Gabriela Dobrescu-Agatarsii, poporul misterios al antichitatii

In acest articol am sa incerc sa va expun absolut tot ceea ce am reusit sa descopar despre un popor misterios, un popor despre care nu se prea vorbeste deoarece a fost scos din istorie, marginalizat, astfel incat astazi este greu sa ii dai de urma cu usurinta. Este vorba despre poporul agatarsilor. Agatarsii au ajuns sa fie un  subiect incomod, iar din acestra cauza elita a avut grija sa ii faca sa dispara din istorie, sa minimalizeze existenta lor ca natie si sa ii treaca la capitolul mistere.

M-am intrebat de foarte multe ori cine este acest misterios popor care de cele mai multe ori este considerat un trib al dacilor. Am avut destule raspunsuri de la o persoana care lupta de mai bine de un deceniu ca agatarsii sa isi recapete locul meritat in istorie. Numele lui este Valentin Tarca. Pornind de la discutiile pe care le-am avut impreuna despre acest subiect, am inceput sa caut documente, marturii, probe, despre existenta agatarsilor. A fost o cautare lunga si grea deoarece, in general, probe despre ei nu prea sant. Oricum, punctul de plecare au fost descrierile lui Herodot facute in secolele 5-4 I.Hr si mitul antichitatii. La acestea am mai adaugat si alte materiale pe care am sa vi le prezint in aceste randuri.

Este greu sa vorbesti despre un popor, daca nu reusesti sa intelegi unde era pamantul sau de bastina. Din aceasta cauza am inceput sa caut harti vechi, in speranta ca am sa le gasesc urma. Cautarile mele nu au fost zadarnice, deoarece, am reusit sa descopar ceva surprinzator. Pe aceste harti, asa cum o sa vedeti, agatarsii au locuit pe o zona atat de mare, incat incepi sa te intrebi daca nu cumva cartografii antici au gresit teritoriile. Iata pamanturile care apartineau agatarsilor, reprezentate in aceste harti.

In Transilvania pe malurile raului Mures, asa cum ii mentioneaza Herodot.

aga 3

Intre Somesuri si Tarnave

aga-somes

In Carpatii de curbura

aga 2

Pe aproape intreg teritoriul Transilvaniei

aga 4

Sau pe cursul superior al Dunari

aga 5

In aceasta harta apar toate cele trei popoare: Agathyrsi, Scythias, Getae(getii)

aga 1

Dupa cum se vede, agatarsii traiau pe un teritoriu vast al fostei Dacii, iar cartografii cu siguranta nu au gresit colocarea lor. Acest lucru inseamna ca agatarsii erau o populatie autonoma, un popor care nu apartinea altei natiuni, ci erau ei insasi o natiune, un popor. De obicei, in multe articole, agatarsii sunt mentionati ca un trib. In ceea ce ma priveste, consider ca nu poti numi trib un popor ale caror pamanturi se intindeau pe toata Transilvania actuala. Pe de alta parte, tribul este o comunitate mica de oameni cu un teritoriu ce nu poate depasi marimea unui sat sau a unei comune actuale.

Agatarsii sunt descrisi in multe articole ca fiind cautatori de aur in minele dacilor, desi in alte articole, ei apar ca oameni extrem de bogati care purtau podoabe de aur ce iti incatau ochii cu frumusetea lor. Ma indoiesc ca un popor care avea toate teritoriile in care se gasea aur, ajunsese sa ceara permisiunea dacilor ca sa  isi exploateze propriile mine. Nici din istorie si nici din alte surse nu reiese ca agatarsii au fi fost un trib al dacilor, deoarece nimeni nu ii mentioneaza ca trib dacic. Acest aspect reiese si din harti, asa cum am vazut. Cu alte cuvinte geto-dacii si agatarsii erau doua popoare surori, din moment ce ocupau teritorii invecinate. Ambele popoare aveau teritorii bine stabilite in jurul Carpatilor si aveau o origine comuna.

Daca cauti informatii despre agatarsi gasesti afirmatii si povestiri care se bat cap in cap, incat nu stii ce anume sa crezi. Eu am sa daram cu logica, absolut toate povestile de prin bloguri, video, wikipedia care se refera la agatarsi, dupa care voi incerca sa subliniez adevaratele aspecte legate de ei.

Wikipedia spune ca agatarsii erau un popor de origine scito-iraniana care locuia pe teritoriul actualei Transilvanii. Ei afirma aceasta deoarece Herodot ii localiza la izvorele raului Maris (Mures), dar in mod straniu, tot dupa Herodot, acestia erau vecini si cu scitii. Acest lucru inseamna ca ei nu locuiau numai in Transilvania, asa cum puteti sa vedeti in harta de mai jos.

aga 7 scitii

Daca in scrierile lui Herodot agatarsii traiau pe raul Maris dar se invecinau si cu Scitii, asta inseamna ca teritoriul lor cuprindea nu numai Transilvania, ci si toata Moldova veche. Smecherii de astazi nu il pot contrazice pe Herodot, dar au gasit un mod genial ca sa explice imensitatea teritoriilor agatarse. Astfel, ei spun ca este vorba de doua localizari din perioade diferite. Cu alte cuvinte, agatarsii traiau in Transilvania actuala in anul 514 i.e.n. in perioada razboiului scito-persan. Apoi se extind si pe teritoriul intregii Moldove vechi, in 450 i.e.n. Trebuie sa recunostem ca minciunile elitei au fost mereu geniale, altfel nu le-ar  fi crezut atata amar de lume.

Dupa explicatia cu localizarea in perioade diferite, ascultati ce urmeaza:” Analogii cu situația arheologica din Moldova centrală ar indica că agatârșii locuiau atât în Transilvania centrală, cât și la Est de Carpați, ceea ar fi în acord cu textele. Această accepțiune vagă ar putea fi interpretată ca reflectând existența unei puteri politice, o uniune de triburi, condusă de agatârși, în perioada 550-450 i.e.n. care s-a opus expansionismului scitic.”

Ce inseamna a fi de acord cu textele nu am habar, dar este imposibil de crezut ca un trib iranian s-a asezat in toata zona interna a Carpatilor si in afara lor fara sa duca vreo lupta cu populatia autohtona. Mai mult decat atat, au luat puterea politica si au condus toate triburile intr-un razboi in care au oprit expansiunea scitilor. Cand vreodata?? Ca sa obtii aceste lucruri trebuie sa fii stapanul acelor teritorii, iar agatarsii s-au nascut sigur in acele locuri, din moment ce nu este facuta nici o mentiune a vreunui neam caruia sa ii fi apartinut acele teritorii. Restul e doar maculatura.

Cu alte cuvinte, puterea politica o aveu agatarsii care erau conducatorii tuturor celorlalte triburi. Deci, acest popor a avut in timpurile vechi, intreaga putere politica si teritoriala asupra actualei Transilvanii si Moldove, deoarece aceste locuri erau ale lor dintotdeauna. Daca nu ar fi asa, atunci ar fi trebuit sa sa fie mentionat ca un popor de invadatori care au subjugat populatia autohtona, devenind stapani. Trebuie sa fii tampit, ca sa crezi ca un trib iranian vine peste geti, iar acestia ii primesc cu bratele deschise.

