PIRAMIDA din PITESTI


.La marginea Piteştiului, ascunsă de priviri indiscrete, o construcţie bizară se ridică în mijlocul pustietăţii. E veche, ruginită, abia se mai ţine. O zăreşti din fuga maşinii, pe centura oraşului. Dar, ca să ajungi la ea, trebuie să străbaţi staţia de epurare, să te învîrteşti printre bazine cu apă murdară, clipocindă, să înfrunţi mirosul greu. Mergi tot spre Est, către malul Argeşului. Şi, dintr-o dată, o vei vedea. E o piramidă de metal şi sticlă.

O copie fidelă a Marii Piramide a lui Keops. La scara 1 pe 10. A fost ridicată în anii 80 ai secolului trecut. Şi are o poveste incredibilă. O poveste despre mintea umană care provoacă Necunoscutul, despre minuni ştiinţifice şi fenomene la limita cunoaşterii. Cîndva, această piramidă a fost un laborator de cercetare avansată. Astăzi, uşile sale sînt zăvorîte. Praful şi uitarea se aştern în straturi tot mai groase. Privind-o, te simţi Stalker în Zona lui Tarkowski, adunînd din gunoi fragmente de tehnologie extraterestră. Cine a făcut picnic la marginea drumului ? O femeie uluitoare pe nume Marioara Godeanu.

„Agenda ascunsă” a Marioarei Godeanu

Cînd vine vorba despre Piramida din Prundu, unii vorbesc şi azi în şoaptă, dîndu-ţi de înţeles că acest Laborator naţional de cercetare fundamentală ar fi fost ridicat de Armată sau de serviciile secrete. De fapt, adevărul este altul. Mult mai interesant. Închipuiţi-vă că ne-am întors în timp, în anii 80. Ultimii zece ani ai regimului Ceauşescu. Era epoca luptei pentru pace care nu mai lăsa piatră pe piatră. Anii crizei energetice mondiale, cînd „independenta” Românie se dădea de ceasul morţii să găsească noi surse de energie, adaptînd, inovînd. Cîteodată, inovaţiile erau ridicole.

Precum autobuzele cu rezervoarele acelea de gaz de pe acoperiş, de ziceai că sînt purtătoare de rachete. Precum poeziile lui Păunescu despre ţărani care alimentau becul de la roata de moară. Dar, de cele mai multe ori, cercetătorii români chiar îşi storceau creierii, punînd pietrele de temelie ale unor industrii respectabile, precum cea a energiei atomice. În această epocă de efervescenţă, dr. Marioara Godeanu, şefa unui colectiv de cercetare la Institutul Central de Biologie, primeşte aprobarea începerii unui experiment de avangardă la Piteşti.

Era vorba despre construcţia unei staţii de epurare biologice, pentru ape reziduale, care folosea drept „filtru” nufărul egiptean, o plantă care putea fixa sedimentele. Biomasa rezultată urma să îngraşe pămînturile pe la Albota. Ridicată de pompe puternice, apa ajungea în rezervoare plasate în partea superioară a construcţiei, de unde, printr-un labirint de canale cu verdeaţă, curgea, lent, purificîndu-se. Pînă aici, nimic spectaculos. Nimic excentric, ieşit din ortodoxia comunistă. Oare ? Am trecut cu vederea un mic amănunt. Forma staţiei de epurare urma să fie piramidală. De ce ? Îndrăznim să credem că dr. Marioara Godeanu avea „o agendă ascunsă”. Domnia sa era pasionată de piramide.

Timpul se teme de piramide

Piramida – ce formă uluitoare ! Cîtă stabilitate dă ea unei construcţii… Marea piramidă a lui Keops, pe care istoricii serioşi o datează în jurul anului 2700 î.Hr. (iar cei … vizionari, după calcule astronomice, spun că are 12.000 de ani vechime!), a rezistat timpului, păstrîndu-şi şi astăzi măreţia. Aşezată pe un plan pătrat, cu latura de 240 de m, are o înălţime de 146 m, înglobînd 2,3 milioane de blocuri de piatră, cîntărind fiecare 2-3 tone.

