Cap.5 Avram, sumerianul devenit evreu

Evreii !! Un popor venit de nicaieri, cu o istorie care nu exista decat in cartile lor sfinte. Este imposibil sa nu te intrebi macar o singura data, asa, in trecat, cine sunt de fapt evreii? Am sa incerc sa expun cateva aspecte importante care definesc aceasta natie urmarind sirul evenimentelor relatate de cartea lor sfanta. Din cate stim cu totii, evreii sunt urmasii lui Avram, Isaac si Iacov, trei personaje extrem de importante pentru dumne-zeul biblic pe care acestia il urmeza orbeste. In general, lumea crede ca formarea acestui popor a avut loc in Palestina, locul in care triburile de nomazi ale evreilor s-au stabilit mult mai tarziu. 

Adevarul este ca povestea acestui popor nu incepe in Palestina sau in Israelul de astazi, care in acele timpuri nici macar nu exista. Istoria lui incepe intr-un tinut despre care stiinta ne spune ca acolo s-a nascut “civilizatia” raselor umane actuale, mitul ne spune ca acolo era tara zeilor, iar scriptura il defineste Babilonia natiunilor. Este vorba despre tinutul Sumer, actualul Irak, care in Biblie este numit Sin’ar. Stiu ca este ceva nou pentru voi, dar va voi dovedi ca aceste mici aspecte care scapa celui care nu este obisnuit cu aceste denumiri, ascund de fapt un alt adevar decat cel propovaduit. In decursul anilor biserica a schimbat mereu limba arhaica in care erau scrise cartile vechi, dar a pastrat cu grija numele locurilor antice fara sa le actualizeze, astfel incat, atunci cand citesti te intrebi in sinea ta, cam pe unde or fi fost acele locuri. Eu am sa va ajut sa intelegeti ceea ce biserica nu vrea sa stiti.

Sa vedem ce legatura au toate aceste personaje cu Sumerul antic, devenit apoi Babilonia, in loc sa aiba de a face cu Palestina. Sumerul este locul in care isi aveau sediul suprem toti zeii, desi acestia nu erau adevaratii zei ai pamantului, ci uzurpatorii care le-au luat locul. Am sa ajung sa va povestesc si despre aceste lucruri, numai ca acum vom porni exact din momentul in care ei, toti extraterestrii, adica zeii, au preluat puterea si au inceput sa formeze acesta lume bolnava. Printre miile de zei care au luptat sa devina stapanii omului, se afla si aceasta naparca care va deveni dumne-zeul crestinilor. El are mari ambitii si doreste sa devina stapanul absolut al lumii pamantene, dar si al zeilor. Este unul dintre cele mai abjecte si ipocrite fiinte ale lumii extraterestre, dar are o minte de neegalat. Astfel el isi da seama ca nu poate lupta cu zeii pentru a deveni stapanul lumii pamantene, dar poate sa formeze un popor care va lupta impotriva oamenilor pentru el. In acest fel, atunci cand teritoriile pamantene peste care stapaneau alti zei vor fi uzurpate de poporul lui, acestea puteau deveni  posesiunea lui. In acest fel, el devenea stapanul absolut, iar lumea pamanteana si cea a zeilor i se vor inchina. El alege pentru intemeierea poporului sau, o familie importanta, cunoscuta si cu mare trecere in teritoriile celorlalti zei. Cea mai importanta era familia lui Avram, deoarece erau mari demnitari in palatele regale ale zeilor. Pana cand dumne-zeul biblic nu se hotaraste sa plece din tara Sumerului si sa il ia impreuna cu el pe Avram, poporul evreilor era inexistent. Nasterea acestui popor incepe cu aceasta familie, cu ajutorul careia va duce la indeplimire oribilul lui plan de dominatie.

In capitolul Facerea 11/27-28 se specifica locul nasterii lui Avraam “Iar spiţa neamului lui Terah este aceasta: lui Terah i s-au născut Avram, Nahor şi Haran; lui Haran i s-a născut Lot. Si a murit Haran înainte de Terah, tatăl său, în pământul de naştere, în Urul Caldeii.” Sunt convinsa ca majoritatea persoanelor nu inteleg nici legatura nici importanta primordiala pe care tinutul Sumer o are cu Avram, dar eu va ajut sa intelegeti acest lucru. Sumerul antic, tara care a gazduit leaganul civilizatiei moderne, asa cum ne invata elita in scoli, era tara zeilor, o tara pe care dumne-zeul biblic o repudiaza, o uraste, o defineste Babilonia natiunilor, dar in acelasi timp este singurul loc de pe pamant de unde el isi alege un om care va intemeia viitorul sau popor. Sumerul era unul din paradisurile antichitatii, era locul in care maretia si luxul intrecusera cu mult granitele acelor locuri. Acesta a fost locul de unde provenea Avram, omul ales de dumne-zeul biblic ca intemeietor al viitorei natiuni ce va domina lumea. 

