Muntele Meru : Kogaion muntele sacru dacic (1)

Kogaion Apogeul fiintei

Motto:„In tine se afla muntele Meru
Inconjurat de sapte continente
Exista izvoare, lacuri, munti, campii
Si zei ai diverselor regiuni.
Exista si profeti
Calugari si locuri de pelerinaj.
Si deasupra zeilor
Se afla stelele, planetele
Si soarele, impreuna cu luna
Totodata, mai exista si cele doua puteri cosmice,
Cea care distruge si cea care creeaza;
si toate elementele; eterul, aerul si focul, pamantul si apa.
Toate acestea sunt in interiorul tau
Si toate isi implinesc menirea
In jurul muntelui Meru”
(Siva Samhita, vers. 1-5)

Imparatii Chinei faceau sacrificii in varful muntilor… Shiva Maheshvara cobora in varful lui Bhu-Phnom… Buddha locuia intr-o gradina splendida, in varf de munte… Moise a primit tablele legii in varful Sinaiului… nemuritorii taoisti se inaltau la cer din varful unui munte… Arca lui Noe s-a oprit in varful Ararat-ului… Motivul e omniprezenta in culturile lumii: Meru in India, Kuen-Luen in China, Fuji Yama in Japonia, Olimpul grec, Potala in Tibet, Sinai si Golgota, Muntele Alb celtic, s.a.m.d.

In toate traditiile gasim un munte polar, central, a carui aura spirituala ii depaseste cu mult dimensiunile fizice; ascensiunea este, evident, de natura spirituala. In cosmogoniile tabernaculare, Muntele a fuzionat cu motivul insulei din mijlocul oceanului primordial, caz in care apare in reprezentari ca fiind purtat in spate de broaste testoase.

Uneori Muntele se confunda cu germenele/oul primordial si un sarpe se incolaceste in jurul lui pentru a-l pazi; in culturile triburilor altaice, Muntele poarta in vaile sale un lac alimentat de bolta cereasca; din lac izvorasc patru fluvii care iriga lumea. pe malul lui creste arborele vietii si la umbra acestuia traieste cuplul primordial.

Muntele este adesea reprezentat ca fiind piramidal, cu terase si cele patru fatete colorate in mod diferit si orientate spre punctele cardinale. Lingvistul Pierre Gordon plasa originile reprezentarii piramidale cu cel putin 25000 de ani in urma, anterioara chiar separarii Eurasiei de America. Acelasi model a dus, probabil, la aparitia piramidelor egiptene, sud-americane si a zigguratelor mesopotamiene.

Hieroglifa egipteana care desemneaza axul lumii e un fel de piramida abrupta; numele acestei hieroglife este Mer. Asezata de obicei sub hieroglifa Kaf (securea egipteana), desemneaza polul- si deci un munte polar. In mai multe mituri egiptene, creatorul, pentru a plamadi lumea, s-a asezat pe muntele primordial sub forma unei pasari enorme (soim sau ibis). Numele soimului derivat din radacina k-r-ou (cel-de-sus) si e verbalizat Horus (fiul lui Isis cu Osiris) . Cei patru fii ai lui Horus sunt cei patru stalpi ai cerului… In Mesopotamia, piramidele-ziggurat de la Borissipa, Ur si Etemananki aveau cate sapte terase, in cele sapte culori ale spectrului.

In biblie (care contine in primele unsprezece capitole ale genezei mituri venite din nordul Mesopotamiei, fixate in scris abia tarziu, prin 1500 i.e.n.) oamenii au construit turnul Babel (ziggurat-ul din Babilon) pentru a urca la ceruri. Acelasi model il urmau si faraonii egipteni; de altfel, numele Babilon (Bab-Ilani- poarta zeilor) sau Babel (Bab-el- poarta zeului) inseamna acelasi lucru- locul unde s-a construit ceea ce egiptenii numeau Sba – poarta cerurilor instelate. In Isaiia, XIV, proiectul turnului ii este atribuit regelui din Babilon: „Tu ziceai in sufletul tau: ma voi aseza pe muntele unde isi au salasul zeii, in regiunile indepartate din septentrion.”

