CAP 9 / Pacatul originar pe care omul nu l-a comis

Aberanta doctrina a bisericii vrea ca toti oamenii care se nasc pe acest pamant sa duca in carca un pacat pe care nici unul dintre ei nu l-a comis vreodata, dar care atarna de gatul fiecaruia, fiindca este o ereditare de la Adam incoace. Un copil abia nascut care nu are norocul sa traiasca ca sa i se aplice ritualul botezului, se duce in iad. De ce?? Unde este scrisa in Biblie aceasta monstruozitate? Pentru care motiv toata doctrina bisericeasca se bazeaza pe acest pacat capital al omului, desi el nu l-a comis niciodata?? Fara acest pacat nici o religie nu ar mai putea exista si atunci omul s-ar conduce singur fara sa mai astepte posmagi fierti de la stafii. Eeeee, este o lunga istorie cu pacatul acesta, iar eu voi incerca sa o demontez bucatica cu bucatica pentru ca datorita acestui cuvant, omul se simte de milenii vinovat pentru ceva care, asa cum am sa va demonstrez, nu a facut niciodata. In jur nu auzi decat: “o sa platesti pentru pacate”, “ sa nu faci pacate”, “o sa fii judecat pentru pacate”, sau alte expresii care deriva de la acest sentiment de rusine si vinovatie.

Popii si regii sau biserica si statul au fost suficient de smecheri ca sa pacaleasca omul de milenii datorita modalitatrii pe care au gasit-o pentru a reusi sa il controleze si sa il sclavizeze. Astfel, ei au introdus prima lege pe acest pamant. Efectul pe care il avea neascultarea sau nesupunerea omului referitor la lege a fost numit in doua feluri diferite, astfel incat omul trebuia sa plateasca de doua ori. O data in planul fizic si o data in planul spiritual, pentru ca atunci cand omul incalca legea in plan spiritual inseamna ca pacatuieste, iar cand incalca legea in plan fizic, sau laic, inseamna ca este un inculpat. In acest mod, biserica, care conduce aceasta lume, a reusit sa numeasca aceeasi felie de tort cu doua nume diferite, facandu-te sa crezi ca acestea sunt de fapt doua lucruri distincte.

Legea, care pentru marea majoritate a acestei generatii umane dezumanizate, inseamna factorul principal al educatiei, ordinii, moralitatii, in realitate este singura care iti ingradeste libertatea, demnitatea, onoarea pentru ca un om care se vrea mare smecher in invataminte crestine sau morale, nu are nevoie de o lege care sa ii spuna sa nu fure, sa nu ucida sau sa nu minta, fiindca un adevarat om plin de har, sau mai bine zis un om cu adevarat intelept, nu va putea sa faca asa ceva din principiu, prin insasi natura sa, nicidecaum pentru ca exista vreo lege care sa i-o spuna. Un om determinat, care stie ce vrea nu are nevoie de legi sau de guvernanti care sa il conduca pentru ca niciodata cel ce te conduce nu vrea binele tau, ci pe al lui, iar daca gaseste dobitoci care sa ii urmeze normele sau legile, el va trai sugand sangele celor care formeaza turma din spatele sau. Omul adevarat are demnitate si nu se vinde pe parale, pentru ca a fi om inseamna sa ai constiinta care sa te mustre si pentru un singur gand rau care ti-ar trece prin minte, fiindca constiinta este dumnezeul interior al fiecarui om. Atata timp cat o ai treaza, ea nu iti va permite sa gresesti sau sa faci ceva rau. Deci valoarea adevarata a omului nu este legea, moralitatea, educatia, care tin de nenumarate legi sofisticate, ci constiinta care iti da calitatea de om.