Ridicată de confrerii iniţiatice de constructori, care lucrau la ea toată viaţa! De două sute de ani, piramida încinge spiritele şi provoacă polemici. Se întîmpla pe vremea lui Napoleon (care a dormit o noapte, singur, în piramidă, şi a interzis apoi soldaţilor să-l întrebe cum a fost…), se întîmplă şi astăzi.

Degeaba încearcă domnul acela cu pălărie, oficialul egiptean pe care-l vedem pe „Discovery”, să ne spună că piramida era un simplu mormînt. Mormînt aliniat după stele, cuprinzînd în proporţii numerele „de aur” ale matematicienilor ? E o simplă întîmplare, au strigat egiptologii de modă veche. Dar fenomenele stranii care se înregistrează în piramide, la o treime de bază şi două de vîrf, în camera mortuară ?

Nu sînt statistic reproductibile în condiţii de laborator, au răspuns savanţii respectabili. Dr. Marioara Godeanu avea cunoştiinţă despre această dispută. Ştia că, în anii 70, un ceh a brevetat o piramidă din carton care … ascuţea la loc lamele de ras, plasate sub ea. Ştia că, aşezînd sub pat piramide miniaturale, somnul celui care se odihneşte acolo devine mai profund şi mai liniştit. Văzuse că alimentele se păstrau perfect sub o piramidă de sticlă, iar o plantă bolnavă se vindeca mai repede.

Totul sugera că există un „efect de piramidă”, o modificare a continuumului spaţio-temporal sub influenţa formei acestui obiect. În definitiv, Einstein demonstrase că „pânza Universului” poate fi „şifonată” de obiectele cu masă foarte mare. Şi atunci, dr. Marioara Godeanu s-a hotărît să ridice o piramidă- laborator. Chiar şi sub „masca” unei staţii de epurare.

Măsurători radiestezice şi cîrnaţi

Nu ştim cu siguranţă ce a urmat. Unii vorbesc despre fişete închise, cuprinzînd mii de pagini, rod al experienţelor din Piramidă. Martorii oculari, cu care am putut sta de vorbă, ne-au încredinţat că staţia funcţiona foarte bine, plantele crescînd aproape miraculos. Se deschiseseră chiar noi direcţii de cercetare – înspre industria farmaceutică.

S-a studiat influenţarea fenomenului de cristalizare din soluţii suprasaturate, în sensul numărului de germeni şi a mărimii acestora, remarcîndu-se diferenţe semnificative în funcţie de zona din piramidă în care este plasat cristalizorul. O serie de măsurători radiestezice au sugerat că spaţiul interior era într-un anumit fel structurat.

S-a văzut cum creşte viteza de polimerizare a unor răşini epoxidice. Şi, peste toate aceste experimente strict obiective, sute de impresii subiective: senzaţii de bine, de linişte pentru cei dinăuntru. Şi astăzi mai umblă vorba despre paznici bolnavi care, dormind în piramidă, s-au înzdrăvenit sau, şi mai uluitor, despre femei sterile devenite mame !

Lăsînd zvonurile de-o parte, să mai amintim experimentul cu piramide aşezate pe stupi, la care producţia de miere a crescut semnificativ. Apăruse o adevărată „modă” a piramidelor, confecţionate artizanal din carton sau numai cu laturile din cupru – oamenii observau cum se schimbă gustul apei păstrată în piramidă, al fructelor, al cărnii, reînvăţînd, de fapt, ceea ce strămoşii lor, dacii, ştiau şi aplicau de mult – cîrnaţii se păstrează cel mai bine în podul piramidal, daţi la fum şi uscaţi !

Ipoteze, ipoteze…

Cum pot fi explicate toate aceste lucruri? Ce poartă în Necunoscut deschide piramida? Colectivul Marioarei Godeanu, dar şi alţi cercetători (şi entuziaşti…) din lumea întreagă au formulat diverse ipoteze explicative:

# Există un cîmp universal, cosmic, o vibraţie, o „muzică a sferelor”, pe care piramida o accentuează, funcţionînd ca un „ghid de undă”, ca o antenă de emisie recepţie. Poate şi pentru că raportul care caracterizează piramida, raportul dintre latura pătratului de bază şi înălţime este 1,618, numărul de aur, proporţia care se găseşte, ca o marcă a lui Dumnezeu, în toată lumea vie.