In America Centrala, Teotihuacan din Mexic e o piramida a Soarelui; la fel si cele pre-incase Huaca del Sol si Huaca de la Luna in regiunea Moche. Cu baza patrata si trepte, acestea seamana cu reprezentarile euro-asiatice ale Muntelui Primordial. La populatiile Maya, mitologiile referitoare la acesta sunt numeroase. Piramidele au fetele colorate diferit si trepte care alcatuiesc scari duble, pe fatetele opuse. Exista treisprezece trepte, iar baza subterana e construita simetric, in noua straturi. Aceasta imagine a abisului infernal in trepte, care capata forma muntelui inversat, e raspandita in toata Eurasia (o regasim si in cercurile concentrice succesive ale Infernului lui Dante).

In Iran, numele muntelui primordial era Hara Berezaiti (muntele de fier); intr-una din primele carti atribuite lui Zoroastru, poarta numele de Airyana Vaedja (este locul unde traiesc primii oameni- polul lumii, in jurul caruia se misca soarele si planetele).

La Indieni, centru lumii e muntele Meru- un munte polar, ale carui fatete sunt colorate (estul-alb, sudul-rosu, vestul-galben, nordul-negru). La kalmukii din Asia centrala, muntele Sumeru e inconjurat de sapte inele de apa (faceti comparatia cu Apa Sambetei din mitologia romaneasca). Sumeru are la fel, fatetele colorate- vestul rosu, nordul galben, sudul albastru si estul alb.

Muntele central se regaseste in forma simbolica in tumuli, cairni si movilele de piatra celtice, in colinele artificiale chinezesti, in „muntii de nisip” de anul nou din Laos si Cambodgia, etc.
Trebuie subliniat ca tabloul simbolic al Muntelui functioneaza la mult mai multe niveluri decat cel strict fizic, al asezarii geografice. Dimensiunile spirituale ale Muntelui capata zeci de intelesuri in subconstientul colectiv uman. Chiar si ascensiunea febrila a unui alpinist ascunde misterul profund al escaladarii limitarilor si al cautariii unei realitati ultime.

Fie ca vorbim de Muntele pomenit de Strabon in Geografia, fie ca vorbim de oricare dintre piscurile monumentale ale Daciei, ne strabate un fior de mister. Sa ne gandim numai un moment la statuile megalitice mai vechi decat omenirea, care ne impodobesc Carpatii… Suntem oare doar depozitarii unei cunoasteri pe care nu putem spera s-o descifram vreodata? Probabil zecile de sfincsi de la Bratocea si Lacul Rosu, din Valea Sebesului, Zarnesti, Piatra Arsa si Toplet (ca sa enumaram doar cateva) – sunt singurii care ne-ar putea da raspunsurile la aceste intrebari.

Asadar Muntele– metafora a vietii prin simpla-i existenta statica- este pasul spre supra-uman. Odata atingand inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc doar prin sacrificiul suprem (jertfa intru Zamolxe) sau moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama Universala Primordiala- Terra Mater).

Calatoria prin infern spre supra-uman o facem fiecare in propriul fel. Sau poate alegem sacrificiul… Oricum, de-a lungul calatoriei initiatice trebuie sa realizam un singur lucru: NOI suntem atat calatorii, cat si calea, calatoria si scopul acesteia, si ca toate aceste adevaruri, inainte de a fi in afara noastra, sunt mai intai in Noi…

Axis Mundi
SURSA: http://www.dacii.ro/revista/42/4special.htm

Kogaionon este socotit muntele sacru ce adopostea sanctuarul marelui zeu Zamolxis, unde acesta consulta oracolul si unde se retragea pentru mari perioade de timp.Unde este cu exactitate acest loc, nu a fost inca demonstrat.

KOGAIONUL DIN CEAHLĂU

Luca Manta
1) Surse istorice. Istoria antică prin Herodot (Cartea IV, 93, 94) ne spune că: …geţii se cred nemuritori şi… că cel care piere se duce la (Z)almoxis. Geograful Strabon (Geogr, VII, 3, 5) ne arată că altarul acestui zeu era situat în vîrful unui munte sfînt (cu peşteră şi rîu aferent) numit Kogaionon, localizare pe care cercetătorii o caută de secole. Aşa dar, strămoşii noştrii geţi / daci aveau un zeu suprem numit Zalmoxe / Zamolxe şi credeau în nemurirea sufletului.