 

Bazandu-se pe faptul ca adevaratul om cu constiinta va suferi mereu daca cineva ii spune ca a gresit si ca datorita lui toti sufera, biserica si statul i-au inventat pacatul si vinovatia prin introducerea legilor, astfel incat el sa duca in carca la nesfarsit niste lichele care se lafaie pe spinarea lui. Faptul ca pacatul vine de la o lege ne-o spune chiar Biblia si tot aici se afirma ca atata timp cat legea nu exista pe pamant nici pacatul nu intrase in omenire. Romanii 7/7-9 “Ce vom zice deci? Au doară Legea este păcat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut păcatul, decât prin Lege. Căci n-aş fi ştiut pofta, dacă Legea n-ar fi zis: Să nu pofteşti! Dar păcatul, luând pricină prin lege, a lucrat în mine tot felul de pofte. Căci fără lege, păcatul era mort, cand eu cândva trăiam fără lege, dar după ce a venit legea, păcatul a prins viaţă; “ Romanii 7/1-3 “Oare nu ştiţi, fraţilor – căci celor ce cunosc Legea vorbesc – că Legea are putere asupra omului, atâta timp cât el trăieşte? Căci femeia măritată e legată, prin lege, de bărbatul său atâta timp cât el trăieşte; iar dacă i-a murit bărbatul, este dezlegată de legea bărbatului. Deci, trăindu-i bărbatul, se va numi adulteră dacă va fi cu alt bărbat; iar dacă i-a murit bărbatul este liberă faţă de lege, ca să nu fie adulteră, luând un alt bărbat.”

 

Ati inteles cum se fac cei nestiutori din vorbe? Ati inteles de ce aveti toti o multime de pacate? Fiindca exista legi care va obliga sa aveti pacate, daca nu le respectati. Acum sigur ca va veni prostul cu gura mare sa zica, da ce cucoana, ala de ucide sau fura nu trebuie pedepsit pentru faptele sale mizerabile? Ba da, dar acela nu este un om. Acela este doar o simpla lighioana care isi face legea singur datorita lipsei de constiinta. El este cel care are nevoie de legi ca sa stie unde sa isi puna picioarele, nu omul, fiindca aici traiesc sub aceeasi infatisare oameni si animale, sau iarba buna si cea rea, cum le numeste Biblia, si aceia sunt cei care isi vor gasi rasplata cu masura cu care au operat aici, nidecum fiindca este un dumnezeu care le va da ce merita. Tu singur iti pregatesti rasplata, nicidecum un altul, pentru ca ceea ce ai facut altora se va intoarce impotriva ta nu fiindca este un judecator atotputernic care te pune la punct, ci pentru ca trebuie sa inveti si sa simti pe propria piele ce ai facut altora.

 

Acum, pentru ca sper ca ati inteles de unde vin pacatele astea pe capul bietului om, sa ne intoarcem la Adam saracul, sa vedem ce a facut el atat de grav de toti urmasii sai trebuie sa sufere din cauza sa. Romanii 5/12 “ Din cauza unui singur om pacatul a intrat in lume, si din cauza pacatului si moartea, si asa moartea a trecut la toti, pentru ca toti au pacatuit.”

In Geneza ne este descris inceputul creatiei si facerea omului de catre dumne-zeu, care prepara o minunata gradina plina de o multime de arbori cu fructe frumoase la vedere, iar in mijlocul ei a pus doi pomi particulari Geneza 2/9 “Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era Pomul Vieţii şi Pomul cunoştinţei binelui şi răului.” Este foarte important sa retineti ca in mijlocul raiului erau doi pomi importanti nu unul singur. Dupa ce a terminat de creat aceasta frumusete, dumne-zeu isi ia creatura si o pune in acest paradis dar nu pentru ca omul trebuia sa traiasca acolo linistit si fericit, cum spun popii, ci pentru ca, spune Geneza 2/ 15 “Şi a luat Domnul Dumnezeu pe omul pe care-l făcuse şi l-a pus în grădina cea din Eden, ca s-o lucreze şi s-o păzească.” Ati inteles scopul pe care il avea creatorul cu bietul Adam? El nu era decat un sclav care trebuia sa lucreze si sa pazeasca gradina, nicidecum fericitul fara griji despre care ne vorbeste preotimea care doreste ca turma sa creada fara sa cerceteze spusele lor, fiindca iata, daca cercetezi, descoperi lucruri urate despre acest cretor.