Ca si cand nu ar fi de ajuns, ascultati cum au fost identificati agatarsii:”Arheologic, agatarsii au fost identificati in grupul de morminte de pe Muresul superior, de tipul Ciumbrud, care prezinta trasaturi aparate in contrast cu zonele inconjuratoare.” Pai cand vreodata in acele timpuri au existat cimitire ca astazi?? Cand vreodata dragi “cercetatori si savanti” omul platea unui burtos ca sa faca o groapa in pamant pentru a-si pune mortul?? Niciodata, in afara epocii actuale. Atunci oamenii se ardeau, sau se ingropau pe coline, sub pomi, in gradini sau in locul pe care raposatul il iubea cel mai mult.

Aceasta ar fi una din idioteniile care nu nu are cum sa lege agatarsii de Ciumbrud. A doua si cea mai importanta, este ca localitatea sau zona numita Ciumbrud, a fost mentionata pentru prima data de abia in 1220 in registrul oradean cu numele de Chumbrud. In citatul de mai jos, puteti sa vedeti ca de fapt aceste morminte au fost incadrate cronologic in secolul X, deci, nu aveau nici o legatura cu agatarsii.

« Prezenţa unei comunităţi de slavi apuseni în spaţiul intracarpatic, a fost susţinută pentru prima dată  de către A. Dankanits şi I. Ferenczi (1959). Argumentele s-au bazat pe cercetările din necropola de la Ciumbrud – „ Podireu ”, unde în cele 32 de morminte de înhumaţie dezvelite, s-au descoperit piese de podoabă şi vestimentaţie, cu analogii  în mediul cultural Stare Mešto. Situaţia arheologică, a permis încadrarea cronologică a necropolei, la începutul secolului al X–lea. Aceste descoperiri, au oferit prilejul lansării unor ipoteze ştiinţifice dintre cele mai interesante. În concepţia Mariei Comşa, aceste vestigii pot fi atribuite unei populaţii vest – slave, care s-a refugiat în Transilvania după anul 906, când statul moravian a fost distrus de maghiari.»

Deci, de unde a aparut in Ciumbrud o cultura a agatarsilor, este imposibil de inteles, deoarece in toate hartile, textele si scrierile vechi, reiese ca agatarsii existau cu  multa vreme inaintea acestei culturi.

Herodot mentioneaza ca agatarsii cultivau vita de vie, erau fermieri priceputi si bijutieri fara egal. Tot el considera ca ar fi inruditi cu tracii si ca erau oameni extrem de demni. Trasaturile lor principale erau gingasia, bogatia in aur si proprietatea asupra femeilor. Aristotel mentioneaza ca ei isi cantau legile, care erau extrem de putine, se tatuau si exploatau minele de aur din apuseni.

Vasile Parvan, spune despre ei ca erau “oameni “foarte fercheşi, gătiţi cu podoabe de aur” ceea ce corespunde perfect bogăţiilor aurifere ale Daciei după cum menţionează Herodot. Dintr-un articol destul de interesant aflam ca:

“Citindu-l pe Herodot am realizat ca el nu a descris doar ceea ce a vazut in mod direct, ci si din auzite. Asa se poate explica plasarea afluentilor Dunarii din sudul Romaniei de azi intr-o ordine gresita si in locatii geografice fara legatura cu amplasamentul real. Astfel, Muresul este corect descris ca izvoare si  varsare, dar Argesul, Oltul sunt plasate intre Prut si Nistru. La fel stau lucrurile cand vorbeste despre teritoriile de la nordul Dunarii… Spune ca zona este complet lipsita de vegetatie (iar noi stim prea bine contrariul) si ca scitii faceau focul cu… oase.

Asadar, nu toate informatiile provenite din sursa Herodot sunt demne de increderea. O posibilitate ar fi ca ilustrul calator sa fi vizitat doar regiunea muntilor Haemus si cea de la sudul Dunarii, despre restul scriind din povestite. Informatiile sale despre asezarea si intinderea triburilor sunt la fel de imprecise. Dintr-o parte a scrierilor sale stim ca getii si dacii sunt triburi surori, dar nu sunt unul si acelasi trib.

Ca asezare a lor, getii ar fi fost in sudul Dobrogei, iar dacii – undeva in regiunea Bucurestiului de azi. In acelasi timp, despre zona ulterior ocupata de romani, parte din Ardealul de azi, referirile sunt putine si vorbesc doar despre populatia/triburile ce locuiau acolo. Descrierea modului de viata pe care agatarsii il aveau este sarac si, pe undeva, straniu. Ne spune ca iubeau bijuteriile, mai ales barbatii (ceea ce poate fi real, stiut fiind ca in traditia poporului roman exista inelul ca podoaba masculina) si ca ieseau in evidenta prin coafuri neobisnuite. Asta ar avea o baza, stiut fiind ca motii isi trag numele de la o coafura mai speciala, o coada impletita si stransa ca intr-un mic coc pe o parte. Coafura nu se mai pastreaza azi, dar batranii inca o aveau la inceputul sec. XX.

Mai multe, Herodot nu ne spune, pentru ca informatia ca agatarsii isi puneau femeile la comun mi se pare neserioasa. Cat despre Carpati, Herodot nu sufla o vorba ; nici nu pare sa stie ca exista, ceea ce atesta ca el n-a trecut Dunarea. De altfel, el a mai fost intr-o situatie asemanatoare cand le-a povestit tinerilor invatacei despre piramidele egiptene ; nu le vazuse, dar le-a spus ca ele sunt… rotunde.

Istoria noastra oficiala este falsa. Retine ca fiind real doar ceea ce convine din varii puncte de vedere. Astfel, se prezuma ca dacii si getii sunt sinonime si se extinde aria lor de raspandire in tot spatiul romanesc, si chiar dincolo de el. Aceasta presupune o ignorare paguboasa a celorlalte triburi surori si o deformare a istoriei. Stim ca in sudul Moldovei erau asezati carpii si ca siginii ocupau Oltenia de azi si pana la sud de Belgrad (cel putin) pe coasta Dalmatiei, in sud, iar in nord pana in zona Aradului si Panonia.

Hyperboreenii, poporul din nord, este inca neclar unde erau plasati, multe surse indicand nordul tarii noastre si pana in Ucraina de azi, altele – in nordul extrem al continentului, ceea ce este nesigur ; la fel de imprecisa este localizarea bessilor. Inca neexplicata ramane posibilitatea ca micul trib dacic sa fi migrat spre nord in asa masura incat sa fi ocupat integral teritoriu al agatarsilor. Asta ar fi insemnat ca tribul, desi cu un teritoriu initial redus, era destul de numeros ca populatie, dar ramane neclar cum ar fi putut ei ocupa un teritoriu pe care scitii, mult mai numerosi si cu o vasta experienta de lupta s-au temut s-o faca ; nici macar nu au avut curajul sa tranziteze teritoriul agatarsilor, chiar daca se refugiau din calea persanilor, asa ca au preferat sa se ascunda in teritoriul ce le apartinea, decat sa dea piept cu fratii lor, inflexibilii agatarsi.

Istoricii accepta ca mineritul aurifer la noi a fost inceput de catre agatarsi, cei care ajunsesera la un nivel de virtuozitate in prelucrarea aurului, lucru confirmat si de exporturile de produse finite catre popoarele nordice, dar si de legaturile lor cu fenicienii, ei insisi metalurgi cunoscuti, dar si comercianti vestiti. Printre motivele exportate si adoptate de catre importatori se numara si spirala ca semn al infinitului, motiv arian/indo-european ajuns in peninsula Scandinava intai prin intermediul comertului cu aur. Aceasta ocupatie a agatarsilor este confirmata, intr-un fel, si de catre Herodot.”