2) Surse etnografice. în multe legende din România găsim descrise vîrfuri şi platouri din Munţii Carpaţi socotite a fi sfinte, unde de veacuri se desfăşoară serbări populare şi drumeţii montane. în categoria munţilor sfinţi din Dacia se încadrează: Omul, Caraimanul, Cozia, Găina, Ceahlăul, Parîngul ş.a., de unde putem deduce că în Dacia existau mai multe altare de tip Kogaion.

3) Originea numelui Kogaion. Scriitorul şi numismatul Ion Gheorghe în lucrarea Cogaioanele Munţii Marilor Pontifi, Ed. Cartea Românească, 2004, pag. 39, porneşte în descifrare de la glosa: ,,Roio Kotis Svaticus svatis cogi dacis, unde cogit (lat.) este cugetul credincioşilor daci, care numeau megalitul locului prin gogaion însemnînd pietroi / stîncă. Biblia ne arată că, Moise şi Iisus propăvăduiau în vîrfuri de munţi, iar locul de răstignire a lui Iisus Hristos a fost Golgota (în ebr. ,,căpăţînă), o colină de lîngă Ierusalim. Semantic, această formă rotundă / semirotundă apare în multe cuvinte româneşti, de pildă: gogă s.f. este partea de sus a cuptorului (jud. Orhei) Glosar dialectal M.O. 1939; gogonat-ă (<>

4) Kogaionul din Ceahlău. Dimitrie Cantemir a realizat prima descriere a muntelui Ceahlău în Descrierea Moldovei la anul 1714, de unde am descifrat legenda Babei Dochia şi a celor 20 de oi albe, care de fapt reprezintă Echinocţiul de primăvară sau Poarta astronomică din data de (1+20) şi 21 martie.
In tradiţia muntelui Ceahlău găsim memorată data de 6 august, care reprezintă sărbătoarea anuală a urcatului pe munte, în aşa fel încît drumeţul care porneşte seara la drum, să ajungă dis-de-dimineaţă în vîrful Toaca înalt de 1900 metri şi să admire răsăritul de soare.

5) Ipoteza piramidei Toaca din Ceahlău. De curînd, în anul 1988, un geolog şi un hidrolog Nicolae şi Elena Ticleanu au lansat ipoteza existenţei unei piramide construită / cioplită în vîrful Toaca – muntele Ceahlău din Carpaţii Răsăriteni. Ipoteza acestor doi cercetători conţine o multitudine de dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.

6) Piramida Toaca este orientată solar! Lucrarea Kogaionul din Ceahlău susţine ipoteza piramidei din Ceahlău pe baza unor dovezi geografice şi astronomice corelate istoric, care au avut ca punct de pornire Harta topografică a muntelui Ceahlău, scara 1/25.000. Această hartă topografică conţine linii de nivel unde găsim pozată geometric baza piramidei – un pătrat cu latura de 290 de metri şi de unde am determinat cu ajutorul indicatorului nord direcţiile diagonalelor R1 şi R4, cît şi direcţiile axelor principale R2 şi R3 (vezi fig.1).

In acest mod am determinat că, axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,50, o direcţie unică pe orizontul solar care totuşi nu corespunde cu răsăritul de soare – urcatul tradiţional pe muntele Ceahlău – din data de 6 august!

Istoria ne învaţă că, faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din noaptea de 23 august, o tradiţie moştenită din zorii anului 2300 î.Hr. Din aceeaşi epocă aflăm de la Herodot (Cartea II, 102, 103) că,… faraonul Sesostris trecînd din Asia în Europa a supus pe sciţii şi pe tracii din nordul Mării Negre.

Pe baza acestor date istorice am calculat astronomic direcţia R2 la nivelul anului 2000 î.Hr., valori calculate pentru coordonatele piramidei din Ceahlău (lat. N. 46,990 şi long. E 29,900), date care au fost corectate precesional pe un computer dotat cu un program astronomic. Valorile calculate ne arată că, direcţia solară R2 corespunde cu data de 23 august din anul 2000 î.Hr., unde azimutul avea valoarea de 73,430 şi care valoare geometrică este încifrată / cioplită în piatra muntelui Ceahlău.