 

In momentul in care il insediaza gradinarul raiului, dumne-zeu ii spune lui Adam: Geneza 2/16-17 „Din toţi pomii din rai poţi să mănânci, dar din Pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit!” Dupa ce omul isi ia in primire postul, dumne-zeu face o multime de creaturi care sunt aduse in fata lui Adam pentru ca acesta sa le dea un nume, iar apoi sa imparta cu el minunata gradina plina de verdeata si pomi fructiferi. Intre timp, dumne-zeu se gandeste sa ii faca o pereche lui Adam pentru ca era singur si o creaza pe Eva. In acest fel, impreuna puteau sa munceasca mult mai bine miile de hectare de pamant ale raiului. Dintre toate animalele raiului, sarpele era cel mai siret, iar intre el si femeie a existat inca de la inceputuri o serioasa ura, asa cum ne invata religia popilor.

Acest sarpe care o tenteaza pe Eva sa manance din fructele pomului oprit, nu este un animal, o vietuitoare a pamantului, ci Satana in persoana, adica unul din ingerii decazuti ai domnului, un personaj extrem de inteligent si pus la cutrent cu absolut tot ce facea creatorul. El nu traia in iad printre flacarile fara de sfarsit, ci in rai, impreuna cu domnul si cu creaturile sale, pentru ca trebuia sa vina sa tenteze omul si femeia sa. Acum fiti atenti, ca vine ceva special.

 

Geneza 3/1-5 “Şi a zis şarpele către femeie: „Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncaţi roade din orice pom din rai?” ar femeia a zis către şarpe: „Roade din pomii raiului putem să mâncăm; Numai din rodul pomului celui din mijlocul raiului ne-a zis Dumnezeu: „Să nu mâncaţi din el, nici să vă atingeţi de el, ca să nu muriţi!” Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”.

 

Paragraful acesta este esential pentru a putea sa intelegem cata stiinta si cat de intelepti erau Adam si Eva, carora li se pune in carca un pacat capital. Cat poti sa fii de cretin, cat poti sa fii de incuiat si de adormit ca sa nu vezi ca esti inselat cu un cinism si o nerusinare fara margini? Pai cum poti tu, creatorul fara pata, demn si cinstit sa iti condamni propriile creaturi la o viata de cacat in conditia in care cei doi erau doar niste imbecili care nu aveau habar de nimic? Ei erau doua creaturi perfecte din punct de vedere fizic, fiindca erau identici cu el, dar din punct de vedere intelectual erau doi dobitoci care nu aveau habar de nimic. Ei nu puteau sa faca nici macar diferenta dintre bine si rau, deci nu aveau cum sa inteleaga ce anume implica incalcarea poruncii de a nu manca din fructele pomului interzis.

 

Dumne-zeu le-a spus sa nu manance din pomul interzis pentru ca vor muri, dar nu le-a explicat ce este moartea. In acest caz, pentru care motiv trebuie condamnata o fiinta care nu are habar de diferenta dintre rau si bine sau dintre corect si incorect pentru ca nimeni nu poate spune ca cei doi erau persoane constiente? Acest lucru ne este specificat de Biblie in Geneza 4-5 “Atunci şarpele a zis către femeie: „Nu, nu veţi muri! Dar Dumnezeu ştie că în ziua în care veţi mânca din el vi se vor deschide ochii şi veţi fi ca Dumnezeu, cunoscând binele şi răul”. Cu alte cuvinte, era insusi bastardul creator cel care stia care sunt urmarile neascultartii ordinului sau, nicidecum omul. Ba mai mult, creatorul se dovedeste un mincinos fara perche pentru ca fructele acelui pom nu iti aduceau moartea ci cunoasterea, care nu trebuia sa ajunga la om, fiindca din docilul gradinar al Edenului, omul ar fi dorit sa isi faca viata cum vrea el, nicidecum cum vrea un altul, chiar daca este propriul sau parinte creator. Din aceste randuri nu putem decat sa deducem ca in realitate dumne-zeu voia omul tampit, ascultator, supus, nicidecum o persoana care gandeste si ia decizii singur pentru propria sa viata. Halal parinte !!!

