Sexul în Biblie

Multă vreme, sexul a fost privit ca un subiect tabu, mai ales din cauza religiilor. Din fericire, nu mai este cazul la începutul celui de-al treilea mileniu, cel puțin pentru omenirea civilizată. Cei mai pudici nu s-ar aștepta însă să găsească sexul tocmai în cartea „sfântă”. Și nu oricum, ci din abundență. După cum afirma scriitorul Michael Coogan, „există sex în fiecare pagină a Bibliei dacă știi unde să cauți”.

Pasajele preferate ale apărătorilor religiei în acest caz sunt cele din Levitic, care condamnă anumite practici sexuale:

– „De se va desfrâna cineva cu femeie măritată, adică de se va desfrâna cu femeia aproapelui său, să se omoare desfrânatul şi desfrânata” (20:10).

– „Cel ce se va culca cu femeia tatălui său, acela goliciunea tatălui său a descoperit; să se omoare amândoi, căci vinovaţi sunt” (20:11).

– „De se va culca cineva cu nora sa, amândoi să se omoare, că au făcut urâciune şi sângele lor este asupra lor” (20:12).

– „De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi să se omoare, că sângele lor asupra lor este” (20:13).

– „Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie nelegiuiri între voi” (20:14).

– „Cel ce se va amesteca cu dobitoc să se omoare şi să ucideţi dobitocul” (20:15).

– „Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este asupra lor” (20:16).

– „De va lua cineva pe sora sa, după tată sau după mamă, şi-i va vedea goliciunea şi ea va vedea goliciunea lui: aceasta este ruşine şi să fie stârpiţi înaintea ochilor fiilor poporului lor. El a descoperit goliciunea surorii sale; să-şi poarte păcatul lor” (20:17).

– „Bărbatul care se va culca cu femeie în timpul curgerii ei şi-i va descoperi goliciunea, acela a descoperit curgerea sângelui ei şi ea şi-a descoperit curgerea sângelui său: amândoi să fie stârpiţi din poporul lor” (20:18).

Din păcate pentru unii, acestea nu sunt singurele mențiohorny-nun-porn-6nări biblice ale relațiilor sexuale. Sexul era deosebit de important pentru poporul „ales”, care nu avea interdicțiile morale de astăzi. De exemplu, judecătorul Israelului, Samson, obișnuia să viziteze prostituate, cum ar fi desfrânata din Gaza și cea din valea Sorec, Dalila. Monogamia era un concept depășit încă din cele mai vechi timpuri. Deși căsătorit cu Sara, Avraam s-a culcat și cu servitoarea ei, Hagar. Iacob s-a căsătorit cu surorile Rahela și Lia, însă a făcut copii nu doar cu ele, ci și cu servitoarele Bilha și Zilpa. Stră-stră-stră-nepotul lui Cain, Lameh, avea și el două neveste: Ada și Sela. Regele David avea cel puțin zece soții și tot atâtea amante. Fiul său, Solomon, a stabilit un record mondial în materie de poligamie, el luându-și 700 de soții și 300 de amante. Cel puțin așa îl laudă Biblia.

Violul nu era sub nicio formă condamnat drastic, ci doar amendat: „De se va întâlni cineva cu o fată nelogodită şi o va prinde şi se va culca cu ea şi vor fi prinşi, atunci cel ce s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli de argint, iar ea să-i fie nevastă, pentru că a necinstit-o; toată viaţa lui să nu se poată despărţi de ea” (Deuteronomul 22:28-29). În anumite cazuri, răpirea femeilor, urmată de viol, nu era doar încurajată, ci chiar comandată de zeul evreilor, Yahweh: „Mergeţi şi pândiţi din vii şi băgaţi de seamă când vor ieşi fetele din Şilo să joace la horă; atunci să ieşiţi din vii şi să vă luaţi femei din fetele din Şilo şi mergeţi în pământul lui Veniamin. (…) Şi fiii lui Veniamin aşa au şi făcut şi şi-au luat femei după numărul lor din cele ce erau la horă şi pe care ei le-au răpit şi s-au dus înapoi în moştenirea lor şi au zidit cetăţi şi au început să trăiască în ele” (Judecători 21:20-23). Mai mult, erau preferate virginele: „Ucideţi dar toţi copiii de parte bărbătească şi toate femeile ce-au cunoscut bărbat, ucideţi-le. Iar pe fetele care n-au cunoscut bărbat, lăsaţi-le pe toate vii pentru voi” (Numerii 31:14-18), „Mergeţi şi loviţi pe locuitorii din Iabeşul Galaadului cu sabia, şi femeile, şi copiii. Şi iată ce să mai faceţi: pe orice bărbat şi orice femeie care a cunoscut bărbat, să-i daţi pieirii, iar fetele lăsaţi-le cu viaţă” (Judecători 21:10-11). Arabii, frații semiți ai evreilor, încă mai cred că în Rai îi așteaptă 72 de femei veșnic virgine.

