Cap.30 Pamantul sfant si pamantul sacru, doua locuri diferite

Nu cred ca exista oameni care sa nu fi auzit ca undeva departe de tara noastra, exista o tara sfanta, pe care dumne-zeul crestinilor a ales-o pentru el. Numele ei este Israel. Putini sunt insa, cei care se intreaba de ce acest dumne-zeu nu a ales pentru el tot pamantul pe care sa il faca tara lui sfanta, ci doar un petic din el? De ce doar acea bucata de pamant are o insemnatate atat de mare pentru stafia aceasta care se lauda ca ne iubeste pe toti? Dar, de ce-ul cel mai mare ar fi acesta: De ce este considerata sfanta o tara, pentru cucerirea careia s-au comis cele mai mari si mai atroce masacre ale istoriei, numite generic “razboiul sfant”?

Despre pamantul sfant se vorbeste foarte mult. Sunt multi care au fost pe pamanturile giudee ca sa intre in contact cu tara domnului unde s-au infaptuit cele mai mari miracole, cum spune religia. Sunt apoi cei care ar dori sa mearga acolo, dar care nu o vor putea face decat cu gandul, pentru ca nu au posibilitati materiale ca sa ajunga in acele locuri. Altii sunt cei care au inteles pacaleala milenara a elitei, care tine in umbra umanitatea, cu ajutorul Bibliei si al religiilor. Pe de alta parte, Israel, ca stat, a aparut pe harta lumii doar in anul 1948, imediat dupa razboi, cand acesta a luat fiinta printr-un decret international.

Astfel, marile puteri ale lumii, au decis ca evreii sa aiba in sfarsit o tara a lor, furand de la statul palestinian o parte din teritoriul lui, pentru a-l da acestora. Deci, statul Israel a luat nastere printr-o lege internationala, nicidecum pentru ca stafia cereasca a fost in stare sa le dea dupa mii de ani, pamantul promis. Pentru aceasta fapta marsava, elita a gasit o scuza jenanta. Din cauza holocaustului pe care nazistii l-au facut evreilor, acestia meritau sa aiba o tara care sa fie doar a lor. Rahat. Se repeta acelasi scenariu din trecut, cand dumne-zeul lor nenorocit a ucis toate natiunile din locurile unde voia sa ii aseze. Astazi Israelul lupta ca sa deposedeze palestinienii de propria lor tara in intregime. Nu le ajunge teritoriul pe care l-au obtinut ca niste milogi, printr-un complot international care a decis acest lucru in locul natiunii careia ii apartinea teritoriul.

Din moment ce stafia cereasca nu a fost in stare sa gasesca un loc pentru poporul sau de hibrizi, astazi, tot prin forta, evreii au reusit sa aiba in sfarsit tara pe care ipocritul lor creator nu a reusit sa le-o da vreodata. Retineti! Evreii nu au avut niciodata o tara a lor. Ei au fost toti, niste nomazi care s-au infiltrat in toate natiunile si guvernele pamantului devenind patroni. Deci, tara lor sfanta nu a fost, nu este si nu va fi niciodata Israelul, ci tot pamantul al caror patroni sunt, cu acordul tiranicei stafii care ii conduce din umbra de veacuri.

Pamantul sfant unde crestinii se duc taras pe genunchi si coate, asa cum ar face orice rob in fata stapanului, este in realitate nu Israelul, ci Palestina. Cu toate acestea, evreii cu povestea lor despre tara sfanta, fac bani frumosi din aceasta pacaleala. “Sfant” este un cuvant care este legat in exclusivitate de figura dumne-zeului lor, deoarece absolut tot ceea ce el a declarat ca ii apartine, a devenit din acesta cauza sfant. Semnificatia cuvantului “sfant” este din acesta cauza legata de fiinte sau locuri imaculate, fara pata, curate din toate punctele de vedere. Avand in vedere cum au ajuns evreii in posesia pamanturilor Palestinei si cum conduc omenirea avand in spate guvernul umbra, va imaginati cat de fara pata este acesta natiune si pamantul lor luat cu japca.