 

Sarpele realizeaza starea de sclavie a bietului om si incearca sa le deschida ochii nicidecum sa ii duca la pierzanie pentru ca daca fiecare ar judeca la rece aceasta situatie, ar admite ca in acest caz nu dumnezeu a dat liberul arbitru omului, ci sarpele l-a facut sa inteleaga ca poate sa faca si altceva decat sa fie supusul celui care a dat regula. E interesant faptul ca la inceput dumne-zeu le-a interzis sa nu manance doar din pomul cunoasterii, nu si din pomul vietii eterne, dar timpul nu este pierdut, asa cum vom vedea, pentru ca acest creator nesimtit ii neaga omului cunoasterea de sine si mai apoi si viata eterna, astfel incat va face ca omul sa fie vinovat pentru ca moartea a intrat in materie, nicidecum pentru ca el interzice si acest lucru.

 

Dupa ce mananca din fructele Pomului cunoasterii binelui si raului, Adam si Eva nu mor, asa cum le-a spus mincinosul lor parinte ci, Geneza 3/7 “Atunci li s-au deschis ochii la amândoi şi au cunoscut că erau goi, şi au cusut frunze de smochin şi şi-au făcut acoperăminte.” Aceasta actiune a lor nu este cunoscuta de catre atotstiitorul dumne-zeu pentru ca in paragrafele urmatoare ni se demonstreaza clar ca el habar nu avea nici unde sunt creaturile sale, nici ce au facut in lipsa sa. Geneza 3/ 9-13 “Şi a strigat Domnul Dumnezeu pe Adam şi i-a zis: „Adame, unde eşti?” Răspuns-a acesta: „Am auzit glasul Tău în rai şi m-am temut, căci sunt gol, şi m-am ascuns”. Şi i-a zis Dumnezeu: „Cine ti-a spus că eşti gol? Nu cumva ai mâncat din pomul din care ti-am poruncit să nu mănânci?” Zis-a Adam: „Femeia care mi-ai dat-o să fie cu mine, aceea mi-a dat din pom şi am mâncat”. Şi a zis Domnul Dumnezeu către femeie: „Pentru ce ai făcut aceasta?” Iar femeia a zis: „Şarpele m-a amăgit şi eu am mâncat”.

 

Vedeti, el ii chestioneaza la fel ca la tribunal sau la fel ca la spovedanie, care au amandoua la baza ritualul confesarii vinei sau a pacatului, in care fiecare din parti trebuie sa spuna ce s-a intamplat judecatorului sau popii astfel incat acestia sa ia o decizie. Nesimtitul creator statea linistit fiindca avea deja doi argati care sa-i aiba grija de gradina, fara sa stie ca sarpele o sa le deschida ochii ca sa vada starea jalnica in care se afla, dar pe care ei o considerau un privilegiu. Nimeni nu are dreptul sa spuna ca omul a fost pus in gradina raiului pentru ca era a lui si pentru ca acolo traia fara griji, atata timp cat el era doar un amarat de ramator in pamant care apoi este dat afara. Daca era gradina lor, de ce au fost dati afara, iar totul a ramas al acestui dumne-zeu care isi facea plimbarile prin ea?

 

Dupa ce afla de la fiecare ce are de spus, dumne-zeu ia hotararea si da sentinta care in realitate este o decizie in care nu li se face nici un fel de dreptate ci este un fel de razbunare fara margini pentru fiecare dintre ei, fiindca tot ce se li se va intampla, se datoreaza rautatii lui dumne-zeu care afirma ca este el in persoana cel care ii condamna sa sufere prin propia sa vointa. Cu alte cuvinte pune in aplicare pozitia sa de stapan care isi maltrateaza, insulta si pangareste supusii asa cum doreste.