Diferenţa de 17 zile dintre data de 6 august şi 23 august se justifică prin mişcarea de precesie a pămîntului, astfel: 13 zile reprezintă diferenţa între stilul vechi şi stilul nou, la care trebuie să adaugăm 3 zile între calendarul Iulius Caesar şi Sinodul de la Niceea). Ziua sfîntă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sf. Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sf. Gheorghe).

7) O dovadă suplimentară de aliniere solară. De curînd, în vara anului 2003, arheologii din ţara noastră au decopertat trei piramide de piatră – înalte de 40 metri – în comuna Heleşteni Movileni, judeţul Iaşi, piramide care sînt aşezate / aliniate geografic pe aceiaşi direcţie solară R2! cu o abatere de 0,50 faţă de azimutul de 73,50 .

8) O nouă dovadă etnografică. Pe la 1842, Vasile Alecsandri culege balada Mioriţa din gura unui baci Udrea de la o stînă de pe muntele Ceahlău. Balada Mioriţa este prezentă în peste 1000 de variante şi rămîne după 150 de ani nedescifrată istoric. Are după Al. Odobescu: ,,tonalităţi de bocet, după C. Brăiloiu: ,,afinităţi cu cîntecul de înhumare, iar după Ovidiu Bîrlea: ,,este o colindă de doliu.

Balada – document filozofic ancestral de credinţă funerară geto/dacă – ne arată locul sau altarul de adunare şi de nemurire religioasă situat: ,,Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai. Măreţul Kogaion din Ceahlău ascunde în baladă cultul morţii şi nemuririi la geto / daci, îmbinat cu elemente de arheo-astronomie precum: ,,Soarele şi luna sau ,,Păsărele mii şi stele făclii. Balada funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2): ,,Pe la apus de soare, care în acelaşi timp reprezintă şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.
Din miezul acestor versuri am dedus că balada Mioriţa, ca şi alte producţii populare, ascund elemente ,,foreşoc în legătură cu fenomenul seismic din Vrancea.

Notă. O parte dintre aceste dovezi istorice, etnografice şi calcule geografico astronomice sînt cuprinse în lucrările: Mesajul astronomic la geto / daco valaho români, Luca Manta, Ediţie semal, Bucureşti, 2004, pagina 98 134 şi Focarul Vrancea şi spiritualitatea, Sp. Telecom. Luca Manta, articol revista Terra nr. 3-4, 1992, Soc. de Geografie din România, pagina 112.

SURSA: http://misterele-terrei.blogspot.ro/2011/04/muntele-meru-kogaion-muntele-sacru.html

Probejenia (6 august), sărbătoare a muntelui

Data de 6 august este consemnată în calendarul cre(ş)tin – ortodox ca Schimbarea la faţă, denumirea ei din popor fiind însă cea de Probejenia sau Probajini. Şi în acest caz o sărbătoare iudeo-creştină, total străină, a fost plasată în mod intenţionat peste o tradiţie autentică locală, veche din moşi-strămoşi, pentru a-i altera sensurile. Este cu atât mai grav cu cât este vorba chiar de hierofania muntelui sacru al dacilor, Ceahlăul, Kogaionon-ul din Moldova!

FOTO: DAN TELEMAN

În prima decadă a lunii august, la răsăritul Soarelui, se produce un fenomen optic nu doar unic ci şi spectaculos: sub lumina răsăritului, umbrele vârfurilor Toaca şi Piatra Ciobanului formează, timp de peste 80 de minute, o hologramă naturală imensă, sub forma unei piramide perfecte. Este vorba de ceea ce se cunoaşte sub numele de Umbra Piramidei. Dar nu numai atât: aceasta debutează cu apariţia spre vest, timp de câteva minute, a Căii Cerului, având aspectul unui nesfârşit drum întunecat, mărginit în stânga de un parapet luminos, ce leagă Pământul de Cer. Ne putem cel puţin imagina cât de importantă este şi a fost încă din vremuri imemoriale sacralitatea acestui fenomen, dovadă vie fiind păstrarea în tradiţia muntelui Ceahlău a sărbătorii anuale a urcatului pe munte.