Sursa: http://almanahelegoagal.blogspot.ro/2012/03/interviu-cu-herodot_27.html#

O alta sursa care ii mentioneaza pe agatarsi si nu are nevoie de nici o prezentare este descrierea pe care a facut-o  Alexandru Vlahuţă despre ei, în lucrarea “Din Trecutul Nostru”- România Pitorească :

“Demult, cu opt sute de ani inainte de Hristos, traia pe vaile acestea un neam de oameni razboinici, aspri la fire si la chip, cu numeme de sciti. Ei stapaneau, de calare, toata campia intinsa din Marea Neagra pana-n pustiurile mlastinoase ale Donului; iar in partea muntoasa, in mandra cetate a Carpatilor, haladuiau agatarsi, o vita mai aleasa, desfacuta din neamul cel mare al tracilor.

Retrasi din vadul gloatelor pribege, aparati de intariturile muntilor si aproape nestiuti de lume, agatarsi duceau acolo o viata asezata, linistita, indelednicindu-se unii cu cresterea vitelor, altii cu viile, ori cu albinele, de raul carora se zice ca nu poate patrunde nimenea la ei, cei mai dinauntru strangand aur din prundul raurilor sau scotindu-l din desfundaturile muntilor si toti laolalta alcatuind o familie de oameni voinici, harnici si santosi, care se purtau gatiti in haine stralucitoare, traiau in liniste si-n buna intelegere, isi iubeau tara lor fruomoasa si pazita, din care nu ieseau niciodata, avand carmuitori pasnici, inlesniri multe si legi putine, pe care le puneau in versuri si le-nvatau pe dinafara cantandu-le.”

O alta interesanta marturisire sau mai precis o expunere depre originile poporului agatars o face domnul Valentin Tarca in cartea sa, “Agharta Cod”, din care aflam ca:

“Organizația “Luptatorii Ordinului Dragonului” a luat naștere când bravii Agatarsi (popor pe cale să fie scos din toate manualele de ”istorie”), locuitori ai spațiului Carpato-Danubiano-Pontic, au luat atitudine atunci când raselor coexistente pe Terra a început să le fie încălcate drepturile la existenta universala de către o altă rasă asemenea lor, rasă care astăzi se ascunde în spatele Vaticanului și a grupării numite Francmasoneriei.

Când cei călcați au fost învinși prin forta, li s-au luat dreptul la cunoaștere, și le-au fost interzise cunoștințele universale. Atunci binele a devenit ”rau” iar raul a devenit ”bine”. Impostorii au devenit legitimi, iar legitimii au fost transormați în”impostori”. De atunci încoace au curs fluvii de sânge. Cum agathîrșii aveau ca emblemă dragonul, dragonul a fost transformat in drac,  satana sau demon. Cum ceilalți aveau ca emblemă crucea și vulturul, crucea a devenit element de tortură iar vulturul l-a chinuit pe Prometeu.

Agharta  – Țara Agatarsilor înconjurată cu un zid în formă de cap de dragon și Munții Carpați în formă de dragon.

Luptatorii Ordinului Dragonului, erau cunoscuți în antichitate sub numele de Draci sau Daci. Aceștia erau aripa militară a agathîrșilor și purtau ca stindard dragonul în vîrf de lance.

Agarharsii erau progenituri rezultate în urma împerecherii extratereştrilor dragonieni cu membre ale rasei thrcilor. Arealul acestora era în exclusivitate Agartha, în special coloana Munţilor Carpaţi, până la graniţa cu Munţii Tatrii (Slovacia), Munţii Sudeţi, Munţii Scandinavici şi toţi munţii Europei de Vest până în Alpii Elveţieni. Aceştia i-au înlocuit pe Pelasgi care au luat în partea sudică Munţii Rodopi, Taurus şi Caucaz.

Agatharsii  aveau  în  grijă transportul minereurilor preţioase, în interiorul muntelui (Carpaţii). Tot ei asigurau securitateaşi ordinea în colonie, după legi clare şi bine stabilite. Istoricii au stabilit că termenul « agathîrs » este o derivare a termenilor «thrs» care înseamnă munte şi « aga » care înseamnă superior sau stăpân.

In Agartha au loc, de asemenea, cazuri in care extraterestrii s-au imperechiat cu rasele umane ale Thracilor si sauromatilor, fapt care a dus, asa cum era firesc, la aparitia de progenitori. Fii rezultati din aceste uniuni mixte s-au numit agatharsi sau aryanmati sau aryeni.”

Dupa acest maraton al parerilor impartasite de fiecare  despre  agatarsi  nu prea stii ce sa mai crezi. Te intrebi nedumirit cine are dreptate si de ce fiecare are o viziune atat de diferita despre acest misterios popor.  De partea cui ar fi adevarul?

Pai.. este foarte greu de stabilit cu precisie cine era cu adevarat poporul agatarsilor pentru ca numerosii ani care au trecut nu au mai lasat multe urme ale vietii lor ca marturie. Pe de alta parte  in mod voit maini nevazute au facut ca aceste urme lasate de ei peste negura timpului sa piara cu adevarat. Nu voi  incerca sa reconstruiesc istoria acestui popor pentru ca ar fi  imposibil,  dar voi incerca  sa judec  logic probele  si marturiile ramase. Inainte de toate trebuie sa incepem cu o intrebare simpla: cine erau agatarsi?  Erau ei un trib apartinand tracilor, getilor sau dacilor? Nu. In toate marturiile care atesta existenta lor pe aceste pamanturi, agatarsii sunt descrisi ca un popor iranian sau scyto-iranian care ocupa Transilvania si Moldova.

Faptul ca pe  harti localizarea lor este extrem de diferita, se datoreaza faptului ca acest popor nu exista doar pe Mures, Tarnave, Somes, Carpatii de curbura sau pe Dunare. Nu.  Acest popor era raspandit peste tot si fiecare l-a amplasat unde a vrut deoarece se stia ca  in orice parte a spatiului Danubio-Carpato-Pontic ar fi fost amplasat acolo era tara agatarsilor. Deci, agatarsi erau  din timpurile antice,  locuitorii  de drept  ai spatiului Carpato-Danubio-Pontic, nicidecum un trib de iranieni sau sciti.

Originea lor pare un mister de nedezlegat la prima vedere, deoarece in mod voit li s-a intortochiat istoria pentru a li se pierde urma.  Ca sa intelegem tot ce se spune despre originile poporului agatars trebuie recapitulam ce stim despre ei:

-marea majoritate a celor care ii nominalizeaza, ii studiaza, sau vorbesc despre ei , sant de acord ca acest popor care ocupa Transilvania si Moldova,  sant un popor  de origine iraniana.

-originea lor iraniana vine de  la faptul ca eroul Heracle in greaca sau Hercule in romana, era tatal  stramosului  lor Agatarsos, care era unul din  fii  lui.

-morminte ale agatarsilor au fost gasite pe teritoriul Transilvaniei fapt care confirma spusele lui Herodot care ii localizeaza in acesta regiune intre  550-450 i.e.n.

-Herodot sustine ca agatarsii erau in conflict cu scitii in timp ce ipotezele moderne ii considera neam cu scitii de unde provine si originea lor iraniana. In acelasti timp in sec 1-2 e.n. apar in Italia unele inscriptii  cu numele de Agathyrsios in amintirea legendarului fiu al lui Heracles, zis Hercule.