 

Geneza 3/  “Zis-a Domnul Dumnezeu către şarpe: „Pentru că ai făcut aceasta, blestemat să fii între toate animalele şi între toate fiarele câmpului; pe pântecele tău să te târăşti şi ţărână să mănânci în toate zilele vieţii tale! Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul”. Iar femeii i-a zis: „Voi înmulţi mereu necazurile tale, mai ales în vremea sarcinii tale; în dureri vei naşte copii; atrasă vei fi către bărbatul tău şi el te va stăpâni”. Iar lui Adam i-a zis: „Pentru că ai ascultat vorba femeii tale şi ai mâncat din pomul din care ţi-am poruncit: „Să nu mănânci”, blestemat va fi pământul pentru tine! Cu osteneală să te hrăneşti din el în toate zilele vieţii tale! Spini şi pălămidă îţi va rodi el şi te vei hrăni cu iarba câmpului! In sudoarea fetei tale îţi vei mânca pâinea ta, până te vei întoarce în pământul din care eşti luat; căci pământ eşti şi în pământ te vei întoarce”.”

 

Vedeti voi, dragi cititori, eu iubesc la nebunie Biblia, pentru ca este o carte sacra, nicidecum sfanta, (sunt cuvinte cu sensuri diferite pe care le voi explica la momentul oportun) fiindca in paginile sale se gaseste mitul omenirii, adica povestirea tututror faptelor prin care omenirea a trecut. Nu este o carte de istorie, fiindca istoria este doar istorica, ne spune un anume eveniment, pe cand mitul este cel care contine toate faptele laolalta. Deci dumnezeu cel “bun” este cel care instiga la dezbinare, ura, durere, suferinta, chin, nesiguranta, munca silnica, doar pentru faptul ca primii oameni nestiutori precum copii, nu aveau habar despre ce li se spusese sa nu faca. Este un pic la fel cu urmatorul exemplu: un parinte ii spune copilului sau sa nu isi puna mana deasupra focului pentru ca se arde. Copilul intelege ca parintii sai ii interzic sa se joace cu focul pentru ca se arde dar nu are habar ce este aceea arsura. Din aceasta cauza, copilul, cuprins mereu de curiozitate si de magia acelei flame care are mai multe culori, pune mana deasupra si se arde. Parintii ce trebuie sa ii faca unei fiinte fara judecata, fara cunostinta de sine sau a tehnologiei distrugatore?? Daca copilul nu a ascultat inseamna ca nu isi iubeste parintii, ca le vrea raul sau ca el a inteles cu adevarat ce au zis ei si cu buna stiinta le calca invatatura? Este corect ca parintele sa isi blesteme propria creatura, sa o alunge din casa, sa ii nege absolut tot ce este frumos pe acest pamant, pentru ca a avut curiozitatea si curajul sa incerce pe propia piele ce inseamna acea interdictie, sau sa il ajute ca sa inteleaga totul?

 