Deci, daca Avram vede lumina zilei in orasul Ur al Caldeei, inseamna ca in realitate el era un sumerian in toata puterea cuvantului. Tot acolo locuia si dumne-zeu. El era de fapt una din miile de zeitati ale antichitatii care populau acele tinuturi. Avram si familia lui il cunosteau foarte bine, pentru ca Terach, tatal lui Avram, era un preot care slujea alti zei, dar care avea incredere si in acest dumne-zeu. Iehova il sfatuieste pe Avram sa il urmeze si sa treaca Eufratul pentru a se stabili in Harran, un oras al Cananeei. Daca va urma indrumarile sale, va face din el tatal tututror natiunilor.  Ba mai mult, ii promite ca ii va da mostenire o tara paradisiaca in care curge lapte si miere. Dorinta de marire si de bogatie este mai mare decat glasul constiintei, asa ca familia marelui preot Terach paraseste locul natal pentru a urma acest zeu, care nu era deloc un spirit, ci o persoana in carne si oase. 

avram-mappa 2

Si uite cum nu gresesc, pentru ca insusi dumne-zeu confirma ce spun in cartea lui Iosua 24/2 ”Asa zice dumnezeul lui Israel, ca in vechime parintii vostri Terach tatal lui Avram si tatal lui Nacor, au trait dincolo de raul Eufrat si slujeau alti dumnezei, dar eu l-am luat de mana de dincolo de Eufrat si l-am sfatuit catre aceasta tara a Canaanului.” Avand in vedere ca aceasta familie nu era o familie obisnuita, ci una de cel mai inalt rang, adica mult mai sus pusi decat regii si imparatii, deoarece erau preotii cei care ii autorizau sa domneasca, ei aveau contacte doar cu capateniile, cu preotii, cu regii sau faraonii din locurile unde se duceau. Cand regele din Harran si apoi faraonul Egiptului il intreaba pe Avram cine este el, el le spune ca este un evreu.

Vedeti, este ceva care nu se leaga din moment ce el spune ca este un evreu, in loc sa spuna ca este un sumerian. Din acesta cauza am cautat sa inteleg care este motivul pentru care exista aceasta discrepanta. Genealogia acestei familii de regi sacerdoti a lui Avram ne-o explica cel mai bine Zaharia Sitchin, om de stiinta, cunoscator si traducator a tuturor scrierilor semitice vechi, autor a nenumarate carti despre civilizatia sumeriana si singurul traducator al tablitelor sumeriene. El ne explica semnificatia cuvantul  EBREU, care vine de la radacina IBRI care inseamana „cel care traverseaza”, “cel care trece”, adica in termeni moderni “nomad”. Avram era un ebreu, adica un nomad care venea din cealalta parte a Eufratului, din Sin’ar, tara zeilor, viitoarea Babilonie. Iata deci, ca Avram este in realitate un sumerian care a luat drumul pribegiei devenind un nomad, unul care isi lasa tara de bastina pentru a se stabili in alte locuri, din aceasta cauza el era un evreu.  

Dupa ce Avram impreuna cu toata famila sa pleaca din Ur se stabileste in Harran, loc unde moare fratele si tatal lui. Dupa moartea marelui sacerdot sumerian, Avram la porunca dumne-zeului pe care il servea,  pleaca catre Canaan. In tara Canaan au ajuns doar Avram, Sarai, sotia sa, si Lot, fiul fratelui sau. Peste cativa zeci de ani de sedere in acele locuri, cand ajunge la aproape 100 de ani, dumne-zeu le schimba lui si nevestei sale numele. De ce oare? Cu ce il deranja asa de tare numele lor? Este imposibil sa nu te intrebi de ce dupa aproape o viata in care ai purtat numele pe care l-ai primit la nastere, vine aceasta naluca sa il schimbe.

Ca sa intelegem mai bine motivul trebuie sa vedem care era semnificatia numelor lor in sumeriana, iar pentru aceasta ii dam cuvintul tot profesorului Sitchin care ne explica ca numele lui Terach, tatal lui Avram, deriva de la epitetul sumerian TIR.HU; care insemana sacerdot, preot. Deci, numele sau desemna rangul pe care il avea, asa cum am vazut. Numele sumerian Avram deriva de la radacina AB.RAM care inseamna „iubit de tata”, nume pe care Terach i l-a dat fiului sau pe care l-a conceput cand avea aproape 100 de ani, pentru ca in mod sigur era mangaierea batranetilor sale. Numele lui Sarai, sotia lui Avram, insemna „printesa”, adica fiica unui nobil apartinand clerului sumerian pentru ca Sarai, era sora lui Avram dupa tata, iar dumne-zeu va schimba numele ei in Sarra. Semnificatia numelor lor denota o familie de rang regal, pentru ca in antichitate, numele unei persoane insemna un rang, o meserie, o meteahna, o boala fizica….{ Boieru, Croitoru, Sclintitu, Schiopu. Dumne-zeu nu a schimbat numele lor asa de sanchi, ci pentru a-i indeparta de adevarata lor origine sumeriana princiara, de rangul lor inalt. Si numele lui Milca, sotia lui Nacor, fratele lui Avraam, care inseamna „asemanatoare unei regine” desemneaza rangul inalt din care provenea. Insusi dumne-zeu recunoaste ca parintii lui Avraam serveau alti dumne-zei. Radacina regala a lui Avraam ne este confirmata si de faptul ca in orice tara mergea, el se oprea la palatele regale din tara respectiva. Un nimeni care se misca precum tiganul cu cortul dintr-o tara in alta nu avea ce sa caute in palatul faraonului sau cu regii din tara respectiva la masa. Un om simplu se oprea la o familie la fel de umila ca si a lui.