Va spun sincer ca am cazut pe spate cand am revazut  aceste idei principale despre existenta agararsilor. Nu puteam sa fac nici o legatura intre iranienii antici si agatarsi, intre Hercule si iranieni, intre Herodot si si habarnismul sau asupra teritoriilor care delimitau raul Maris, intre acest popor si explicatia cretina de pe site-ul celei mai mari enciclopedii web a lumii  unde nu se stie ca anii care erau numarati i.e.n. sant descendenti, astfel incat primul era anul 550 si apoi 450. Sa ne oprim aici si sa incercam sa intelegem de unde si cum au venit triburile iraniene pe teritoriul Transilvaniei si al Moldovei.

Totul pleaca de la legendele si mitul antichitatii, pe care eu le consider nu povesti bune de adormit copii, ci povestirea adevaratei istorii a lumii. Ei bine, conform acestor relatari, Heracles (Hercule), fiul lui Zeus si al Aclamenei, calatorind  pe teritoriile care vor deveni ale scitilor de mai tarziu a intalnit-o pe Echidna. Aceasta era o femeie care de la brau in jos era sarpe. Ea ii propune lui Hercule sa se uneasca fizic cu ea , iar apoi il va dezvalui locul unde ii ascunsese caii in timp ce el dormea. Din uniunea dintre aceste doua creaturi atat de diverse, ies la lumina trei fii: Agatarsos, Gelono si Scite cel mai mic.

Ca sa nu ii faca sa se certe pe teritorii, cand vor deveni mari,  Heracle propune ca intre ei sa se dea un fel de concurs. In aceasta intrecere, toti cei trei fii ai sai, trebuiau sa incerce sa traga cu renumitul sau arc. Cel care reusea sa indoaie imensul arc al parintelui lor devenea proprietarul pamanturilor care se gaseau intre Dunare, Marea Neagra si Siberia meridionala. “Concursul” a fost castigat de Scite care a devenit proprietarul legitim al acelor pamanturi.

Se pare ca denumirea de sciti inseamna chiar arcas datorita marii lor indemanari  in a utiliza aceasta arma. Pe diferite site-uri italiene am gasit chear o localizare a agatarsilor care, dupa  autor, ar fi fost  scitii ce traiau in Transilvania, care spune asa: “ De fapt, scitii erau prezenti pe teritoriul Transilvaniei, cu denumirea de agatarsi.” “Stanziamenti sciti erano presenti in Transilvania con la denominazione di Agatarsos.”  http://tanogaboblog.it/portalino/scite-un-figlio-di-eracle/ Cu alte cuvinte, scitii erau de fapt agatarsii, din moment ce erau popoare nascute din frati cu aceeasi origine.  In versiunea povestita de  Diodoro Siculo cel care se uneste cu Echidna nu este Hercule, ci Zeus.

aga-hercule

aga-echidna

In  testele grecesti Echidna  ar fi trait in Pelopones unde si-a gasit chiar moartea ucisa fiind de Argo, monstrul  cel cu o suta de ochi, care avea obiceiul sa manace trecatorii.

O alta interpretare a acestor fapte o dau insa locuitorii coloniilor  de la tarmul  Marii Negre. Ei povestesc ca “Heracle, ajuns pe acele pamanturi, si-a dezlegat caii lasandu-i sa pasca, inainte de a se culca dupa oboseala drumului facut. Cand s-a trezit, a inceput sa ii caute dar nu reusea sa ii gaseasca nicaieri. Echidna, femeia jumatate sarpe, care locuia intr-o pestera in apropierea acelor locuri, ii luase. Ea ii promite ca ii va reda caii cu conditia ca el sa se uneasca carnal cu ea. El accepta si din uniunea aceea se nasc trei fii: Agatarsos, Gelono si Scite.”

O statue a lui Hercule  expusa in Franta , are o particularitate pe care putini o sesizeaza dar si mai putini o scot in evidenta. Statuia este facut din marmura neagra, fapt care ne duce cu gandul la adevaratii oameni care populau partea sud-estica a Getiei, care erau de culoare neagra. Insusi biblia ii numeste “tarile oamenilor cu capetele negre”, ale viitoarei Valahii. De fapt, numele de Arabia a luat nastere mult mai tarziu decat numele Basarabia. Basarabia inseamna Arabia de Jos, tara arabilor negri, capetele negre ale viitorei Valahii (Oltenia).

Ei erau popoarele lui Gog si Magog  din nord  despre care popoarele orientului mijlociu nu auzisera si pe care nu ii cunosteau. Acest lucru confirma inca o data faptul ca triburile lor iraniene sau arabe pe pamanturile acestea nu prea au venit. Testele biblice au fost scrise intr-o perioada noua (sec 7-8 d.Hr.),  iar acolo, este mentionat faptul ca popoarele iraniene si cele semitice nu cunosteau popoarele nordice ale tracilor care erau considerate descendente din Gog si Magog.

aga-hercule negru

http://www.summagallicana.it/lessico/e/Eracle%20o%20Ercole.htm  eracle nero

Deci, habarnistii au scris ca agatarsi ar fi un trib iranian deoarece au citit un mit din care nu au inteles absolut nimic. Sincer, daca Hercule, un erou grec, se uneste cu Echidna, femeia jumatate sarpe, pelasga de origine, cum ajung fii lor iranieni? Acesti copii devin intemeietorii celor mai mari si mai importante popoare ale lumii vechi: agatarsii, scitii si gelonii. In nici o scriere nu intalnim mentionat teritoriul Echidnei pe plaiurile anticului Iran si nici drumurile lui Hercule pe acolo nu au fost niciodata.  De asemenea din nici o  scriere antica , nu reiese ca triburile iraniene  au migrat prin aceste locuri.

Impotriva acestei aberante explicatii, stau marturie descrierile grecilor, in care zeii si eroii nu au depasit in escapadele lor, teritoriile dimprejurul Marii Negre si  al  Mediteranei. De asemenea, desi Herodot ne spune ca agatarsi  erau in conflict cu scitii, noi  nu prea putem sa ii dam crezare deoarece el povesteste ceea ce a auzit despre aceste populatii pe care nu le-a cunoscut si ale caror teritorii nu le-a vazut.

Un alt motiv pentru care scitii si agatarsi nu puteau fi in conflict unii cu altii, este firea pasnica a celor din urma care aveau cu totul alte preocupari decat razboaiele, dar si pentru ca in multe scrieri ei sunt considerati acelasi popor. Deci teoria triburilor iraniene venite in Europa nu sta in picioare deoarece Heracle nu a intalnit-o pe Echidna in teritoriile lor, ci in teritoriile Carpato-Danubiano-Pontice. Din acesta cauza, agatarsii, scitii si gelonii  s-au nascut intre Marea Negra, Carpati, Balcani, Nistru si Don.

Cred ca nu gresesc sustinand acest lucru, pentru ca, normal ar fi, sa te intrebi cum se face ca tribul acesta de iranieni erau asa de multi. Din moment ce teritoriul occupat de ei era atat de vast, ei erau un popor, o natiune. Din acesta cauza, cred ca  ar fi mai nobil si mai corect sa avem curajul sa spunem ca acest popor s-a inmultit aici, ca acest popor a populat pamantul gol pe care s-a nascut  si ca originea lui nu poate fi iraniana.