Deși fecioria era foarte prețioasă pentru poporul biblic, Lot a oferit-o pe cea a fiicelor sale mulțimii furioase din Sodoma.tumblr_ndt9habcfl1s5o46so1_500fake Pentru că gloata a refuzat să se bucure de virginitatea fetelor, a făcut-o Lot, culcându-se cu amândouă. Astfel înțelegem că incestul era o practică firească nu doar până la compunerea Leviticului, care îl interzicea, ci chiar și după aceea. În capitolul 13 al Cărții a Doua a Regilor, Amnon, unul dintre fiii lui David, s-a îndrăgostit de propria sa soră, Tamara. Deoarece fata (care era virgină) i-a respins avansurile, el a violat-o. David a aflat de viol și „s-a mâniat foarte tare, dar n-a stricat inima lui Amnon, fiul său, căci îl iubea, pentru că era întâiul său născut” (13:21). Nu conta suferința, disperarea și rușinea fetei, care „şi-a presărat cenuşă pe capul său şi-a rupt haina cea pestriţă, cu care era îmbrăcată şi, punându-şi mâinile pe cap, mergea aşa şi striga” (13:19), important era să nu se bosumfle primul fiu. În privința sexului, „sfântul” David nu dădea deloc dovadă de moralitate. S-a culcat cu Batșeba, deși femeia era căsătorită cu Urie hititul, apoi a orchestrat moartea soțului încornorat pentru a-i putea lua de tot femeia. Se pare că regele David a avut și cel puțin o aventură homosexuală cu Ionatan, fiul regelui Saul. Deși bine ascunsă în paginile Bibliei, ea este sugerată în Cartea întâia a Regilor: „sufletul lui Ionatan s-a lipit de sufletul lui şi l-a iubit Ionatan, ca pe sufletul său” (18:1), „Şi a încheiat Ionatan legătură cu David, pentru că îl iubea ca pe sufletul său” (18:3), „Ionatan fiul lui Saul însă iubea foarte mult pe David” (19:1), „Şi iarăşi s-a jurat Ionatan lui David pe iubirea sa cea către el, căci îl iubea ca pe sufletul său” (20:17). Nu puteau lipsi declarațiile de dragoste: „Atunci Ionatan a zis către David: «Tot ce doreşte sufletul tău voi face pentru tine»” (20:4), cadourile și goliciunea: „şi-a dezbrăcat Ionatan haina sa cea de deasupra, pe care o avea pe el, şi a dat-o lui David; de asemenea şi celelalte haine ale sale, sabia sa, arcul său şi brâul său” (18:4), plimbările romantice: „A zis Ionatan către David: «Hai să ieşim la câmp». Şi au ieşit amândoi la câmp” (20:11), săruturile și lacrimile: „David s-a ridicat din partea de miazăzi a stâncii şi s-a închinat de trei ori; apoi s-au sărutat ei unul pe altul şi au plâns amândoi, împreună, iar David a plâns mai tare” (20:41). Că nu era vorba despre o simplă relație de prietenie, ci de una mult mai intimă, reiese și din Cartea a Doua a Regilor, unde David spune: „Frate Ionatane, întristat sunt după tine, căci tu mi-ai fost foarte scump şi iubirea ta a fost pentru mine mai presus de iubirea femeiască!” (1:26). Iar David a iubit multe femei, după spusele Bibliei… Saul, tatăl lui Ionatan, s-a arătat împotriva relației dintre fiul său și David, relație care aducea rușine și batjocură, după propriile sale vopr_1747430crbe: „Atunci regele s-a mâniat straşnic pe Ionatan şi i-a zis: «Fiu netrebnic şi neascultător! Oare nu ştiu eu că te-ai împrietenit cu fiul lui Iesei, spre ruşinea ta şi spre batjocura mamei tale»” (Cartea întâia a Regilor 20:30). Ba chiar a încercat să-l omoare pe iubitul fiului său, fără a da un motiv concret: „Şi a înţeles Ionatan că tatăl său este hotărât să ucidă pe David” (20:33). Probabil nu era vorba decât despre aplicarea legii din Leviticul 20:13, care condamna homosexualii la moarte. Saul nu a recurs la acest gest fără a încerca întâi să-i dea lui David pe două dintre fiicele sale: „Deci a zis Saul către David: «Iată fata mea cea mai mare, Merob, îţi voi da-o de soţie, numai să-mi fii viteaz şi să duci războaiele Domnului»” (18:17); aflând că și Micol, o altă fiică a sa îl place pe viitorul rege al israeliților, Saul i-a dat-o și pe aceasta de soție: „Şi a zis Saul către David: «A doua oară te înrudeşti acum cu mine»” (18:21). De ce i-ar fi dat regele două dintre fiicele sale unuia care spunea despre sine „Eu sunt un sărac şi un neînsemnat” (18:23)? Cel mai probabil, pentru a-l convinge să renunțe la relația homosexuală cu Ionatan.

Unii cercetători ai Bibliei cred că există un caz de viol homosexual ascuns în prima parte a Vechiului Testament. În capitolul 9 al Facerii se spune că Noe s-a îmbătat și s-a dezbrăcat complet în cortul său. Unul dintre fiii săi, Ham, l-a văzut și și-a anunțat frații, care s-au grăbit să îl îmbrace. Trezindu-se Noe din beție și aflând că Ham l-a văzut gol, l-a blestemat pe fiul acestuia, Canaan, să fie sclavul fraților și verilor săi. Ceea ce nu are nicio logică! Ce vină avea Canaan pentru că tatăl său l-a văzut pe Noe gol? Aparent niciuna. Și atunci, care este rtumblr_m6eqechqa71r5d22to1_1280ostul blestemului? Povestea poate ascunde o altă variantă, la care nu s-ar încumeta prea mulți să se gândească. Trezindu-se gol din beție, Noe a trebuit să dea o explicație fiilor săi pentru acel gest indecent. Prin urmare, este posibil să-l fi acuzat pe Canaan de viol, ceea ce i-ar explica goliciunea. Presupunere ce ar avea sens, ținând cont că nu erau încă femei pe Pământ care să-i satisfacă băiatului poftele sexuale, mai ales dacă el era la vârsta adolescenței, când hormonii își fac de cap mai mult decât de obicei. Dacă a fost sau nu un viol, prea puțin contează. Important e că tânărul Canaan a găsit în cele din urmă o femeie cu care să se împerecheze iepurește, el având conform Bibliei 11 fii.