Deci Avraam nu era un simplu pastor care facea voia lui dumne-zeu cum ne zice popa, ci provenea dintr-o familie nobila, cu mare trecere in oricre tinut in acele timpuri. Datorita faptului ca apartinea mobilimii era o persoana instruita, educata, cu mari capacitati militare, era un luptator. Pe de alta parte, apartinand celei mai inalte clase sociale, el stia absolut tot ce se intampla in inalta societate sumeriana. Acest lucru era foarte important pentru dumne-zeu, care avea nevoie de cineva care cunostea absolut tot despre tara zeilor pe care el se hotaraste sa o cucereasca. Acesta este adevaratul motiv pentru care dumne-zeu a ales familia marelui preot Terah ca sa il urmeze.  In acest fel, Avram devine un tradator pentru tara sa, un pribeag, un fugar, la fel ca si dumne-zeul pe care il urmeaza.

In anii in care Avram si familia sa se stabileste in Egipt, un alt tinut de basm al antichitatii. Marimea ei incepe sa creasca considerabil, mai cu seama ca sederea lor timp de 400 de ani in acele locuri, a avut ca scop formarea unui trib destul de marisor. De asemenea, asteptarea aceasta avea ca scop, sosirea timpului propice pentru indeplinirea planului diabolic pe care dumne-zeu il  faurise. Acest masacru pe care acest zeu il va face impotriva oamenilor, va fi numit de popi “razboiul sfant”.

O particularitate care nu poate sa scape neremarcata, este modul in care dumne-zeu repeta mereu poporului evreu ca el este dumne-zeul lui Avram, Isaac si Iacov. Pentru ei, in cinstea  sau in amintirea lor, el ajuta acest popor, ca sa-si respecte promisiunea pe care le-o facuse acestora. De ce intotdeauna dumne-zeu le aminteste evreilor ca el este doar dumne-zeul lui Avram si ai urmasilor lui, nicidecum al intregii natiuni? Apoi am inteles ca de fapt el a ales aceasta familie doar cu scopul de a avea o natiune a sa, asa cum aveau toti ceilalti mari zei. Prin ea, trebuia sa ajunga sa aiba puterea absoluta. Din aceasta cauza trebuia sa isi mentina promisiunea pe care nu a reusit sa o indeplineasca niciodata. In realitate promisiunea pe care dumne-zeu i-a facut-o lui Avram, era doar un pact intre ei. Poporul evreu nu a fost niciodata considerat de acest dumne-zeu poporul sau, ci poporul care ii urma pe milogii sai supusi, Avram, Isaac si Iacov.

Vedeti, ai impresia ca stafia iehovista nu si-a mentinut niciodata promisiunea, dar aceasta este o alta capcana. In realiatate el a implinit fiecare cuvant al acelei promisiuni. Urmasii iubitilor lui Avram, Isac si Iacov au devenit parintii natiunilor, adica stapanii lumii si ai pamantului intreg. Tara in care curge lapte si miere nu este nici Palestina nici Israelul inventat acum cateva zeci de ani, ci absolut tot pamantul. Descendentii directi ai acestor trei mascarici au devenit intemeietroii celor 300 de familii care astazi conduc lumea. Dumne-zeu a promis descendentei lui Avram ca vor deveni stapanii lumii, nicidecum natiunii in sine, care pe atunci nici macar nu exista. Este de ajuns sa va uitati cine conduce lumea astazi ca sa intelegeti acest marsav plan al stafiei si al acolitilor ei.

Poporul evreu nu a avut niciodata legaturi cu acest dumne-zeu al lui Avram. Pe dumne-zeu il urmau doar personajele importante, cei cu care el a complotat pentru a reusi sa stapanesca lumea, ca Avram, Isaac si Iacov. Poporul format isi urma conducatorii nu pe dumne-zeul lor. Avram si urmasii sai au fost capeteniile triburilor care s-a format in decursul sutelor de ani de sedere pe pamantul Egiptului. Din aceasta cauza “atotputernicul” spune ca ei erau un popor mic. In realitate ei nu erau un popor, ci un trib ceva mai maricut, de camatari plini de aur. Faptul ca poporul evreilor nu au avut nici o legatura cu dumne-zeul acesta al lui Avram, Isac si Iacov, ne este zugravit in fiecare fila a Bibliei, iar eu am sa va dau cateva exemple importante. As vrea sa retineti, ca adevarata origine a lui Avram era cea sumeriana. El venea din tara zeilor, adica din tara in care cu mult timp inainte exista paradisul, raiul din care primii oameni au fugit. Despre aceasta gradina in care omul era un sclav care trebuia sa o munceasca si sa o pazeasca, vom vorbi intr-un alt capitol. 

Gabriela Dobrescu-Secretele Bibliei

 

 

 

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s