O alta particularitate a sa era gingasia, delicateta, demnitatea si linistea. Erau un popor pasnic, organizat in matriarhate unde femeia era stapana. Am vazut ca au aparut niste articole gunoi in care se imprastie o mare ipocrizie, care spune ca agatarsii isi imprateau femeile. Serios? Pai am sa va dovedesc cat sunt de dobitoci sau tradatori scriitorii acestia. In vremurile vechi, toate societatile erau matriarhale, pentru ca femeia este datatoare de viata si de fericire. Ea era celula de baza a acelor societati, ea conducea totul si in jurul ei se construia totul. Femeia conducea comunitatea, decidea pentru toti, isi alegea barbatii pe care ii dorea, iar copii rezultati din aceste imperecheri erau crescuti in cadrul comunitatii respective care devenea o mare familie. Nimeni nu te obliga sa stai cu cineva toata viata pana cand dragostea de spulbera, iar obisninta si plictiseala ajungeau la cote maxime, ca astazi.

Societatea bolnava de astazi, are la baza familia, ea este celula de baza a acestui sistem ipocrit. Din cauza acestui mod in care omul a fost obligat sa traiasca, au aparut tristetea, nefericirea, despartirea, disperarea dar mai mult decat toate, tradarea. Ca sa faci oamenii sa se lupte intre ei, trebuie sa ii desparti, sa le creezi iluzii pentru care lupta toata viata, dar care se dovedesc a fi doar himere. Deci, agatarsii nu isi impartea femeile pentru ca nu aveau cum. Ele erau cele care ii alegeau pentru a-si perpetua specia. 

“Retrasi din vadul gloatelor pribege, aparati de intariturile muntilor si aparoape nestiuti de lume, agatarsi duceau acolo o viata asezata, linistita, indelednicindu-se unii …cu albinele, de raul carora se zice ca nu poate patrunde nimenea la ei.”(Al. Vlahuta). Vasile Parvan mentioneaza ca bogatia agatarsilor se potriveste cu bogatiile aurifere ale Daciei ceea ce ar confirma  originea lor antica. “Agatarsii  aveau  în  grijă  transportul minereurilor  preţioase, în interiorul muntelui . Tot ei asigurau securitatea şi ordinea în colonie, după legi clare şi bine stabilite.”, ne spune domnul Tarca. Ei au fost primii care au inceput sa extraga aur di muntii Apuseni, in special de le Rosia Montana.  Agatarsii ajunsesera sa aiba cel mai inalt grad de prelucrare a aurului, din care faceau adevarate opere de arta. Datorita maestriei lor ei faceau schimburi de produse cu popoarele nordice dar si cu fenicienii care aveau de asemenea o tehnica a metallurgiei foarte avansata. Maestria lor si arta in prelucrarea metalelor este confirmata chiar de Herodot.

Ar fi cazul sa avem rationalitate si sa recunostem ca afirmatia conform careia agatarsii extrageau aur pentru altii nu prea e valabila. Cum ajunsesera ei  sa fie plini de aur daca aurul nu era al lor? Cum se face ca dormeau pe aur, beau din cupe de aur, se imbracau cu aur, poleiau  totul cu aur,  dar in acelasi timp aurul nu era al lor, ci al  altor popoare? Deci dupa ce am  dedus logic de ce teritoriile lor erau  asa de diferite si ca originea lor nu este nici iraniana si nici dacica, ar fi cazul sa intelegem sau sa incercam sa cautam adevarata lor origine.

Agatarsii nu au fost un trib iranian, asa cum am demonstrat, ci un popor antic care s-a nascut si a trait in spatiul Carpato-Danubio-Pontic. Vlahuta  are o vedere cat se poate de reala a numelui locuitorilor antici ai acestor pamantului. El a inteles  ca nici un popor nu a disparut asa cum ar vrea lumea stiintifica, ci s-a adaptat la vremurile care veneau. Schimbarile  numelor lor antice se facea  in conformitate cu noile curente  ale epoci in care traiau sau cu teritoriile noi pe care le ocupau. Acelasi lucru il sustine si Vasile Parvan care desi ii considera un trib iranian conclude ca in timp ei devin un trib dacic. Domnului Valentin Tarca ne spune altceva, ceva foarte diferit  de ceea ce am analizat pana acum, pentru ca in viziunea sa, agatarsii sunt o ramura de suprafata  a poporului Aghartei, tara din interiorul Terrei.

Este interesant acest punct de vedere al originii acestui popor care ar veni din Agartha, mitica tara din interiorul pamantului cu plaiurile vesnic verzi si insorite. Tara oamenilor blanzilor si pasnici care traiesc in Shambala, capitala taramului subteran. Despre aceasta tara canta popii vesnica pomenire in care mortul se duce in loc cu verdeata unde nu exista durere si suspin, bastarzi nenorociti, care au facut din lume, dobitoace urlatoare in aer.

aga-aga2

aga- aga 1

Plecand de la certitudinea ca Agartha interna exista, nu vad de ce nu as admite ca Agatarsii de la suprafata ar fi o parte a celor care locuiau in interior, veniti sa repopuleze pamantul dupa ultimul cataclism suferit de Terra acum 200 de ani.

In ceea ce ma priveste eu as asocia numele agatarsilor cu insusi tara sub-pamanteana Agartha numai ca nu am nici o dovada care sa sustina aceasta afirmatie. In ceea ce priveste originea numelui poporului agatars  exista mai multe puncte de vedere. Conform surselor enciclopediei web, numele “agatars” inseamna “conducatori cu toiege” (thirsus = toiag). Toiagele astea au devenit simbolul puterii, al celor care detin totul, dar la origine, cel care era puternic nu domina pe altul. A avea putere inseamna a avea constiinta si cunoastere, a fi demn, pasnic, bun, intelept. Ca de obicei, si toaiagul intelepciunii se transforma in toaigul de fier al puterii, toiagul cu care Moise scoate apa din piatra, caduceul cu serpii incolaciti pe el, sceptrul impratilor sau toiagul popilor.

Domnul Tarca spune ca:” Istoricii au stabilit că termenul « agathîrs » este o derivare a termenilor « thrs »care înseamnă munte şi « aga » care înseamnă superior sau stăpân.”. Deci agatars ar insemna “stapanaul muntelui”.

O alta explicatie ar fi ca “agatars” este format din “aga” si “tarsos”. De aici ar pleca sinonimul lui “aga” care este “agh” si care inseamna conductor, cap, sef, in limba turca. Intereasant este faptul ca in orice limba ai cauta cuvantul ”aga”, toti fac referire la limba turca. Ca o completare a faptului ca originile cuvantului sunt turcesti este a doua parte a cuvantului care este “tarsos”. Asa cum stim, Tarsul era unul dintre cele mai mari centre commerciale si maritime ale Cappadocciei. Mai tarziu, numele i-a fost schimbat in Antiohia, iar mai apoi in Cilicia, care concura cu Alessandria din Egipt. In acest caz, originea cuvantului agatars ar proveni de la doua cuvinte turcesti, daca ar fi sa judecam dupa natiunea careia ii apartin aceste locuri astazi. In antichitate insa stim ca acele teritorii apartineau troienilor care erau o parte a hiperboreenilor pelasgi, locuitori originari din teritoriilor de nord ale Istrului inferior.

Sunt convinsa  insa, ca radacina cuvintului agatars care este “aga” nu vine din limba turca ci din limba veche a pelasgilor care inseamna, asa cum am vazut, bastinas,  stapan al acelor locuri. In ceea ce priveste a doua parte a cuvantului,  “tarsos”, as asocia-o mai degraba cu teritoriile in care ei locuiau, mai precis cu partea de nord a Marii Negre unde Donul se varsa. Afirm acest lucru pentru ca in antichitate Donul se chiema Tanis, iar in acele locuri ale Siberiei meridionale au trait scitii, fratii de sange ai agatarsilor.