Două tentative diferite de viol homosexual sunt descrise în Biblie într-un mod aproape identic. În primul caz, descris în Facerea, când doi îngeri au înoptat în casa lui Lot din Sodoma, locuitorii tumblr_msttwmACPy1sc75r4o1_500orașului au apărut la ușa lui Lot, cerându-i pe cei doi străini pentru a-i viola. Lot a încercat să negocieze cu ei: „Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat; mai degrabă vi le scot pe acelea, să faceţi cu ele ce veţi vrea, numai Oamenilor acelora să nu le faceţi nimic, de vreme ce au intrat Ei sub acoperişul casei mele!” (19:8). Văzând că mulțimea refuză să accepte fetele, îngerii l-au tras pe Lot înauntru iar pe excitații Sodomei „i-au lovit cu orbire de la mic până la mare, încât în zadar se chinuiau să găsească uşa” (19:11). Ca pedeapsă, a doua zi Sodoma a fost distrusă complet, împreună cu alte câteva cetăți din apropiere. Cel de-al doilea caz apare în Cartea Judecătorilor, unde un levit, împreună cu concubina sa și un servitor, au înoptat în Ghibeea, în casa unui bătrân din neamul lui Veniamin. Locuitorii cetății au apărut la ușa bătrânului și i l-au cerut pe levit, pentru a-și satisface poftele sexuale cu el. Bătrânul a încercat să ajungă la o înțelegere cu ei, la fel ca Lot: „Iată, eu am o fiică fecioară şi el are o concubină; vi le voi scoate, ca să le cunoaşteţi pe ele şi să faceţi cu ele ce vă place; iar cu omul acesta să nu faceţi această nebunie!” (19:24). Văzând că mulțimea nu acceptă trocul, levitul „a luat pe concubina sa şi a scos-o în uliţă. Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa, şi la ivirea zorilor au părăsit-o” (19:25). Dimineața, omul și-a găsit concubina moartă în pragul ușii. A luat-o pe un măgar iar când „a ajuns la casa sa, a luat un cuţit şi, apucând pe concubina sa, a tăiat-o bucăţică eu bucăţică în douăsprezece părţi şi le-a trimis în toate hotarele lui Israel”. Urmarea a fost un război între cei din tribul lui Veniamin și restul triburilor israelite, la ordinul lui Yahweh, în care „Israeliţii s-au întors la fiii lui Veniamin şi i-au lovit cu sabia în cetate: şi oameni şi vite şi tot ce au întâlnit în toate cetăţile şi toate cetăţile ce-au întâlnit în cale le-au ars cu foc” (20:48). Din fericire, zeul a fost mai îndurător cu acești păcătoși, care nu au avut soarta locuitorilor Sodomei. Pentru că au rămas din tribul lui Veniamin doar vreo șase sute de bărbați, restul israeliților le-au făcut cadou patru sute de virgine din Iabeș-Galaad. Cei rămași fără femei au fost învățați să răpească fetele din Șilo ieșite la horă, astfel salvându-se seminția lui Veniamin. Dacă ar fi fost violat levitul în Ghibeea, n-ar fi murit câteva zeci de mii de oameni, și nici n-ar fi fost răpite și violate câteva sute de virgine. Ăsta da exemplu de înțelepciune a dumnezeului biblic!

Incestul nu apare în Biblie doar în povestea lui Lot, care și-a lăsat ambele fiice însărcinate. Adam și Eva erau frate și soră, fiind copiii aceluiași tată. Copiii lor s-au împerecheat între ei pentru a putea popula Pământul. La fel au făcut și urmașii lui Noe. Avraam și fratele său, Nahor, s-au căsătorit cu nepoatele lor. Isaac, fiul lui Avraam și al Sarăi, a luat-o de soție pe Rebeca, fiica vărului său, Bethuel. Iacov, fiul lui Isac, s-a însurat cu fiicele lui Bethuel, Lea și Rahela. Iar Amnon, fiul lui David, și-a violat sora, pe Tamara. Incestul era acceptat în timpurile de demult de către poporul biblic, fiind condamnat abia după apariția Leviticului. Ceea ce nu a oprit acest fenomen, ci doar l-a ascuns mai bine.

Din Cartea Întâia a Cronicilor aflăm că „Ir, întâiul născut al lui Iuda, a fost rău în ochii Domnului şi l-a omorât” (2:3). Același lucru se afirmă și în Facerea 38:7. Nu știm care a fost acel păcat, însă bănuim că avea legătură cu sexul, din moment ce Ir nu a reușit să-și lase nevasta însărcinată. După moartea păcătosului, nevasta, pe nume Tamara (la fel ca fiica violată a lui David), i-a revenit fratelui său mijlociu, Onan. Acesta însă prefera să apeleze la coitus interruptus după fiecare act sexual: „el vărsa sămânţa jos, ca să nu ridice urmaşi fratelui său” (Facerea 38:9). Cum eronana de aşteptat, „ceea ce făcea el era rău înaintea lui Yahweh şi l-a omorât şi pe acesta” (38:10). Rămasă văduvă pentru a doua oară, Tamara a aşteptat să crească cel de-al treilea frate, Şela, până când s-a plictisit. Înfierbântată nevoie mare, ea a preferat un bărbat cu experiență în locul copilului Șela. Astfel încât, într-o zi s-a hotărât să se îmbrace ca o prostituată şi să îl seducă pe socrul său, Iuda. După ce au consumat fapta, ea a rămas însărcinată iar Iuda a păstrat-o pentru el. Rămas fără nevastă, fiul cel mic, Şela, probabil s-a văzut nevoit să-și verse sămânţa pe jos, la fel ca fratele său, Onan. Iar Yahweh a fost mulţumit, din moment ce nu s-au lipit de vreo pedeapsă nici Iuda, nici Tamara.

Probabil că zeul evreilor avea o slăbiciune pentru organul sexual masculin, altfel nu se explică de ce adepţii săi jurau întotdeauna cu mâna pe acesta, după ce şi-l ciopârţeau prin barbaria nuc480x270_25mită circumcizie sau, din punctul lor de vedere, „dovada legământului dintre evrei şi Yahweh”. Iată câteva exemple de jurământ: „Atunci a zis Avraam către sluga cea mai bătrână din casa sa, care cârmuia toate câte avea: «Pune mâna ta sub coapsa mea şi jură-mi pe Domnul Dumnezeul cerului şi pe Dumnezeul pământului că fiului meu Isaac nu-i vei lua femeie din fetele Canaaneilor, în mijlocul cărora locuiesc eu»” (Facerea 24:2-3). „Şi punându-şi sluga mâna sub coapsa lui Avraam, stăpânul său, i s-a jurat pentru toate acestea” (Facerea 24:9). „Apoi venindu-i lui vremea să moară, Israel a chemat pe fiul său Iosif, şi i-a zis: «De am aflat har în ochii tăi, pune-ţi mâna pe coapsa mea şi jură că vei face milă şi dreptate cu mine, să nu mă îngropi în Egipt!»” (Facerea 47:29). Dacă vă întrebaţi ce făceau supuşii lui Yahweh cu prepuţurile după circumcizie, ei bine, le colectau! „Iar Saul a zis: «Aşa să-i spuneţi lui David: Regele nu voieşte zestre decât numai o sută de prepuţuri filistene, ca răzbunare împotriva vrăjmaşilor regelui»” (PAwkwardMomentsBible_KingOfForeskinsrima carte a Regilor 18:25), „şi aduse David prepuţurile lor şi le înfăţişă regelui număr deplin, ca să se poată face ginerele regelui” (Prima carte a Regilor 18:27). Ce făcea regele cu această colecție, nu putem decât să ne imaginăm, deși ar fi de preferat să ne abținem…