# Vibraţia piramidei interacţionează cu componentele materiei. De exemplu, esenţele de flori sînt foarte amplificate, cristalele cresc, apa pierde gustul de clor. Microcîmpurile organismelor vii (puse în evidenţă prin fotografia de tip kirilian) sînt modificate de vibraţia piramidei.

De ce s-au oprit cercetările?

După Revoluţie, Piramida din Prundu n-a mai fost folosită. Motivele nu sînt greu de ghicit – institutele bucureştene de cercetări au rămas fără finanţare. Treptat, cercetătorii au fost obligaţi să caute alte zone de activitate. Cercetarea românească, la fel ca întregi ramuri industriale, a ajuns la gunoi. Abia s-au găsit bani pentru plata personalului de întreţinere. E de mirare că n-au dat buzna căutătorii de fier vechi, să facă piramida zob. Astăzi, ea rezistă structural şi întîmpină, misterioasă, zorile, aşteptînd timpuri mai bune. Timpuri în care firme private să fie interesate de o investiţie în cunoaştere.

Sursa – http://povesteazilei.blogspot.com/2009/12/capela-sixtina-romaniei.html

…………………………………………………………………………
Piramida de la Pitesti – interviu cu d-na Marioara Godeanu

E bine ca omul sa traiasca acolo unde a baut prima apa”

– O alta realizare „miraculoasa” care va apartine este si piramida de la Pitesti, construita in epoca Ceausescu. Cum ati izbutit sa obtineti acordul autoritatilor comuniste, in legatura cu o idee atat de noua si de „bizara”?

– Nu-mi explic nici acum, dupa atatia ani. Stiu numai ca ministrul Florescu Mihai, care era la Consiliul National de Stiinta si Tehnologie, a vazut modelul facut de mine in miniatura (pe care il foloseam pentru studiul efectului de piramida) si m-a intrebat daca nu cumva am proiectul si pentru o piramida mai mare.

M-am mirat si eu cand am zis: „Sigur ca da” si, desi nu ma pricepeam la constructii, piramida a aparut. Am fost ajutata de doi ingineri arhitecti, care au realizat planurile la scara 1:10 fata de piramida lui Keops, respectand toti parametrii piramidei din Egipt.

Cu toate ca ulterior ni s-au pus multe piedici, am fost mirata sa constat ca am fost sprijinita in acea perioada de o serie de personalitati din domeniul politic, oameni foarte pasionati in intimitatea lor de asemenea domenii de cunoastere. Cert este ca piramida a fost terminata cu bine in 1985. Mai dificil a fost atunci cand Elena Ceausescu s-a oferit sa o viziteze, dar toata lumea m-a ajutat ca piramida sa nu fie vizitata.

Cuplul prezidential a trecut numai pe deasupra, cu elicopterul, dar de sus se vedea ca o instalatie obisnuita. Oficial, ea a fost construita ca statie-pilot de urmarire a actiunii unor organisme (alge, bacterii) asupra apelor uzate, pentru purificarea lor. S-au facut si multe studii privind fenomenele de cristalizare, de polimerizare a rasinilor, studii de germinare rapida, de accelerare a proceselor de crestere.

Dar adevarata noastra batalie cu instalatia de la Pitesti a fost pentru a demonstra efectul de forma (al piramidei) asupra apei. In piramida, apa se energizeaza si ajunge sa fie o apa primara, cum sunt apele plate, necontaminate. Pe masura ce se adauga in molecula de apa cate o particula – ca e de metal, ca e de nemetal sau saruri – i se schimba informatia initiala si incepe o deformare a ei, care duce la o deformare a actiunii sale. Apa este, si ea, purtatoare de informatie. Aceasta este de altfel una din temele noastre de cercetare, si chiar am mers la brevetare cu cateva proiecte.

– Cine avea acces in piramida de la Pitesti si in ce conditii se lucra acolo?