Deci, chiar daca am admite ca nasterea agatarsilor ar fi avut loc pe plaiurile iraniene, tot nu am putea sa afirmam ca ei si scitii sant de origine iraniana. Din diferitele traduceri ale cuvantului putem sa afirmam ca  agatarsi inseamna stapani, primii, originari, indigeni, detinatori ai  tinuturilor,  iar acest lucru se vede foarte clar din hartile care ii desemneaza stapani ai unor tinuturi nemarginite situate in Europa de est si Eur – Asia ( Siberia meridionala si parte din fosta Troie, teritorii care au fost dintotdeauna ale lor) .

Acest lucru inseamna ca inaintea lor nu mai era nimeni in aceste locuri, ca ei au fost primii care au populat toata aceasta vasta zona a Europei estice care se intindea de la izvoarele Dunarii, la Carpati, Balcani, Turcia europeana si pana in Siberia meridionala. Putem sa admitem acestea, doarece agatarsi si sciti erau ori doua triburi surori, ori erau unul si acelasi popor.

In acest caz  afirmatia Ecaterinei Taralunga conform careia din neamul agatarsilor ” s-ar trage grecii înşişi, indo-europeni şi ei” este corecta, pentru ca aceste popoare s-au nascut din cele vechi care si-au schimbat numele in functie de locurile in care traiau, asa cum am dovedit intr-un studiu mai vechi.

Deci, este adevarat ce se afirma in Wikipedia „Numele s-a mentinut în traditia literară antică pînă târziu, în epoca romană, când unele izvoare îi localizează, pe agatârși, împreuna cu alte popoare dispărute la acea vreme (dar mentionate în texte în virtutea traditiei), undeva în spațiul eurasiatic.”

Aceste afirmatii intaresc ipoteza conform careia familii numeroase de agatarsi au migrat din spatiul Danubio-Carpato-Pontic in Asia minora,  in mediul orient, si din Siberia meridionala pana in India si China de mai tarziu. Deci agatarsii nu erau o populatie expansionista, cuceritoare de teritorii, ci o populatie civilizatoare, care a colonizat teritorii noi, nepopulate. Ceea ce afirm eu acum, este in contradictie cu celelalte populatii despre care istoria vorbeste la fel de saracacios ca si despre agatarsi. Este vorba despre hiperboreeni, pelasgi, traci si atlanti. Acestea sant popoarele care nu au o istorie a lor dar care sunt mentionate cand se vorbeste de istoria antica.

Din izvoarele antice stim ca la nord de Istrul inferior se intindea Hiperboreea tara gheturilor si a gerului necrutator cauzate de vantul de nord Boreus. In acesta tara locuiau Pelasgii tara oamenilor nascuti din pamantul negru considerati de greci cei mai vechi oameni de pe pamant. Din nenumaratele izvoare  ale antichitatii stim ca pelasgii erau un popor de oameni blanzi care au colonizat intreg pamantul si au purtat lumina micilor triburi care traiau in intunericul necunoasterii. Ei au colonizat pamantul gol impingandu-se mereu spre alte teritorii datorita faptului ca deveneau mereu tot mai multi. Ei sant poporul antic care vorbea o singura limba dar care apoi divizandu-se prin plecarea lor in diferite locuri departe de casa au format nenumarte triburi care au pastrat la baza limba lor barbara, veche care s-a amestecat cu limbile altor triburi intalnite, modificand-o de-a lungul anilor.

Pare o contrazicere datorita faptului  ca si despre agatarsi am afirmat aceleasi lucruri numai ca la o privire mai atenta vom putea sa gasim diferente  sau asemanari, si vom putea sa intelegem cum s-au asezat ei peste pelasgi sau cum una dintre cele doua natiuni antiche s-a transformat in cea care avea sa vina.

Pornind de la legenda conform careia Heracle grecul  se impreuna cu Echidna traca vom incerca sa stabilim cam ce s-a intamplat de fapt pe plaiurile mioritice ale acelor vremuri. Din mosi stramosi, se perpetueaza o istorie antica cantata, asa cum faceau de obicei agatarsii, cand doreau ca o anumita fapta sa nu se uite. Numele ei este balada “Miorita”. Aceasta vorbeste despre trei frati care nu se mai inteleg datorita invidiei  care ii roade. Astfel, doi dintre ei decid sa il omoare pe cel mai mic care era mult mai bogat dar si mult mai intelept decat ei. Pare ca vesurile baladei Miorita pornesc din vremuri ancestrale in care s-a consumat prima crima fraticida a lumii antice,  cauzata de invidie, de rautate, de dorinta de razbunare, desi cei trei, erau frati de sange.

Cautand marturii despre cele trei popoare care s-au nascut din fii lui Heracle afli ca toate au existat cu adevarat si ca tara in care traiau in acele timpuri se numea  Arimia, Arimphea, Ariminia, iar populatiile  acestei tari se numeau arimaspii dar si rumuni, rumani, rumuri, arimani, arimii. Iata ce ne spun diversii scriitori antici despre ei:

“Dionisie Periegetul,  secolului ll e.n., ii aminteste pe  miticii arimaspii cu numele de arimani, iar Homer (secolul Vlll î.e.n.) în Iliada, 2.781–783 spune că patria lui Thyphon, cel mai renumit titan, era ţara arimilor sau Arima. In Odiseea, poetul spune despre acest teritoriu de legendă că se afla în ţinutul hiperboreenilor din nordul Istrului.

Dionisie Periegetul  confirma faptul ca arimaspii erau Hiperboreenii din nordul Istrului dar ne mai spune ceva care confirma faptul ca si Echidna locuia in aceasta mitica tara, nicidecum in Iran. Titanul cel mai de temut, spaima zeilor, fiinta de frica caruia toti au plecat in Egipt, Thyphon, isi avea tara de bastina in tinuturile arimaspiilor. Probabil va intrebati care ar fi legatura dintre cei doi? Ei bine, Thyphon era sotul Echidnei cu care a zamislit cele mai infioratoare creaturi ale antichitatii, dupa cum ne spun legendele grecesti.  Pe mare parte dintre ele, ca o ironie a soartei, le ucide chiar Heracle. Ca de obicei, mitul ne-a fost prezentat cu o parte de adevar si cu una minciuna, dar despre acea parte mincinoasa nu va pot vorbi aici. Pot doar sa afirm ca grecii, au falsificat, schimbat si distrus adevarata istorie a popoarelor care traiau in partea de nord a Istrului de altadata. (Dunarea).

În cîntul lV al poemului Iliada scris de Homer în secolul Vlll î.e.n. avem date vrednice de ținut minte cu privire la coafura ariminilor, care au participat și ei la războiul Troiei. Acestia sunt amintiți ca: ,,….tracii moţaţi, care il încinseră pe dată cu lungile suliţi”.  Istoria ne mai vorbește de un neam motat chiar mai la sud, vecin cu cetatea lui Priam, bitinii care locuiau în țara Bitinia. Cuvîntul bitini este format din “biți” cu sensul de moț și “ni” care înseamnă uimire, admirație sau mulți.” (Adevaruri ascunse – Constantin Olariu Arimin)

Homer, marele orb care a scris “Iliada”, a fost doar o alta plasmuire a elitei care a facut din cele mai mari poeme ale lumii antice, niste ode de victorie ale grecilor.  Cum a scris un orb, este greu de inteles, cum de altfel este usor de inteles cum prin persoana lui, marsavii tradatori au falsificat istoria neamului de eroi  nascuti din Titani la poalele Carpatilor. Acestia au luptat impotriva miseilor tradatori, neputand sa  fie invinsi, pentru ca numele lor a dainuit  peste veacuri, iar faptele lor vor fi cinstite deapururi. Deci, acest Homer, a vazut el ca ariminii au o coafura a parte, diferita,  la care tineau foarte mult.