În Epistola Întâia către Corinteni, apostolul Pavel cere ca „femeile voastre să tacă în biserică, căci lor nu le este îngăduit sexy%20nunsă vorbească, ci să se supună, precum zice şi Legea. Iar dacă voiesc să înveţe ceva, să întrebe acasă pe bărbaţii lor, căci este ruşinos ca femeile să vorbească în biserică” (14:34-35). În aceeași epistolă, el ordonă ca femeile să se roage întotdeauna cu capetele acoperite: „Iar orice femeie care se roagă sau prooroceşte, cu capul neacoperit, îşi necinsteşte capul” (11:5); „femeia este datoare să aibă (semn de) supunere asupra capului ei, pentru îngeri” (11:10). Oricât de misogin ar fi Pavel, se pare că sfaturile lui nu aveau atât de multă legătură cu supunerea femeilor în fața bărbaților. Ceea ce Pavel nu spune deschis, ci doar dă de înțeles, e faptul că femeile ar trebui să tacă și să stea acoperite în biserică pentru a nu atrage atenția îngerilor, implicit pentru a nu le stârni dorințe sexuale. În Facerea se spune că îngerii s-au împerecheat cu cele mai frumoase pământence: „Fiii lui Dumnezeu, văzând că fiicele oamenilor sunt frumoase, şi-au ales dintre ele soţii, care pe cine a voit” (6:2). Din aceste împreunări nefirești au apărut uriașii: „În vremea aceea s-au ivit pe pământ uriaşi, mai cu seamă de când fiii lui Dumnezeu începuseră a intra la fiicele oamenilor şi acestea începuseră a le angel_malenaşte fii: aceştia sunt vestiţii viteji din vechime” (6:4). Din cauza acestui mit și a altora asemănătoare, exista în antichitate teama că femeile ar putea atrage prin frumusețea lor zeii / îngerii, mai ales în lăcașurile de cult, despre care se presupunea că erau locuite de aceste entități. Pentru că niciun bărbat nu-și dorea ca femeia lui să fie violată de o ființă superioară lui (poate chiar și la capitolul potență), s-a stabilit ca reprezentantele sexului slab să-și ascundă atuurile fizice în prezența divinităților. Arabii au mers și mai departe, ei obligându-și femeile să se ascundă mereu sub voaluri asemănătoare celor purtate de ninja. Teama lor are totuși două explicații logice. Prima: când locuitorii cetății Sodoma s-au simțit atrași sexual de cei doi îngeri veniți în vizită, au fost pedepsiți prin distrugerea completă a orașului. A doua: ultima oară când se presupune că o femeie a fost vizitată de un înger s-a născut un băiat în numele căruia s-a înființat o religie care a produs mai multe războaie în ultimii 2000 de ani decât în toată istoria de până atunci a Pământului…

Prima menționare a sexualității în Biblie nu este cea referitoare la „fiii lui Dumnezeu” și „fiicele oamenilor”. Adam și Eva au făcut copii doar după ce au mâncat din fructul oprit. Este posibil ca fructul cunoașterii să nu fie decât o metaforă a cunoașterii sexuale. Aflând de fapta celor doi, Domnul i-a spus femeii: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni” (Facerea 3:16). De ce îi vorbea despre sarcină după ce a ea a mâncat din fructul cunoașterii? La rândul său, imediat după această întâmplare, Adam a botezat-o „Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” (3:20). Din nou ni se dă de înțeles că rezultatul mușcării din fructul oprit era capacitatea de reproducere. Cadam-and-eve-600pxă acea cunoaștere are legătură cu sexualitatea reiese din aceeași poveste: „după aceea a cunoscut Adam pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut pe Cain” (4:1), de unde înțelegem că „a cunoaște”, în acest context, are sensul de „a face sex”. Și nu doar aici, ci și în alte pasaje biblice: „După aceea a cunoscut Cain pe femeia sa şi ea, zămislind, a născut pe Enoh” (Facerea 4:17); „Adam a cunoscut iarăşi pe Eva, femeia sa, şi ea, zămislind, a născut un fiu şi i-a pus numele Set” (Facerea 4:25); „Am eu două fete, care n-au cunoscut încă bărbat” (Facerea 19:8); „Iar ei au cunoscut-o pe ea şi şi-au bătut joc de ea toată noaptea până dimineaţa” (Judecători 19:25). Astfel înțelegem și de ce erau goi Adam și Eva atunci când au fost surprinși printre copaci de bătrânul lor Tată ceresc, care se plimba prin Grădina Edenului pentru a se bucura de răcoarea serii…