– Intrarea era permisa numai sub semnatura ministrului si a mea. De ce? Pentru a nu vulgariza sau pentru a nu aduce informatii eronate in mediatizarea acestui proiect. In toata aceasta activitate, un mare ajutor am primit din partea colectivului de acolo, fara de care n-as fi putut reusi.

Din cauza fenomenelor speciale care se petrec in interiorul piramidei (metoda de scanare pe un computer, realizata de doi colegi ingineri, arata ca dincolo de imaginea fotografica a piramidei se mai vad si alte imagini, care se datoreaza existentei unui alt tip de informatii), timpul maxim de lucru acolo este de doua ore pe zi.

– Care a fost ecoul in strainatate al realizarii acestei constructii?

– Toata lumea a fost frapata si se intreba cum am reusit noi s-o construim. A fost o surpriza pentru Vest faptul ca noi am reusit sa ridicam la Pitesti o replica a piramidei lui Keops, la scara 1:10 si, drept urmare, la Geneva, in 1992, am luat medalia de argint; tot in acelasi an, la Budapesta, ni s-a dat medalia de aur pentru activitatea in ecologie, iar in 93 am luat Marele Premiu la Salonul International de Inventica de la Nrnberg, Germania, unde iarasi a fost o surpriza pentru cele 64 de tari prezente acolo, ca grupul acela de romani a luat Marele Premiu.

Dar, intre timp, noi realizasem inca o instalatie similara, cu ajutorul unitatii militare auto-moto 02210 din Bucuresti, asa ca si aceasta realizare a fost rasplatita prin Marele Premiu de la Nrnberg si prin cele doua medalii de aur primite. A urmat Bruxelles, unde am luat Medalia de aur la Salonul de Inventica si Premiul special al Organizatiei Mondiale pentru Proprietatea Intelectuala, prilej cu care juriul a tinut sa precizeze ca tarile din Vest au gresit netinand cont pana acum de potentialul uman al Romaniei.

– Cu atatea succese internationale, cum se face ca n-ati ramas peste hotare, in atatea calatorii pe care le-ati facut? Ce v-a tinut aici?

– In primul rand, pana in 89 n-am avut voie sa ies din tara, decat in tarile foste socialiste. Functiona, probabil, un sistem de garantie. Am pierdut, astfel, doua burse, una oferita de Suedia, in programul international de energie, si o bursa in Germania. In octombrie 1989, am fost pentru prima data in China, lucru care pentru mine a fost extraordinar, vreau sa va spun ca pentru cercetarea chineza am un deosebit respect.

Dupa aceea, in 90, am fost invitata in Grecia si asa a inceput, intr-un fel, iesirea mea in lume, dar ideea de a ramane in alta tara nu m-a tentat niciodata. Poate e si varsta; dar nu stiam cum sa „tropai” sa ajung mai repede acasa. Si nici sotul meu, care a avut o bursa Humboldt de un an de zile in Germania si care are o educatie si o mentalitate in stil nemtesc (Stoica Godeanu, cercetator principal I, director la Institutul de Ecologie Aplicata Bucuresti), nu si-a dorit aceasta aventura.

Si eu, si el, suntem mai putin aventurieri in viata si mai mult in stiinta, aici, da, suntem chiar foarte aventurieri. Si pe urma, stiti cum spunea Coanda: „E bine ca omul sa traiasca acolo de unde a baut prima apa!” (e vorba de memoria apei, un alt subiect care m-a pasionat si despre care am putea purta o discutie separata).

Dimpotriva, la expozitiile si saloanele de inventica la care am fost, am simtit chiar o nuanta de nationalism care nu imi e caracteristica, in sensul ca simteam nevoia sa demonstrez ce facem noi aici si ca nu-mi e rusine ca sunt romanca. Nivelul potentialului creator in Romania este destul de ridicat, si eu sunt foarte multumita de studentii pe care ii am. Se ridica o generatie in care am foarte mare incredere. Sunt sigura ca nivelul cercetarii romanesti va fi sustinut de acesti tineri. Sigur ca nu sunt toti geniali, dar cei buni sunt in numar suficient de mare, ca eu sa fiu optimista.

Corina Pavel

SURSA: http://neinfrantii.forumactual.net/t160-piramida-din-pitesti

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s