Pana nu de mult in Tara Motilor din Muntii Apuseni oamenii mai purtau inca aceasta coada prin anii 1980. Datorita renumitul mot al ariminilor romanii mentin traditia conform careia la copii de un an trebuie sa li se taie motul. De asemenea pe tablitele sumeriene in care zeii zamislesc sau mai corect modifica omul existent,  hibridul rezultat din diferitele incrucisari genetice, se naste cu parul ridicat intr-o  coada particulara.

aga creatia

Mult respectatii samurai ai Japoniei isi purtau parul netaiat toata viata. Acesta era strans intr-o coada care le cadea pe spate. Daca cineva le taia coada, era cel mai josnic lucru care li se putea intampla, deoarece acea coafura reprezenta o mare onoare si demnitate pentru ei.

Aristeas din Proconnes, celebru poet si profet al lui Apollo, contemporan cu Homer, spune despre pelasgii hiporboreeni arimaspi : ” Razboinici multi si foarte puternici, avuti în herghelii, în turme si cirezi de vite ; barbati cu plete stufoase, ce fâlfâie în aer ; cei mai robusti din toti oamenii, având fiecare câte un ochi în fruntea sa cea frumoasa”. Nicolae Densusianu, ” Dacia Preistorica”.

aga 6

Aristeas din Proconez, fiu al lui Castrobiu, compunand un poem epic, spune ca a ajuns indemnat de Phoebus, in apropiere de Isedonii. Dincolo de Isedonii locuiau Arimaspii, oameni cu un ochi, si dincolo de ei grifonii, pastratori ai aurului. Dincolo de ei, locuiau Hiperboreii, care se intindeau pana la mare.”

Am incercat sa ma informez asupra  arimpasilor care aveau un singur ochi, daca erau cunoscuti  si de alte popoare.  Ei bine, mai toti ii mentioneaza ori ca figuri mitologice, ori ca populatii care locuiau in teritoriul care se afla la nord, nord est de teritoriul grecesc. (Pliniu cel Batran), Herodot care citeaza un poem al lui Aristea Proconneso ii situeaza in Hiperboreea de nord, in teritoriul scitilor.

Si cum mitul este mereu realitatea, va alatur cateva cranii de ciclopi care sunt expuse in muzee. Iata ca din nou, mitul demonstreaza ca este realitatea si istoria lumii vechi.

aga ciclopi 5

Aceasta populatie, care daca ar fi sa ne luam dupa legendele grecesti, ar trebui sa se numeasca ciclopi, adica oameni cu un singur ochi, sant reprezentati in arta de mai toate popoarele, alaturi de grifoni, care erau pazitorii minelor de aur. Grifonii  aveau corpul de leu, gheare de pasare si urechi de leu. Grifonul a reprezentat stema marelui imperiu Tartaria, asa cum s-a descoperit in zilele noastre si a fost stindardul multor popoare vechi.

aga-grif

Pe o veche inscriptie din muzeul Capitolin din Roma este mentionat ” Hercoles Romillianus” (Guasco ”Mus. Capitol ” I.60. nr.30), o alta aluzie la tara din care el a trebuit sa fure multe tezaure ale bogatelor populatii arimaspe.

Tot grecii, marii falsificatori ai istoriei poporului primordial, ne spun prin scrierile poetul lor Pindar (522-443 î.e.n.),  care îl amintește pe poetul Pherenicos din Heracleea, un înaintaș de-al său, ca:

,,Hiperboreii locuiesc în părţile îndepărtate lîngă templul lui Apolo. Ei sînt cu totul nedeprinși la război și se trag, după cum spun tradiţiile, din neamul titanilor celor vechi; ei sînt stabiliţi sub suflul cel rece al lui Boreas și cinstesc pe un rege din neamul arimaspilor.”

Romanii, al doilea popor de falsificatori a istoriei noastre ne spun prin scrierile poetul latin Claudian ca “pasărea fenix plină de mister  își are cuibul în muntii titanilor de lîngă Ocean .”

Este o victorie cand vezi macar o data, ca cele doua natii falsificatoare de istorii recunosc ca Apollo, Pasarea Pheonix si Titanii locuiau tinuturile de langa Ocean, unde bate vantul rece Boreas. De mentionat ca in vremea titanilor, cuvantul barbar inseamna tatan, batran, antic, iar Ocean era un rau, nu intinderea de apa a oceanului planetar pe care o cunoastem astazi. Acest rau, care a fost reprezentat pe scutul lui Achille,  era fantana de viata a zeilor.

Nu stiu daca ati remarcat ca Ariminia locuita de rumuni, era situata cam in aceeasi zona cu Hiperborea si ca pelasgi si geti erau si ei numiti arimini, de unde astazi a mai ramas doar numele “roman” si in mod corect, tara se numeste Romania. Acest lucru ne duce cu gandul la ceea ce ne spune chiar Herodot, si anume ca popoarele isi schimbau numele in functie de teritoriile ocupate, de capatenia lor sau de inrudirile lor cu alte triburi. Deci asa cum este normal arimaspii au devenit pelasgi, hiperboreeni, arimini.

In Getia, extinsa între Nipru, Rin si Tracia, având centrul politic si religios în Transilvania, exista cea mai extinsa  populatie pelasgica. Dealtfel, pelasgii europeni ocupau întreaga Europa, Asia Mica, nordul Africii, întreg bazinul mediteranian, iar carienii pelasgi au fost primii care au atins Americile. Urmasii lor au fost conducatorii scitilor, agathirsilor, gelonilor si ai latinilor ( cu mult înainte de întemeierea Imperiului Roman). Acesti conducatori au dat numele lor popoarelor pe care le conduceau. Cu alte cuvinte popoarele de arimaspi, hiperboreeni, pelasgii si traci au devenit mai tarziu scitii, agatarsii, gelonii, iar mai aproape de era noastra, getii, tracii si latini, adica exact  radacinile ale popoarelor ce vor veni.

Strabon ii situeaza pe Hiperboreenii intre Marea Neagra, Dunare si Adriatica: “Toate popoarele din nord aveau numele de Sciti sau Celto-sciti. Scriitorii mai vechi faceau distinctii intre ei, numind Hiperborei pe cei ce traiau in zona Pontului Euxin, a Istrului si a Adriaticii (Geografia 11, 6, 2).

Virgiliu spune: “…acestia sunt oamenii salbatici care sub septentrionul hiperborean sunt biciuiti de vantul rifeu si isi acopera corpul in blanuri de animale.” (Georgice 3, 381-383

„S-a dat numele de Scyt intregii mase latine, ca nume geografic”  cum spune Strabo in „Geografia

Pliniu cel Bătrîn. ,,De la aceasta în lungime către ținuturile scitice, sînt popoare, vecine totuși, însă diferite pînă la litoralul Mării Negre: Getii, cărora romanii le spun daci; de altfel, Sarmatii cărora grecii le spun Sauromati…”

Appianus Alexandrinus(95-165) de neam grec, a scris Historia Romana, iar în prefată scrie că romanii străpînesc ,,și pe unii dintre getii de dincolo de Istru, pe care îi numesc daci”.