Dacă incestul, homosexualitatea și violurile nu au fost îndeajuns pentru a ne face o idee cât mai vie despre sexualitatea biblică, există câteva pasaje ceva mai colorate, care ar da idei destule scenariștilor de filme XXX. Iată două dintre ele: „Şi s-a aprins după amanţii ei, cei cu trup ca de măgar şi cu înfierbântarea ca de armăsar. Şi aşa ţi-ai adus tu aminte de desfrânarea din tinereţile tale, când Egiptenii îţi strângeau sânii feciorelnici ai pieptului tău” (Iezechiel 23:20-21); „Binecuvântat să fie izvorul tău şi să te mângâi cu femeia ta din tinereţe. Cerboaică preaiubită şi gazelă plină de farmec să-ţi fic77377e279e150f2cef419573308deb4e ea; dragostea de ea să te îmbete totdeauna şi iubirea ei să te desfăteze. Pentru ce, fiul meu, să te momească femeie străină şi tu să îmbrăţişezi sânul unei necunoscute?” (Pildele lui Solomon 5:18-20). Însă niciunul dintre acestea nu se ridică la înălțimea poemului erotic Cântarea Cântărilor din Vechiul Testament, ce se referă la dragostea dintre Solomon și Sulamita. Nereușind să elimine această carte biblică, teologii insistă că poezia nu este decât alegoria iubirii lui Yahweh pentru Israel ori a lui Isus pentru Biserică. Ipoteză pe care n-ar putea-o crede nici măcar copiii, deoarece poemul este în mod evident un elogiu adus îndeplinirii unor dorințe sexuale. Evreii obișnuiau să-l cânte în taverne, deoarece iudaismul apreciază pozitiv sexualitatea iar reproducerea este, până la urmă, esențială. Să vedem controversatul poem, care sub nicio formă nu poate fi despre iubirea dintre Isus și instituția Bisericii, ori despre Yahweh și poporul său, ci reprezintă doar dialogul dintre doi îndrăgostiți mult prea excitați, Solomon și Sulamita:

575312_373788922684929_1112621496_n– Sulamita: „Sărută-mă cu sărutările gurii tale, că sărutările tale sunt mai bune ca vinul. Miresmele tale sunt balsam mirositor, mir vărsat este numele tău; de aceea fecioarele te iubesc. Răpeşte-mă, ia-mă cu tine! Hai să fugim! – Regele m-a dus în cămările sale: ne vom veseli şi ne vom bucura de tine. Îţi vom preamări dragostea mai mult decât vinul. Cine te iubeşte, după dreptate te iubeşte!” (1:1-3). Biserica vrea să fie sărutată de Isus, deoarece sărutările lui sunt mai bune ca vinul, mirosul lui este balsam iar virginele îl iubesc? Biserica a fost dusă în cămările regelui și vrea să fie răpită de Isus?

– Sulamita: „Neagră sunt, fete din Ierusalim, dar frumoasă, ca sălaşurile lui Chedar, ca şi corturile lui Solomon. Nu vă uitaţi că sunt negricioasă că doar soarele m-a ars” (1:4-5). Dacă poemul nu îi aparține Bisericii Negre din Brașov, nu înțeleg cum poate fi arsă de soare, negricioasă și frumoasă.

– Sulamita: „Fiii maicii mele s-au mâniat, trimisu-m-au să le păzesc viile, dar via mea nu mi-am păzit-o! Spune-mi dar, iubitul meu, unde-ţi paşti tu oile? Unde poposeşti tu la amiază? De ce oare să rătăcesc zadarnic pe la turmele tovarăşilor tăi?” (1:5-6). Biserica are frați care au trimis-o să păzească viile? Isus își păștea oile într-un loc necunoscut de Biserică? Avea tovarăși care și ei pășteau oi?

– Solomon: „Dacă nu ştii unde, tu cea mai frumoasă între fenun-porn-103255mei, ţine atunci mereu urmele oilor, paşte-ti mieii în preajma colibelor, iezii în preajma ciobanilor! Cu un telegar înhămat la carul lui Faraon te aseamăn eu, draga mea! Frumoşi se văd obrajii tăi, aşezaţi intre cercei şi gâtul tău împodobit cu şire de mărgăritare. Făuri-vom pentru tine lănţişoare aurite, cu picături şi crestături de argint” (1:7-10). Biserica seamănă cu un cal al unui faraon? Are obraji frumoși, cercei și gâtul împodobit cu mărgăritare? Are nevoie să poarte lănțișoare aurite?

– Sulamita: „Cât regele a stat la masă, nardul meu a revărsat mireasmă. Periniţă de mirt este iubitul meu, care se ascunde între sânii mei. Iubitul meu e ciorchinele de ienupăr, din Enghedi, de la vii cules” (1:11-13). Isus se ascunde între sânii Bisericii?

– Solomon: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea! Cât de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă sunt ochii tăi” (1:14). Biserica are ochi de porumbiță?

– Sulamita: „Cât de frumos eşti dragul meu! Şi cît de drăgălaş eşti tu! Pajiştea de iarbă verde ne este al nostru pat. Cedrii ne sunt acoperiş sălăşluirii şi adăpost ne sunt chiparoşii” (1:15-16). Isus era frumos și drăgălaș? Stătea cu Biserica pe iarbă ca într-un pat?

– Solomon: „Eu sunt narcisul din câmpie, sunt crinul de prin vâlcele. Cum este crinul între spini, aşa este draga mea între fete” (2:1-2). Biserica e printre fete ca un crin între spini?

– Sulamita: „Cum este mărul între copaci, aşa este dragul meu printre flăcăi. Să stau la umbra mărului îmi place, dulce este sexy-nun-and-priestrodul lui în gura mea! El m-a dus în casa de ospăţ şi sus drept steag era iubirea. Întăriţi-mă cu vin, cu mere răcoriţi-mă, că sunt bolnavă de iubire. Stânga sa este sub cap la mine şi cu dreapta lui mă cuprinde” (2:3-6). Isus printre flăcăi era ca un măr între copaci? Ținea Biserica cu mâna stângă sub cap și cu dreapta de mijloc? Biserica are nevoie de vin, pentru că e bolnavă de iubire? Ei îi place să stea la umbra lui, în timp ce rodul său este dulce în gura ei? Asta nu este o metaforă clară a sexului oral?

– Solomon: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea; până nu-i va fi ei voia!” (2:7). Biserica doarme?