Acum am sa va explic o alta situatie interesanta pe care popii se prefac ca nu o vad, iar crestinopatii, care habar nu au ce spune cartea acesta, nici macar nu fac caz, pentru ca nu stiu care sunt cele mai importante lucruri expuse in ea. Ca sa putem sa analizam mai departe in ce consta acest pacat primordial si urmarile sale asupra omenirii de azi, as vrea sa va explic ce anume inseamna numele Adam si Eva. Ei bine, cuvantul evreiesc ADAM, tradus ca “omul”, isi are radacinile in cuvantul evreiesc ADAMA, care in realitate inseamna pamant, deci traducerea sa corecta este materie, terrestru, pamant, corp, ia corpul este pentru evrei un GOLEM, adica un vesmant, ceva gol, fara viata. Eva deriva de la numele evreiesc HAWWA’H care are semnificatia de “fiinta vie”, “cea care da viata”, “mama celor vii”. Cu alte cuvinte dumne-zeu a creat din pamant corpul care este tarana si in tarana se va intoarce pentru ca acest corp este doar o imbracaminte, o haina pentru fiinta nemuritoare care ii da viata cand intra in el. Deci omul creat de el este doar pamant, doar un corp ca o coaja goala pentru cei care vin sa il locuiasca si sa se manifeste de la invizibil la vizibil. Ce minunatie a facut creatorul din moment ce el singur a creat ceva mort, nicidecum ceva viu? De ce a avut el nevoie sa ia de la Adam o coasta ca sa creeze femeia sa, caruia omul i-a dat un nume, nicidecum creatorul? E simplu. Dumne-zeu a creat un corp material si pentru Eva, care in realitate este sufletul, adica viata eterna, constiinta, dumnezeul interior adevarat al fiecarui om. Amandoua aceste corpuri asemanatoare purtau lucruri diferite in interior, dar despre aceasta vom vorbi intr-un alt capitol. Geneza 3/20 “ Şi a pus Adam femeii sale numele Eva, adică viaţă, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii.”

 

Vedeti, pana la iesirea din Eden, Adam si Eva nu se unisera unul cu altul. Acest lucru se va intampla dupa ce parasesc gradina, iar Adam o numeste pe femeia sa Eva pentru ca de la ea se vor naste cei vii, adica corpuri cu viata in ele. Cu alte cuvinte Eva-sufletul se uneste cu Adam-corpul dand nastere la prima fiinta vie care se vede, care se maifesta in materie. Mitul este superb pentru ca ne povesteste cum a capatat viata fiinta materiala vie. Pana la nasterea acesteia insa, dupa izgonirea cuplului din rai, mai este ceva interesant de remarcat. In momentul in care au mancat fructul oprit, dumne-zeu este extrem de maniat fiindca Adam a capatat cunostinta, a capatat minte ca sa judece singur desi era doar un corp gol, fiindca Eva, adica viata a intrat in el ca un fum si i-a dat mintea atunci cand el a mancat de la ea fructul oprit. Dumne-zeu e suparat pe Adam pentru ca a devenit dintr-un mort viu o fiinta constienta la fel ca el, de aceea este disperat ca acest corp a este constient si independent acum, putand deveni nemuritor si atunci ii spune plin de manie, Geneza 3/22 “ Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre Noi, cunoscând binele şi răul. Şi acum nu cumva să-şi întindă mâna şi să ia roade din pomul vieţii, să mănânce şi să trăiască în veci!…” As vrea sa nu uitati ca interdictia de a manca din pomul cunoasterii ca si interdictia de a nu intinde mana catre pomul vietii vesnice nu este facuta decat pentru Adam. Dumne-zeu ii spune doar lui sa nu faca aceste lucruri, nicidecum si Evei pentru ca nu vorbeste nici la plural si nici nu o nomineaza si pe ea.

 

Cu alte cuvinte este insusi dumne-zeu cel care decide ca omul sa moara dupa ce a capatat cunostinta, fiindca ii interzice de a manca si din pomul vietii pentru a trai vesnic. Vedeti voi, inainte ca omul sa manance din pomul cunoasterii, dumne-zeu nu avea frica ca acesta va manca si din pomul vietii vesnice fiindca nu era nevoie de a-i interzice acest lucru fiindca omul era oricum nemuritor in corp. In momentul in care a capatat cunostinta, adica mintea, devenise periculos si atunci smecherul creator manipuleaza genetic ceva si corpul devine muritor. Pai atunci nu este vina lui Adam pentru ca moartea a intrat in om ci a domnului dumnezeu care il manipuleaza pentru ca era prea periculos. Deci, nu este vina omului, pentru ca el nu a gresit nimic.