Pe langa acest cuvant care este legat de religie si de naluca cereasca, oamenii mai folosesc un altul pe care il confunda cu “sfant”. Ca si primul, el este asociat tot religiei si dumne-zeului evreilor, numai ca aceasta este una dintre cele mai mari greseli. Acest cuvant este “sacru”. Daca “sfant” inseamna “curat, nepatat, imaculat”, “sacru” inseamna “de neatins”, “tabu”, ceva atata de important si de maret, incat nu poti sa ajungi la el. Deci, daca Israelul este pentru toata turma crestina pamantul sfant, cel care nu crede in aceste baliverne, stie ca undeva, departe de pamantul sfant al lui Iehova, exista un pamant sacru, un pamant minunat, in care samanta, oul, graalul, materia, ADN a prins viata. Acel pamant nu a fost niciodata al lui si nu a fost el cel care a intemeiat viata materiala. El si umbrele lui au modificat-o pentru a crea sclavul perfect care sa li se inchine. Locul unde pamantul comunica cu celelalte lumi, locul in care a inceput totul si unde se va sfarsi totul, este sacrul pamant al Nordului, acolo unde Axis Mundi este marcata de singura stea reala: Polaris, sau Steaua Nordului.

polaris

Oamenii au fost tinuti in mod voit in ignoranta si minciuna. Indepartarea adevarului s-a facut cu scopul de a ascunde adevarata noastra origine,  pentru a  ne controla, pentru a nu reusi sa intelegem cine era cu adevarat omul inainte si cum a ajuns in aceasta treapta de degradare fara intoarcere. Istoria pe care am invatat-o cu totii in scolile obligatorii, ne spune ca Europa este continentul unde nu a existat nici o civilizatie deoarece, dupa neintelesele lor teorii, totul era sub gheata. Datorita acestei “ere glaciare” omul a ajuns in aceste locuri tarziu, dupa ce civilizatia a inflorit in mediul orient si in Egipt.

Explicatiile si teoriile savante ale existentei “erei glaciare” in Europa nu prea mai stau in picioare datorita descoperirilor care le demasca minciunile. Pe de alta parte, din cele mai vechi timpuri si pana astazi, Europa a fost si este numita  “vechiul continent”. De ce oare a primit acest supra-nume doar continentul european? Conform stiintei, toate continentele au aparul in acelasi timp si nici unul nu putea sa fie mai vechi decat altul. Daca civilizatia ar fi aparut in Europa mult mai tarziu, ar fi fost corect sa fie numit “noul continent” inaintea continentului american. Adevarul este ca Europa nu este numita “vechiul continent” doar din intamplare, ci pentru ca viata si civilizatia acestei generatii umane a pornit de aici. Daca plecam de la aceasta idee, in care civilizatia a aparut pe vechiul continet, atunci sa incercam sa stabilim unde s-a intamplat acest lucru.

Una dintre cartile care ne povesteste despre aceste lucruri este Biblia, dar ea a fost redactata copiind textele vechi ale antichitatii. Una dintre aceste scrieri, este cartea facerii, sau geneza sumeriana, numita Enuma Elis. Ambele vorbesc despre un tinut care nu are nici o legatura cu pamantul sfant al lui Iehova, un tinut sacru, de unde a inceput sa apara viata pe acest pamant. Ca de obicei, la textul original, s-au adaugat versete relativ noi, care ascund adevarul despre tinutul original al nasterii materiei. In capitolul Facerea, aflam ca 2/ 8 “Dumnezeu a sadit o gradina la rasarit si a pus acolo omul pe care il intocmise.” 2/10-14:” Un rau iesea din Eden si uda gradina si de acolo se impartea in patru brate. Numele celui dintai este Fison si inconjoara toate hotarele tarii Havila unde se gaseste aur. Aurul din aceasta tara este fin si bun si tot acolo se gaseste si bedelion si piatra de onix. Numele celui de la doilea este Ghihon ; el inconjoara toata tara Cus. Numele celui de la treilea este Hidechel si curge la rasaritul Assiriei. Al patrulea este Eufratul.”