– Sulamita: „Auzi glasul celui drag! Iată-l vine, săltând peste coline, trecând din munte-n munte. Ca o gazelă e iubitul meu sau e ca un pui de cerb; iată-l la noi pe prispă, iată-l priveşte pe fereastră, printre gratii iată-l se uită. Şi începe să-mi vorbească: Scoală, draga mea, şi vino!” (2:8-10). Isus e ca o gazelă și trezește Biserica?

– Solomon: „Iarna a trecut, ploaia a încetat. Flori pe câmp s-au arătat şi a sosit vremea cântării, în ţarină glas de turturea se aude. Smochinii îşi dezvelesc mugurii şi florile de vie văzduhul parfumează. Scoală, draga mea, şi vino! Porumbiţa mea, ce-n crăpături de stâncă, la loc prăpăstios te-ascunzi, arată-ţi faţa ta! Lasă-mă să-ţi aud glasul! Că glasul tău e dulce şi faţa ta plăcută” (2:11-14). Biserica are glas dulce și față plăcută?

– Sulamita: „Prindeţi vulpile, prindeţi puii lor, ele ne strică viile, că via noastră e acum în floare. Iubitul meu este al meu şi eu sunt a lui. El printre crini îşi paşte mieii. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, vino, dragul meu, săltând ca o căprioară, ca un pui de cerb, peste munţii ce ne despart” (2:15-17). Isus saltă ca o căprioară? Niște munți îl despart de Biserică?

HailMaryNun010– Sulamita: „Noaptea-n pat l-am căutat pe dragul sufletului meu, l-am căutat, dar, iată, nu l-am mai aflat. Scula-mă-voi, mi-am zis, şi-n târg voi alerga, pe uliţe, prin pieţe, amănunţit voi căuta pe dragul sufletului meu. L-am căutat, nu l-am mai aflat. Întâlnitu-m-am cu paznicii, cei ce târgul străjuiesc; «N-aţi văzut, zic eu, pe dragul sufletului meu?» Dar abia m-am despărţit de ei şi iată, eu l-am găsit, pe cel iubit; apucatu-l-am atunci şi nu l-am mai lăsat, până nu l-am dus la mama mea, până nu l-am dus în casa ei” (3:1-4). Biserica îl caută pe Isus în pat, pe ulițe și în piețe? La dus în casa mamei ei? Biserica are mamă?

– Solomon: „Vă jur, fete din Ierusalim, pe cerboaice, pe gazelele din câmp, nu treziţi pe draga mea, până nu-i va fi ei voia!” (3:5). Biserica doarme?

– Sulamita: „Cine este aceea care se ridică din pustiu, ca un stâlp de fum, parc-ar arde smirnă şi tămâie, parc-ar arde miresme iscusit gătite? Iat-o, este ea, lectica lui Solomon, înconjurată de şaizeci de voinici, viteji falnici din Israel. Toţi sunt înarmaţi, la război deprinşi. Fiecare poartă sabie la şold, pentru orice întâmplare şi frică de noapte. Regele Solomon şi-a făcut tron de nuntă din lemn de cedru din Liban. Stâlpii lui sunt de argint, pereţii de aur curat, patul e de purpură, iar acoperişul este de scumpe alesături; darul dragostei alese a fetelor din Ierusalim. Ieşiţi, fetele Sionului, priviţi pe Solomon încoronat, cum a lui maică l-a încununat, în ziua sărbătoririi nunţii lui, în ziua bucuriei inimii lui!” (3:6-11). Isus e Solomon și s-a însurat?

– Solomon: „Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, cît de frumoasă eşti! Ochi de porumbiţă ai, umbriri de negrele-ţi sprâncene, părul tău turmă de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce ies din scăldătoare HOT-sale-Sexy-font-b-nun-b-font-costume-3S1398-Free-shipping-transparent-font-b-nunfăcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Cordeluţe purpurii sunt ale tale buze şi gura ta-i încântătoare. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi sub vălul tău cel străveziu. Gâtul tău e turnul lui David, menit să fie casă de arme: mii de scuturi atârnă acolo şi tot scuturi de viteji. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, doi iezi care pasc printre crini. Până nu se răcoreşte ziua, până nu se-ntinde umbra serii, voi veni la tine, colină de mirt, voi veni la tine, munte de tămâie. Cât de frumoasă eşti tu, draga mea, şi fără nici o pată. Vino din Liban, mireasa mea, vino din Liban cu mine! Degrabă coboară din Amana, din Senir şi din Hermon, din culcuşul leilor şi din munţi cu leoparzi! Sora mea, mireasa mea, tu mi-ai robit inima numai c-o privire a ta şi cu colanu-ţi de la sân. Cât de dulce, când dezmierzi, eşti tu sora mea mireasă; şi mai dulce decât vinul este mângâierea ta; şi mireasma ta plăcută este mai presus de orice mir. Ale tale buze miere izvorăsc, iubito, miere curge, lapte curge, de sub limba ta; mirosul îmbrăcămintei tale e mireasmă de Liban. Eşti grădină încuiată, sora mea, mireasa mea, fântână acoperită şi izvor pecetluit. Vlăstarele tale clădesc un paradis de rodii cu fructe dulci şi minunate, având pe margini arbuşti care revarsă miresme: Nard, şofran şi scorţişoară cu trestie mirositoare, cu felurime de copaci, ce tămâie lăcrimează, cu mirt şi cu aloe şi cu arbuşti mirositori. În grădină-i o fântână, un izvor de apă vie şi pâraie din Liban” (4:1-15). Biserica are ochi, sprâncene, păr, dinți, buze, gură, obraji, gât și sâni? E sora lui Isus?

– Sulamita: „Scoală vânt de miazănoapte, vino vânt de miazăzi, suflaţi prin grădina mea şi miresmele-i stârniţi; iar iubitul meu să vină, în grădina sa să intre şi din roadele ei scumpe să culeagă, să mănânce” (4:16). Cumva grădina cu roade scumpe, din care el trebuie să mănânce, e o metaforă pentru vagin? Biserica are vagin?

– Solomon: „Venit-am în grădina mea, sora mea, mireasa mea! Strâns-am miruri aromate, miere am mâncat din faguri, vin şi lapte am băut. Mâncaţi şi beţi, prieteni, fiţi beţi de dragoste, iubiţii mei!” (5:1). Isus se bucura de plăcerile vaginului și îi îndemna și pe alții să facă la fel?