Umbra Piramidei

Umbra Piramidei

Interesant este şi faptul că spre est de Ceahlău pornea aşa-numita Cale Sacră, ce ajungea la Cheile Bicului, în sud-estul oraşului Chişinău, de unde continua spre est şi era marcată printr-o linie de megaliţi amintită şi de Dimitrie Cantemir în Descrierea Moldovei, linie ce corespunde cu Exampeos-ul menţionat de Herodot. Acelaşi autor afirmă că „cel mai înalt multe al Moldovei este Ceahlăul şi dacă acest munte ar fi fost cunoscut poeţilor vechi, el ar fi fost tot atât de celebru ca şi Olimpul, Pindul sau Pelia.” Nu numai el, ci şi Gheorghe Asachi, consemnează faptul că acest munte sacru este vizibil de la foarte mare depărtare: „Corăbierul de pe Marea Neagră vede piscul cel înalt al acestui munte de la Capul Mangaliei şi până la Cetatea Albă. Locuitorul de pe ţărmul Nistrului vede Soarele apunând după masa acestui munte, iar păstorul nomad, după ce şi-a iernat turmele sale pe câmpii Bugeacului, se întoarce către casă având în vedere vârful Pionului sau Ceahlăului, întocmai precum o corabie se orientează după lumina farului ca să intre în port.

Mai mult decât atât, chiar în anul 1988 a fost lansată ipoteza existenţei unei piramide construite sau cioplite în vârful Toaca, ipoteză susţinută de numeroase dovezi geologice, arheologice, cartografice, fotografice ş.a.m.d. Pornind de la harta topografică a muntelui Ceahlău, este recunoscută baza piramidei – un pătrat cu latura de 290 de metri – precum şi direcţiile diagonalelor şi axelor principale, după cum se observă în figură. În urma cercetărilor se relevă faptul că axul principal R2 are un azimut geodezic de 73,5 grade, direcţie ce nu corespunde totuşi cu răsăritul de Soare din data de 6 august, dar corespunde perfect celui din 23 august 2000 î.e.n. (faraonii egipteni îşi orientau astronomic piramidele după poziţia cerească a Carului Mare din aceeaşi dată). Diferenţa de 17 zile dintre cele două date calendaristice se explică foarte simplu prin mişcarea de precesie a Pământului, reflectată în schimbările calendaristice ce au avut loc în e.n. Ziua sfântă de 23 august aleasă de egipteni (astăzi Sfântul Lup) reprezintă de fapt jumătate din mersul Soarelui pe orizont între solstiţiul de vară şi echinocţiul de toamnă, identică ca şi simetrica dată primăvăratică din 23 aprilie (Sfântul Gheorghe, despre care am vorbit într-un articol precedent). Dovezi în plus pentru alinierea solară a piramidei ce formează vârful Toaca sunt cele trei piramide din piatră, înalte de 40 de metri, decopertate în vara anului 2003 în comuna Heleşteni – Movileni, judeţul Iaşi, a căror aşezare geografică este similară aceleiaşi direcţii solare R2, cu o abatere de 0,5 grade faţă de azimutul de 73,5 grade.

Iată şi o legendă care păstrează foarte multe informaţii relevante cu privire la sărbătoarea străveche a Probejeniei:

Se spune că pe muntele Ceahlău ar fi trăit cândva un neam de uriaşi, popor de oameni grozav de înalţi şi de tari. Şi-au adus cu dânşii nişte vite, un soi de bouri, cu coarne scurte, şi-i păşunau toată vara pe plaiurile muntelui, până da omătul. Atunci coborau oamenii cu vitele lor, către apus şi miază-zi, spre Valea Jitanului, care de atunci şi până acum aşa îi spune.

Dar într-o iarnă, a dat în ei o molimă de s-au prăpădit bătrâni şi tineri şi bouri. Ar mai fi scăpat doi, o fată şi un băiat. Aceştia, luând puţinii bouri ce erau feriţi de crunta boală, s-au urcat sus în plaiul muntelui. Şi numai ce le-a trecut prin gând celor doi tineri: să ridice acolo sus fiecare câte un turn, doar i-o vedea şi oamenii dinspre soare răsare.