 

O alta intrebare interesanta ar fi aceasta: daca dumnezeu este singur si nimeni nu este ca el, de ce spune ca “omul a devenit ca unul dintre NOI?” Care noi?? Deci, omul devenise periculos, era exact ca zeii, iar acestia decid sa-i ia din puteri, nu? Zeii erau atat de infricosati incat Geneza 3/24 “izgonind pe Adam, l-a aşezat în preajma grădinii celei din Eden şi a pus heruvimi şi sabie de flacără vâlvâitoare, să păzească drumul către pomul vieţii.” Pai bine mai frate, in acest context, este clar ca moartea omului este vointa si dorinta inflacarata a creatorului nicidecum a omului, fiindca este dumne-zeu cel care le taie accesul la viata vesnica. Deci, inca o data, care este pacatul sau gresala omului???

 

Nu putem sa trecem cu vederea si sa nu analizam un pic si sarpele, care in realitate este un inger decazut care se prezinta in fata creaturilor umane sub acesta forma, asa cum ne spune scriptura. Ia sa vedem, de ce acest inger, care este inamicul domnului, se plimba nestingherit prin rai unde traia doar dumne-zeu impreuna cu creaturile sale? Satana este o creatura spirituala, o fiinta inteligenta care stia de la inceput ca dumne-zeu nu era corect cu propriile creaturi din moment ce cu buna stiinta le interzice cunosterea mintindu-i cu nerusinare ca aceasta le va aduce moartea, nicidecum liberul arbitru. Dumnezeu a facut omul pentru a-l pune sa munceasca pentru el, asa cum ne spun toate manuscrisele antice ca faceau zeii cu rasele umane, iar atata timp cat ai nevoie de sclavi, nu ai de ce sa ii lasi liberi, ba din contra, trebuie sa ii faci dependenti de tine. Satana nu a vrut sa il asculte pe creator, la fel ca si femeia omului, si atunci a ales sa mearga singur pe drumul sau.

 

Aceasta impotrivire l-a costat si pe el, la fel ca si pe om, izgonirea sa din imparatia cerului, numai ca daca ar fi fost asa, ar fi trebuit ca acesta sa nu se mai intoarca niciodata in acele locuri, dar, nu numai ca il regasim mereu prin rai cu stirea sau fara stirea domnului, dar era mereu prezent la intrunirile ingerilor cu dumne-zeu si venea mereu cand domnul avea nevoie de el ca sa il trimita sa faca rau omului sau sa stabileasca soarta sa, fiindca Satana nu face rau omului decat cu aprobarea lui dumne-zeu. Popii zic ca el merge sa tenteze omul ca sa vada dumne-zeu cat ii este de devotat. Rahat. Ce nevoie are atotstiitorul sa vada cum se comporta cineva tentat sa greseasca, daca el stie de la bun inceput care este situatia?

 

In capitolul 1Regi, ne este povestita viata lui Saul, primul rege al iudeilor care trebuia sa duca la bun sfarsit niste razboaie inumane pana cand marele rege David era gata sa preia conducerea. Saul avea momente cand dorea foarte mult sa il ucida pe David dar acest lucru nu se intampla din voia sa sau pentru ca era rau sau neascultator ci datorita faptului ca un duh rau al lui dumne-zeu opera in el acest rau. Saul devenea indracit datorita faptului ca era bantuit de dracii domnului. Iata:

 

1Regi 18/10 “ iar a doua zi s-a întâmplat de a căzut duhul cel rău de la Dumnezeu asupra lui Saul şi acesta se îndrăcea în casa sa, iar David cânta cu mâna sa pe strune, ca şi în alte zile; Saul avea în mână o lance.” 1Regi 19/8-10 “ Dar a început iarăşi războiul şi a ieşit David şi s-a luptat cu Filistenii şi le-a pricinuit înfrângere mare şi au fugit ei de el. Iar duhul cel rău de la Dumnezeu a căzut asupra lui Saul şi acesta şedea în casa sa şi suliţa lui era în mâna lui; David însă cânta din harfă. Atunci Saul a vrut să pironească cu suliţa pe David de perete….”