– Sulamita: „De dormit dormeam, dar inima-mi veghea. Auzi glasul celui drag! El la uşă bătând zice: Deschide-mi, surioară, deschide-mi, iubita mea, porumbiţa mea, curata mea, capul îmi Sexy-Nun_thumb3este plin de rouă şi părul ud de vlaga nopţii. Haina eu mi-am dezbrăcat, cum s-o-mbrac eu iar? Picioarele mi le-am spălat, cum să le murdăresc eu iar? Iubitul mâna pe fereastră a întins şi inima mi-a tresărit. Iute să-i deschid m-am ridicat, din mână mir mi-a picurat, mir din degete mi-a curs pe închizătoarea uşii. Celui drag eu i-am deschis, dar iubitul meu plecase; sufletu-mi încremenise, când cel drag mie-mi vorbise; iată eu l-am căutat, dar de-aflat nu l-am aflat; pe nume l-am tot strigat, dar răspuns nu mi s-a dat. Întâlnitu-m-au străjerii, cei ce târgul străjuiesc, m-au izbit şi m-au rănit şi vălul mi l-au luat, cei ce zidul îl păzesc” (5:2-7). Isus a încercat să trezească Biserica, însă ea dormea ca un buștean? Străjerii au izbit-o și i-au luat vălul?

– Sulamita: „Fete din Ierusalim, vă jur: De-ntâlniţi pe dragul meu, ce să-i spuneţi oare lui? Că-s bolnavă de iubire. Ce are iubitul tău mai mult ca alţii, o tu, cea mai frumoasă-ntre femei? Cu cît iubitul tău e mai ales ca alţi iubiţi, ca să ne rogi aşa cu jurământ? Iubitul meu e alb şi rumen, şi între zeci de mii este întâiul. Capul lui, aur curat; părul lui, păr ondulat, negru-priest1nchis, pană de corb. Ochii lui sunt porumbei, ce în lapte trupu-şi scaldă, la izvor stând mulţumiţi. Trandafir mirositor sunt obrajii lui, strat de ierburi aromate. Iar buzele lui, la fel cu crinii roşii, în mir mirositor sunt scăldate. Brațele-i sunt drugi de aur cu topaze împodobite; pieptul lui e scut de fildeş cu safire ferecat. Stâlpi de marmură sunt picioarele lui, pe temei de aur aşezate. Înfăţişarea lui e ca Libanul şi e măreţ ca cedrul. Gura lui e negrăit de dulce şi totul este în el fermecător; iată cum este al meu iubit, fiice din Ierusalim, iată cum este al meu mire!” (5:8-16). Îl recunoaște cineva pe Isus în descrierea asta?!?

– Sulamita: „Unde s-a dus iubitul tău, cea mai frumoasă-ntre femei? Unde-a plecat al tău iubit, ca să-l căutăm şi noi cu tine? Iubitul meu în grădina lui s-a dus, în straturi d-aromate pline, să-şi pască turma acolo şi crini frumoşi s-adune. Eu a iubitului meu sunt şi el este al meu, el printre crini îşi paşte iezii” (6:1-3). Biserica e cea mai frumoasă între femei?

– Solomon: „Frumoasă eşti, iubita mea, frumoasă eşti ca Tirţa şi ca Ierusalimul dragă, dar ca şi oastea în război temută. Întoarce-ţi ochii de la mine, că ei de tot mă scot din fire. Părul l_f4769e9bce21f09a1cc91634a49c8ef3tău turme de capre pare, ce din munţi, din Galaad coboară. Dinţii tăi par turmă de oi tunse, ce din scăldătoare ies, făcând două şiruri strânse şi neavând nici o ştirbitură. Două jumătăţi de rodii par obrajii tăi, sub vălul tău cel străveziu. Solomon are şaizeci de regine şi optzeci de concubine, iar fecioare socoteala cine le-o mai ţine! Dar ea e numai una, porumbiţa mea, curata mea; una-i ea la a ei mamă, singură născută în casă. Fetele când au văzut-o, laude i-au înălţat, iar reginele şi concubinele osanale i-au cântat. Cine-i aceasta, ziceau ele, care ca zarea străluceşte şi ca luna-i de frumoasă, ca soarele-i de luminoasă şi ca oastea de război temută? La grădina nucilor m-am dus, ca să văd verdeaţa văii, dacă a dat vița de vie şi dacă merii au înflorit. Şi nu ştiu cum s-a petrecut, că a mea inimă m-a dus la oştirea de război a viteazului meu neam” (6:4-12). Biserica e singură la părinți? Are ochi, dinți, obraji și văl străveziu? E ca Luna de frumoasă și ca Soarele de luminoasă?

– Solomon: „Întoarce-te, Sulamita! Întoarce-te, fața să ți-o privim! Ce priviţi la Sulamita, ca la hora din Mahanaim? Cât de frumoase sunt, domniţă, picioarele tale în sandale! Rotundă-i coapsa ta, ca un colan, de meşter iscusit lucrat. Sânul tău e cupă rotunjită, pururea de vin tămâios plină; trupul tău e snop de sexy-lace-up-nun-costumegrâu, încins frumos cu crini din câmp. Cei doi sâni ai tăi par doi pui de căprioară, par doi pui gemeni ai unei gazele. Gâtul tău e stâlp de fildeş; ochii tăi sunt parcă iezerele din Heşbon, de la poarta Bat-Rabim. Nasul tău este ca turnul din Liban, ce priveşte spre Damasc. Capul tău este măreţ cum e Carmelul, iar părul ți-e de purpură; cu ale lui mândre şuviţe ţii un rege în robie. Cât de frumoasă eşti şi atrăgătoare, prin drăgălăşia ta, iubito! Ca finicul eşti de zveltă şi sânii tăi par struguri atârnaţi în vie. În finic eu m-aş sui – ziceam eu – şi de-ale lui crengi m-aş apuca, sânii tăi mi-ar fi drept struguri, suflul gurii tale ca mirosul de mere” (7:1-9). Biserica se numește Sulamita? Are picioare, coapse, gât, ochi, nas, cap, păr și sâni ca doi pui de căprioară?

