi acei conservatori rigurosi ai culturii dacice? Tot el raspunde în urma unui pertinent studiu al lui D.Berciu ca: „fidelitatea lor fata de religia traditionala, concretizata în cimitirele de incineratie, cu ritual si inventare de tip rigorist, este o marturie de conservatorism care scoate în evidenta nu numai neasimilarea cultu-rala, ci si pastrarea unor conditii tehnico-economice apropiate de cele ale culturii dacice rurale”
Tot în legatura cu netemeinicia sustinerii ca Dacii ar fi fost exterminati, amintim faptul ca în anul 192 d.Hr., cînd scriitorul Lucian, consemna cele ce am amintit din Criton, Geto-Dacii consti-tuiau un popor refacut numeric si capabil sa se lupte cu ceilalti, si deci, neamul Dacilor nu a fost exterminat. Însusi Lucian, în para-graful „Scitul si oaspetele” aminteste de dacul Toxaris, care „nu se tragea din vreun neam regesc, nici nu se numara printre purtatorii de pileus, ci era unul din scitii (e vorba de daci) cei multi si din popor”. Acelasi Lucian, în capitolul intitulat „Cum trebuie scrisa istoria”, spune cu putin înainte de anul 192 d.Hr.: „în împrejurarea ca ar izbucni vreodata un alt razboi, fie celtii împotriva getilor, fie inzii împotriva bactrilor (caci pe noi nu va îndrazni sa ne înfrunte, deoarece toti sunt acum supusi autoritatii noastre, a imperiului roman)”. Iata ca Lucian, care citase dupa Criton faptul ca dintre Daci, în urma razboiului cu Traian, nu ar mai fi ramas în tara decît „vreo patruzeci de barbati”, acum, dupa mai bine de o jumatate de secol aminteste de existenta poporului „getic” capabil sa înfrunte pe Celti, precum si de faptul ca poporul get era supus autoritatii imperiale. Daca Getii nu ar mai fi existat ca popor, ar mai putea fi vorba de un razboi împotriva lor? Chiar admitînd prin absurd ceea ce spune Criton (daca nu cumva ar fi vorba de o greseala de transcriere, de care nu vreau sa fac uz aici), care dealtfel nu vorbeste decît de barbati vedem ca dupa aproape doua generatii (în timpul lui Lucian), poporul getic se refacuse în adevar (chiar daca nu tinem cont de faptul ca doua treimi din Dacia erau în afara Imperiului Roman ). Iata de ce am subliniat faptul ca textele care exagereaza unele date si fapte, trebuiesc utilizate cu mult discernamînt si în contextul biblio-grafiei generale. Altfel, cercetatorul istoric risca sa ajunga la concluzii eronate.
Alta opera, care s-a pierdut si care prezenta realitatile dacice, a fost aceea a împaratului Traian, care descria „în mai multe carti”, razboiele Romanilor cu Dacii. Dupa aceasta lucrare, Apolodor din Damasc, împreuna cu colectivul sau, a alcatuit cea mai de seama opera plastica a antichitatii: Columna lui Traian. Opera lui Traian nu a putut fi transcrisa si nici nu ni s-a pastrat, deoarece însusi împaratul descria în ea unele aspecte, care îi întunecau gloria imperiala. De altfel, scriitorul Balbuc (contemporan cu Traian) vorbeste de „victoria” acestuia în Dacia, si nu de nimicirea Dacilor. Pliniu cel Tînar (I114 d.Hr.) vorbeste si el de „doua triumfuri”(bis triumphos) s…t „împotriva unui neam neînvins (=invincta gente)”. Dio Cassius consemneaza un fapt destul de interesant si anume ca „multi dintre Daci trecusera de partea lui Traian. Aliati cu Traian erau si Burii, din zona „buri-davensa” si altii din regiuni ale Daciei.
Tot Dio Cassius spune ca „în felul acesta, Dacia ajunsese sub ascultarea romanilor si Traian stabili în ea orase de colonisti”. Iata ca populatia din Dacia a ajuns „sub ascultarea romanilor”, iar în orasele ridicate, a stabilit aparatul administrativ de stat, care consta din colonisti. De aceea autorul nici nu vorbeste de sate.
Un alt text, luat singuratic de unii istorici, apartine poetului Iulian Apostatul, care în elogiul împaratului Traian, spune: „am cutezat sa merg împotriva neamurilor care locuiesc dincolo de Istru si am nimicit neamul Getilor (Καίτής ΊώνΓετών έθνος έξετλον), care au fost cei mai razboinici decît oricare dintre oamenii ce au trait cîndva”.
Socotesc însa ca έξετλον se traduce în acest context, nu cu „am nimicit”, ci cu „am mutat”, ceea ce de fapt se mai spusese. Este deci o eroare de traducere, pe care orice cercetator drept trebuie sa o corecteze. Una este sa exilezi si alta sa nimicesti.
Din marturiile lui Lucian si ale lui Dio Cassius, comentate si citate mai sus, reiese clar ca Geto-Dacii, sau mai precis Daco-Romanii (caci legaturile de sînge între daci si romani încep cu mult înainte de anul 106), nu au „pierit”, nu au fost „exterminati”, nu au fost „nimiciti”, ci au continuat sa existe în vatra lor strabuna, la nord si la sud de Dunare.

de Preotul Balasa

SURSA: http://www.dacii.ro/modules.php?name=News&file=article&sid=235

Reclame

3 gânduri despre „DACII, NEINVINSUL POPOR AL LUMII ANTICE SI IDENTITATEA SA FURATA

  1. Multumim tuturor celor care continua sa aduca la cunostinta adevaratele invataturi ale Istoriei vechi a Romaniei.Este atit de minunat sa traim in this moments of Time and to be part of this Awesome planet,Mother Earth,absolutly,spectacular Univers.Yes the History ,will continue Forever and our foot steps will be left in this marvelos land, place were we all call HOME.I AM FOREVER GRATEFUL FOR EACH AND EVERY SOUL THAT;WAS,IT IS AND WILL CONTINUE TO BE PART OF THIS AMAIZING WORLD.OUR PERFECT CREATOR,DID MOLD EACH AND EVERY ONE OF US,AND HE BUILD US WITH AMAIZING LOVE,UNLIMITATE POWER,AWESOME WISDOM.HE ALSO GIVE US THE ABILITY TO BE THE KINGS AND AMBASADORS,THE CHILDRENS OF ALLMIGHTY,POWERFUL,CREATOR THAT SOO LOVE US WIT EVERLASTING LOVE.I AM SENDING MY. INFINIT,POERFUL LOVE TO ALL OF YOU MY FAMILY.yes we are all ONE FAMILY TO EVERY CORNER OF THIS WORLD.

  2. Istoria noastra a fost intentionat falsificata.Cum poti sa nu gandesti logic. Dacii au fost romanizati in 170 de ani ? Lucru imposibil de crezut. Mai ales ca doar 14% din teritoriu a fost cucerit .Dar si dacii neocupati au aceeasi limba cu dacii de ocupatie romana .Fapt care demonstreaza ca poporul Daciei avea aceasta limba vorbita de multa vreme .Aceasta era limba vorbita de ei din vechime,de unde se vede ca au preluat-o si alte popoare .Dacia fiind. Leaganul de civilizatie si cultura europeana mult inaintea altor popoare cu statut cum ar fi Grecia, Imperiul roman Egipt,si altele.Tracii, Getii,Dacii,fac parte din aceeasi ramura.Acestea fiind scrise din vechime de cronicarii vremii Herodot,Homer, Dio Casius ,Criton,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s