 

Satana nu este un inger pedepsit de dumne-zeu, asa cum zic popii, ca sa isi petreaca viata in focul fara de sfarsit, ci este un inger cat se poate de liber, care se duce de pe pamant la cer cand vrea si cum ii place, ca sa asiste la adunarile lui dumne-zeu cu ingerii, pentru a decide viata omului, asa cum va spuneam ca faceau si zeii. Cand Satana tenteaza omul sau il turmenteaza, nu o face pentru ca el este lighioana cea mai rea de pe pamant, ci pentru ca asa vrea dumnezeu sa pateasca acel om, chiar daca i-a fost cel mai bun si credincios servitor, asa cum acest dement decide sa distruga viata lui Iov. Va spuneam ca acest dumne-zeu al iudeilor este cea mai perversa si cretina fiinta care se putea inventa vreodata, pentru ca tot raul, tentatiile, durerea, tirania care se opereaza impotriva omului este facuta de el insusi, care are destui prosti sa ii puna sa faca munca aceasta in locul sau, iar el sa asiste din umbra la distrugerea omului impotriva caruia are o nemerginita ura. Iata:

 

Iov 1/6-12 “Dar într-o zi îngerii lui Dumnezeu s-au înfăţişat înaintea Domnului şi Satan a venit şi el printre ei. Atunci Domnul a zis către Satan: „De unde vii?” Iar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Am dat târcoale pe pământ şi m-am plimbat în sus şi în jos” Şi Domnul a zis către Satan: „Te-ai uitat la robul Meu Iov, că nu este nici unul ca el pe pământ fără prihană şi drept şi temător de Dumnezeu şi care să se ferească de ce este rău?” Dar Satan a răspuns Domnului şi a zis: „Ore degeaba se teme Iov de Dumnezeu? N-ai făcut Tu gard în jurul lui şi în jurul casei lui şi în jurul a tot ce este al lui, în toate părţile şi ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui au umplut pământul? Dar ia întinde mâna Ta şi atinge-Te de tot ce este al lui, să vedem dacă nu Te va blestema în faţă!” Atunci Domnul a zis către Satan: „Iată, tot ce are el este în puterea ta; numai asupra lui să nu întinzi mâna ta”. Şi Satan a pierit din faţa lui Dumnezeu”. Ma intreb cum este posibil ca oamenii cu mintea spalata sa aplaude o astfel de decizie a acestui dumnezeu, care, fara nici o mila pune in mainile Satanei familia si casa celui mai bun, iubitor si credincios slujitor al sau?? Dupa mine, trebuie sa fii un dement, un nenorocit fara constiinta care sa te mustre de dimineata pana seara pentru sacrilegiul pe care l-ai facut unui om fidel.

 

Ce sa zic?? Sunt plina de scarba. Cum poti sa pui in carca omului care nu avea capacitatea de a gandi, de a alege care este binele sau raul, o vina pe care el nu a mai avut-o? Cum poti sa pui in carca sa din tata in fiu, din generatie in generatie aceasta vina care sa ii macine constiinta fara ca el sa o aiba? De ce sa ii spui ca este neascultator din moment ce scrie clar ca numai dupa ce a mancat din fructul oprit el a capatat cunostinta si a inteles care este binele si raul? De ce sa ii spui ca el a adus moartea cand de fapt creatorul i-a negat viata eterna pe care el o avea deja?

Satana o fi opozitorul lui dumne-zeu, dar el macar a spus omului adevarul, nicidecum o minciuna, in plus, in capitolul urmator o sa incercam sa intelegem cine este Satana, ce gresala a facut si unde isi duce veacul el si ingerii sai.

 

AUTORE: GABRIELA DOBRESCU/BIBBIA IL LIBRO DEGLI EXTRATERRESTRI

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s