– Sulamita: „Sărutarea ta mai dulce-ar fi ca vinul, ce-ar curge din belşug spre-al tău iubit, ale lui buze-nflăcărate potolind. Eu sunt a lui, a celui drag. El dorul meu îl poartă. Hai, iubitul meu, la câmp, hai la țară să petrecem! Mâine hai la vie să vedem dacă a dat vița de vie, merii de-au înmugurit, de-s aproape de-nflorit. Şi acolo îţi voi da dezmierdările mele. Mandragorele miresme varsă şi la noi acasă sunt multe fructe vechi şi noi pe care, iubitul meu, pentru tine le-am păstrat” (7:10-14). Biserica vrea să plece cu Isus la țară, unde să-i dea dezmierdările ei? Îi dă afrodisiace cum ar fi mandragorele? El o sărută?

– Sulamita: „O, de mi-ai fi fost tu fratele meu şi să fi supt la sânul mamei mele, atunci pe uliţă de te-ntâlneam, cu drag, prelung te sărutam şi nimeni nu-ndrăznea osândei să mă dea. Te-aş fi luat şi-n casa mamei te-aş fi dus, în casa celei ce m-a născut; tu graiuri dulci mi-ai fi spus şi eu cu drag ţi-aş fi dat vin bun şi must de rodii. Stânga sa este sub capul meu şi cu dreapta-i mă cuprinde” (8:1-3). Biserica a fost născută de o femeie într-o casă? Își dorea ca Isus să-i fi fost frate și să fi supt de la sânul aceleiași femei? El își ținea mâna stângă sub capul ei și cu dreapta îi cuprindea mijlocul?

– Solomon: „Fete din Ierusalim, vă jur pe cerboaicele şi gazele din câmp, nu treziţi pe draga mea până nu-i va fi ei voia! Cine se înalţă din pustiu, sprijinită de-al său drag? Sub mărul acesta am trezit iubirea ta, aici unde te-a născut şi ţi-a dat lumina zilei mama ta. Ca pecete pe sânul tău mă poartă, poartă-mă pe mâna ta ca pe o brăţară! Că iubirea ca moartea e de tare şi ca iadul de grozavă este gelozia. Săgeţile ei sunt săgeţi de foc şi flacăra ei ca fulgerul din cer. Marea nu poate stinge dragostea, nici râurile s-o potolească; de-ar da cineva pentru iubire toate comorile casei sale, cu dispreţ ar fi respins acela” (8:4-7). Biserica doarme? A fost născută sub un măr? Are mână și sân?

– Sulamita: „Avem o mică surioară, care sâni nu are încă. Ce-am face cu sora noastră, când ea ar fi peţită? Zid de piatră de-ar fi ea, coroană de argint i-am face; iar uşă dac-ar fi, cu lemn de cedru am căptuşi-o. Zid sunt eu acum şi sânii mei sunt turnuri; drept aceea în ochii lui eu am aflat pacea. Solomon avea o vie pe coasta Baal-Hamon; el a dat via lucrătorilpriest_ass_fucks_nunor, s-o lucreze şi să-i dea fiecare la rod o mie de sicli de argint. Via mea este la mine acasă; mia de sicli să fie a ta, Solomoane, şi două sute numai pentru cei ce păzesc roadele ei! O, tu, ce în grădini sălăşluieşti, prietenii vor să-ţi asculte glasul; fă-mă să-l aud şi eu cu ei! Fugi degrab, iubitul meu, sprinten ca o căprioară fii, fii ca puiul cel de cerb, peste munţii cei îmbălsămaţi!” (8:8-14). Biserica are o soră mai mică, căreia nu i-au crescut încă sânii? Biserica are sâni?

Stă în prostul obicei al credincioșilor să interpreteze orice după bunul lor plac, mai ales Biblia. Însă în acest caz lucrurile sunt foarte clare, nelăsând loc de interpretări: Cântarea Cântărwomen blue eyes cgi sister nuns 1920x1200 wallpaper_www.wallpapername.com_92ilor nu este despre iubirea dintre Isus și Biserică ori dintre Yahweh și Israel, ci dintre Solomon și una dintre iubitele sale, Sulamita. Cântarea Cântărilor este un poem erotic ce și-a făcut loc în Vechiul Testament, pentru că evreii ridicau sexualitatea la loc de cinste, deși puritanii și-ar dori să dispară orice referire indecentă din cartea „sfântă”. Prin urmare, Biblia poate concura cu ușurință cu Kama Sutra care, deși este considerată tot de inspirație divină, măcar nu încearcă să își ascundă erotismul în spatele „sfințeniei”, recunoscându-și fățiș vulgaritatea.

La cât de mult este prezent sexul în paginile Bibliei, mai mult chiar decât într-un număr al revistei Playboy, de ce Biserica insistă să îl considere un păcat? Și cum s-ar putea numi Biblia cel mai corect în engleză: Holy Bible ori Horny Bible? Ori poate chiar 50 Shades of Yahweh?

Anunțuri

5 gânduri despre „Sexul în Biblie

  1. De exemplu cintarea caintarilor este tot o ezotericobabiloniala ,semitolevitosmintela.
    Pe scurt ai facut o expunere reusita frumoasa ,la adresa celor ce vor sa ne subjugotermine, mi-au placut siozele.

  2. 0are nu ar trebui sa se simtă si creștinii atinși de aceste imagini insultatoare asupra credinței creștine. Charlie…Eu cred ca sunt reale si vinovați cei ce au pozat,.

  3. gnostici au o vorba pe poarta care am iesit in lume pe aceiasi poarta stramta trebuie sa revenim sa RENASTEM sau mai exact sa ne trezim

  4. ca sa controlezi sexul trebuie sa controlezi PRANA ,, ……de la 40ani barbatul care nu citeste devine animal de companie nicolae.stan55 si totusi e singura cale de a produce endorfine

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s