Şi aşa au tot cărat lespezi şi stânci; băiatul a ridicat un turn mai mare şi mai lat, iar fata unul mai mic, după puterile ei. Oamenii din văi priveau miraţi cum se ridică zi de zi aceste piscuri prea măreţe. Numai că în ziua în care îşi schimbă codrul faţa verde, ziua de Probajini, numai ce trăsni în pereţii muntelui, nori de zloată şi de gheaţă s-au prăbuşit curmând orice viaţă pe tot cuprinsul muntelui. Şi peste ceasuri, când mândrul soare şi vânturile limpeziră hăul, c-un stânjen se săltase Ceahlăul…

După ce s-au scurs puhoaiele, oamenii din vale nemaivăzând pe cei doi tineri uriaşi şi nici o mişcare în munte, s-au urcat pe culme şi i-au căutat. Într-un târziu au dat de ei turtiţi sub greutatea gheţii. Le-au zidit mormânt de piatră, acolo unde-i aflară. În anul celălalt au venit iar oamenii, tot de Probajini, şi au adus o toacă pe care au înţepenit-o acolo sus, pe vârful cel mai înalt. Şi de atunci, în fiecare an, de ziua aceea, poporul de prin văi şi lunci, bărbaţi, femei şi copii, fac o slujbă în sobor, cinstind mormântul acelor uriaşi.

Şi iaca aşa, de atunci, turnului mai mare îi zice Toaca, iar celuilalt îi spune Panaghia. De sub Toaca, printre turnuri în jos, acolo unde lumina-i fără spor, îi jgheabul ista fioros de-i spunem noi Jgheabul Urieşilor…

Vârful Toaca văzut dinspre Jgheabul cu Hotaru

Vârful Toaca văzut dinspre Jgheabul cu Hotaru

Un alt aspect demn de notat este semnificaţia oronimului Pion, numele vechi al Ceahlăului, pronunţat de locuitorii de la poalele muntelui ca Pion sau Peon, ceea ce subliniază conservarea numelui datorită unei interdicţii religioase, atâta timp cât pronunţia respectivă este cu totul singulară într-o arie în care toate cuvintele începute cu „pi” se pronunţă „chi”. Conform utilizării limbii egiptene vechi, cuvintele pi şi on se traduc prin casă, respectiv coloană. Pion înseamnă astfel Casa Coloanei, adică exact ceea ce pare să reprezinte complexul Toaca (casa) – Panaghia (coloana). În plus, cuvântul panaghia are în limba greacă semnificaţia de sfântă.

În sprijinul legendei mai sus amintite stau şi unele dovezi etnografice. Balada Mioriţa a fost culeasă de Vasile Alecsandri din gura unui baci Udrea de la o stână de pe muntele Ceahlău, aceasta fiind prezentă în peste 1000 de variante nedescifrate încă istoric. După Al. Odobescu are „tonalităţi de bocet”, după C. Brăiloiu, „afinităţi cu cântecul de înhumare”, iar după Ovidiu Bîrlea „este o colindă de doliu”. Mirificul Kogaion din Ceahlău poate fi locul sau altarul de adunare religioasă desemnat de versurile „Pe-un picior de plai,/ Pe-o gură de rai”. În balada populară, document filosofic ancestral, se îmbină cultul morţii şi-al nemuririi, specific geto-dacilor, cu elemente de arheo-astronomie precum în „Soarele şi luna,/ Mi-au ţinut cununa…/ Păsărele mii/ Şi stele făclii!”. Ca baladă funerară ne arată direcţia mortuară solară (R2), „Pe l-apus de soare”, care reprezintă în acelaşi timp şi descreşterea poziţiei răsăritului de soare.

Panaghia

Panaghia

În calendarul popular, data de 6 august delimitează hotarul dintre vară şi toamnă, începând ca din această dată frunza codrului să pălească, să-şi schimbe culoarea, iarba să nu mai crească, iar apele să se răcească, de unde şi interdicţia rituală impusă omului de a nu se mai scălda în apa râului. La fel şi omul se schimbă la faţă, nu mai este înnegrit de arşiţa verii, chipul lui începe să se albească. Astfel natura, omul, cosmosul, toate îşi schimbă înfăţişarea, mersul, mişcarea pregătindu-se pentru trecerea la marele anotimp al iernii. În acest context de încetinire a ritmului naturii şi al vieţii, „Schimbarea la faţă a Mântuitorului” nu este decât o falsă tradiţie, creştină de altfel, care nu are nimic de a face cu tradiţiile autentice indo-europene, care îşi păstrează profundele semnificaţii în legende şi balade populare, precum cele amintite mai devreme. Acolo stă ascunsă adevărata spiritualitate şi nu în legendele „sfintei” scripturi iudeo-creştine! Faptul că tradiţiile autentice au convieţuit fragmentar cu cele false nu reprezintă absolut nici o scuză pentru cele false, care trebuiesc descoperite şi îndepărtate, până vom ajunge la semnificaţia originară a sărbătorilor din folclorul local. Probejenia reprezintă de fapt o mare schimbare sau trecere în altă condiţie, ce are repercusiuni asupra tuturor, inclusiv asupra sufletului omenesc. Conform tradiţiei actuale, omului i se impune lepădarea de „greşelile” trecute, drept pentru care există obiceiul ca în această zi sfântă oamenii certaţi în cursul anului să se împace. De asemenea, purificarea presupune restabilirea echilibrului între cele două lumi, cea de aici şi cea de dincolo, o invocare şi pomenire a sufletelor celor morţi prin străvechiul obicei al Moşilor (reflectat şi în legenda de mai sus).