Dio Cassius(155-240), nepotul lui Dio Chrysostomos a scris despre geţi, daci, sciţi: ,,aceia locuiesc pe ambele maluri ale Istrului”, cei care locuiesc în dreapta fluviului şi fac parte din prefectura Mysiei îi numeşte mysieni, iar pe cei ce vin mai în sud, adică în Tracia îi numeşte ,, geţi sau traci”

Tot la el mai găsim afirmatia că din nordul Istrului în vremuri uitate de istorie a fost o migratie în sud pînă în muntii Tracia, ,,căci poporul getilor îşi stabilise odinioară colonii în apropiere de Rodope.”(Balcanii de azi)”

Despre luptele pe care romanii le-au purtat cu acești geti sau daci în anii  55 î.e.n. a scris: ,,În timpul acesta M. Crassus este trimis în Macedonia şi Grecia să se lupte împotriva dacilor şi bastarnilorAceştia sînt socotiţi ca sciţi.” În text vedem că strămoșii noștri apar cu numele de daci, geţi, traci şi sciţi, deşi chiar el spune că sînt un singur neam, dar locuind în tinuturi diferite și nu popoare diferite! 

Ştefan din Bizanţ, pe la anii 520 scrie un lexicon intitulat “Nume de popoare şi spune despre strămoșii noștri geţi” că locuiau în ,,Getia, ţara geţilor”.

Latinul Suetonius(69-130) care și-a scris spre bătrînete lucrarea “De Vita Caesarum”, într-un scurt pasaj din bibliografia lui Octavian, LXIII, povestind despre felul cum a ajuns fiica acestuia să fie propusă sotie regelui getilor, găsim textul în latină: ,,dein Cotisio, regi Getarum, care ne dovedește fără putintă de tăgadă că și în  prima parte a secolului doi al erei noastre, unii romani ne știau ca neam get, și nu altceva. Și în paragraful LXIII, 4 cînd scrie cu cine s-a luptat împăratul roman Octavianus Augustus la Istru, ne luminează că getii erau conduși de regele lor Coson ,,Cosoni Getarum regi”. Și aceasta este o fărîmă din istoria noastră adevărată, nu cea revelată sutașilor întunericului.” (Constantin Olariu)  Aici as mai adauga ca renumitii banuti de aur numiti “cosoni” erau moneda pe care regele Cotisio sau Cosoni,  a batut-o in timpul domniei sale. Va dati seama ce natiune fantastica erau getii daca in acele vremuri aveau moneda lor batuta in aur?

 Tribul despre care se vorbeste mai putin sant gelonii. Iata ce am aflat despre ei: “„Gelonii, dupa o traditie veche a grecilor erau din aceeasi familie cu Agatarsii, de la raul MARIS (Mures). Herodot, I,IV,10. Tot el adauga ca Gelonii erau din acelaşi neam cu agathîrşii de la Maris, plecaţi din ţara arimilor în timpul lui Hercule şi locuiau deasupra Lacului Meotic la o depărtare de 15 zile.

Lucan, poet spaniol din vremea lui Nero ,, Îi numeşte şi pe geloni sagettarius volucres” adică din mîinile cărora săgeţile zboară precum păsările, si admite ca  gelonii erau o populaţie scită. Tot el afirmă că masageţii sînt sciţi ca şi gelonii care se găsesc în jurul lacului Meotic(Marea de Azov).Scitul masaget nu se opreşte la Istru, el străbate mai departe înspre nordul îndepărtat la Suevii cei blonzi cu corpuri albe”.

Am putea spune ca in realitate agatarsii, scitii si geloni erau getii, scitii si tracii, cei trei frati, cele trei triburi mari nascute din poporul pelasg. La aceste trei popoare exista semne comune cum ar fi caciula cu motul intors spre inainte, parul prins intr-o coada  si steagul particular in forma de dragon. Probabil stema reprezenta originea lor dragoniana mostenita de la mama lor Echidna sau pe minunatii Grifoni pe care lumea antica ii stima cu precadere.

Este interesant ca dragonul este unul dintre insemnele care se gaseste la toate popoarele care se inrudesc si care isi au originile coboratoare in cele trei popoare ale lumii antice. Ele sunt o mostenire care reprezinta teritoriul  in care s-au nascut, imparatia neagra fara de egal a lui Saturn unde totul era negru: Marea Neagra, Negru-Imparat, Negru-Voda, Padurea Neagra, Harap, Basarab (arab= negru).  In scrierile antice, expresia “din pamant ai venit in pamant ai sa te intorci” nu avea intelesul de  moarte, ci exprima  locul de bastina al adevaratului popor nascut din pamantul negru, oamenii negri ai viitoarei Valahiii

De asemenea ar fi de precizat ca dacii au fost un trib care nu este mentionat de aproape nici un scriitor antic. Toti pomenesc de geti, nu de daci, ca fiind stapanii de drept ai teritoriilor care apartinusera agatarsilor. In realitate agatarsii au fost transformati in getii, iar dacii erau doar un trib al getilor, nicidecum o natiune, un popor. Falsificatorii de istorie, romanii, au fost cei care au inceput sa ii numeasca pe geti, daci, probabil ca sa uite de poporul get care a facut sa tremure imperiul cel mai mare si mai crud pe care omenirea l-a avut vreodata: imperiul roman.

Din spusele domnului Tarcaar aflam ca de fapt dacii erau tot o parte a agatarsilor, mai precisa aripa lor militara care erau:”: ”LUPTĂTORI AI ORDINULUI DRAGONULUI (cunoscuți în antichitate sub numele de “Draci” sau “Dacui”. Aceștia erau aripa militară a agathîrșilor și purtau ca stindard dragonul în vîrf de lance)” Este pertinenta afirmatia conform careia Dacii sau Dracii faceau parte din triburile getilor sau ale agatarsilor stapanitorii vechii Dacii, al caror steag era dragonul in varf de lance. Acest simbol a dainuit la toate popoarele care se inrudeau prin originea lor.

Deci chiar daca versiunea sa nu are nici o legatura cu cea greceasca, el afirma ca popoarele tracilor s-au unit cu extraterestrii dar si cu sauro-matii. Sauro in limba latina si italiana inseamna dragon sau crocodil, sau reptila. Deci din in ceea ce ne spune dumnealui, extraterestrii s-au unit cu doua tipuri de rase pamantene, iar acesta afirmatie aduce un pic cu legenda Echidnei, femeia sarpe. In ceea ce priveste extraterestrii ei sant in realitate zeii de ieri, personajele din legende care se uneau cu oamenii dand nastere la semizei.

Avand origine dragoniana pe linia materna, deci, cea mai puternica, este posibil ca in antichitate, dacii sa se fi numit draci, nume pe care Vlad Tepes, numit, Dracula, care se tragea din neamul Draculestilor, il purta cu onoare.

Speculatii se pot face multe, dar un lucru e sigur: neamul draculestilor nu a avut nici o legatura cu  organizatii sau lojii masonice, fracmasonice, izuite sau dracesti. Tracii-draci sau dacii-draci,  nu au legaturi cu dragonii ci au legatura cu Grifonii, care sunt reprezentati pe steme si stindanduri antice.  Grifonii aveau pe cap coroane regale si sceptre cu nestemate pentru ca ei erau pazitorii cunosterii.

Capetele negre care se gaseau pe stindardele principatelor romane de mai tarziu sant inca o dovada ca pe aceste pamanturi au existat oamenii primordiali, de care vorbesc toate scrierile antice.

Daca vreti sa cititi mai multe despre acesti negri mititei, am gasit un articol destul de plauzibil, la acest link:

http://istorie-furata.blogspot.com/2014/10/rebusul-heraldic-al-tarii-romanesti.html

gabriela dobescu

 

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s