Acum sunt pomeniţi Moşii Schimbării la faţă, la care „coliva din struguri” era ofranda sacră simbolică din aceste poame ale verii, care începeau să se coacă. Prima boabă nouă de strugure luată în gură („boabă nouă în gură veche”) era ca o împărtăşanie ce înlesnea comunicarea cu morţii neamului şi dădea speranţa vieţuirii pentru cei rămaşi în „lumea albă”. Atât strugurele cât şi peştele care se mănâncă în această zi sunt simboluri ale reînvierii, schimbării, prefacerii şi continuităţii. De pomană se mai dădeau şi miere de albine (aliment ritual) şi primul must. În zonele preponderent viticole are loc ritualul sfinţirii şi binecuvântării strugurilor, după care ofranda sacră este sfinţită (în biserică, în cazul creştinilor, oamenii luând apoi câte un bob ca „anafură”). În zonele nordice, în care strugurii sunt mai rari, se face „coliva de faguri de miere” şi se bea ţuică cu miere (sau hidromel).

Plantele de leac culese în această zi (avrămeasa, împărăteasa, leuşteanul, usturoiul), precum şi crenguţele cu fructe (alune, prune), sunt socotite a avea mare putere de vindecare pentru unele boli ale verii.

Piatra Ciobanului, Vârful Toaca şi o parte din schitul intrus

Piatra Ciobanului, Vârful Toaca şi o parte din schitul intrus

În condiţiile în care avem la îndemână documente din folclor, cât şi fenomene cosmice vizibile cu ochiul liber, care atestă tradiţia străveche, precreştină, a sărbătorii Schimbării la faţă, de fapt a Urcatului pe munte, chiar este o absurditate să ne fofilăm în tradiţia falsă impusă de creştinism şi să evităm să vedem spiritualitatea sa autentică. Faptul că în prezent muntele Ceahlău, străvechi centru religios, suferă de pe urma îmbinării elementelor creştine cu cele precreştine (fapt ce se observă în mod clar în toponime, asta ca să nu mai vorbim de schitul „răsărit” în mod subit chiar la limita Rezervaţiei Ştiinţifice Ocolaşul Mare, zonă strict protejată) nu este o scuză pentru tolerarea elementelor creştine. Ceahlăul este şi va rămâne un munte sacru al dacilor (şi al indo-europenilor), care nu au fost niciodată iudeo-creştini!

fonte: http://madalinamoewis.wordpress.com/2008/08/05/probejenia-6-august-sarbatoare-a-muntelui/

Reclame

Un gând despre „Muntele Meru : Kogaion muntele sacru dacic (1)

  1. Da, confirm schitul intrus și cei care „păzesc” zona. (Bineînțeles, pot fi orice, numai români nu). Asa de inceput, de cand ospătarii de la cabana Dochia poarta tricouri albastre și holstere umplute cu boabe de 9 luate câte 15?! Mă întreb și io? Și așa de continuare… așa zisu părinte de la mănăstirea de lângă cabana…nu prea părea prea serviabil la apariția unor ” enoriași Patrioți ” pe zonă ?! A trebuit scos cu japca din beciu lui, ca sa ne propovăduiască aceeași tocana de anafura in care românii stau înecați de secole: ” eee…nu avem ce sa facem, așa vrea bunul ‘mniezo” – la întrebarea : – ce-i de făcut, trebuie sa așteptăm să ne pice din cer autorizația la ” deșteptare”?!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s