Descrierea aceasta destul de greoaie si imposibil de localizat in zilele noastre, face totusi o precizare importanta. Ne spune ca locul in care se gasea Edenul este la rasarit. Perfect, dar la rasarit fata de care loc? Ce criterii au fost luate in consideratie atunci cand s-a stabilit ca Edenul se afla in Sumerul antic? Cel care a scris aceste randuri, afirma ca Edenul se gasea la est. In acest caz, povestitorul ar fi trebui sa se afle la apus, la vest, de acest loc. Daca Edenul  se gasea la rasarit, iar rasaritul era Sumerului antic inseamna ca viata s-a nascut in original in vestul raiului biblic, pentru ca se spune ca la rasarit s-a pus omul, in gradina construita pentru el. Cu alte cuvinte omul a fost facut in alta parte si adus acolo dupa mai mult timp.

In fotogradiile de mai jos, este indicat locul in care se gasea Edenul biblic. Dupa cum vedeti, acesta nu se afla in Israelul sau in Palestina de astazi, ci in teritoriul Sumerului antic, devenit mai tarziu Mesopotamia, apoi Babilonia cea mare, iar astazi poarta numele de Irak. Acolo se afla raurile Tigru si Eufrat, de care mentioneaza Biblia.

plaris 17

polaris 13

Vedeti, dragii mei, scrierile acestea religioase au fost facute toate cu mii de capcane, pentru a nu intelege bine despre ce este vorba in marea majoritate a situatiilor. Una dintre aceste capcane se refera la Eden. Toata lumea spune despre Eden ca este Paradisul, Raiul de pe pamant, locul de unde primul cuplu de oameni a fost alungat de stafia agresiva. Gresit! Edenul si Gradina raiului sunt doua locuri total diferite. Iata:

2/7,8 “Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. Apoi Domnul Dumnezeu a sădit o grădină în Eden, spre răsărit, şi a pus acolo pe omul pe care-l zidise.

2/9 Şi a făcut Domnul Dumnezeu să răsară din pământ tot soiul de pomi, plăcuţi la vedere şi cu roade bune de mâncat; iar în mijlocul raiului era pomul vieţii şi pomul cunoştinţei binelui şi răului.

 2/10 “Şi din Eden ieşea un râu, care uda raiul, iar de acolo se împărţea în patru braţe.”

Cu alte cuvinte, sfanta Gradina a raiului a fost facuta la est de Eden, pe cand sacrul Eden era la vest de gradina. Edenul era locul de unde curgea fluviul sacru, care dadea viata pamantului si unda gradina raiului. Cand iesea din aceasta gradina, el se impartea in mai multe brate. Deci raiul este gradina sfanta facuta de Iehova pentru a pune in ea omul pentru a o munci si a o pazi. Edenul era pamantul sacru, Axa pamantului, centrul sau, care comunica cu alte lumi. Avand in vedere ca vorbim despre creatia originala, cea de inceput, trebuie sa nu ne gandim la teritoriul actual al pamantului, ci la unul foarte indepartat, cand continentele nu existau. Despre acest pamant avem detalii in Geneza 1/9-10 “ Sa se stranga la un loc apele care sant dedesuptul cerului si sa se arate uscatul. Dumnezeu a numit uscatul pamant, iar gramada de ape mari.”

Cu alte cuvinte, in acele timpuri pamantul era tot la un loc. Nu existau insulele, peninsulele si continentele de astazi. Despre existenta acestui pamant virgin, stie si elita, iar “savantii” ei ii confirma existenta, dandu-i numele de Pangeea. Forma lui exacta s-a pierdut in negura vremurilor, iar cartografia o deseneaza in harti, in multe feluri.

polaris 9

Indiferent de forma originala a pamantului virgin, avem nevoie de descrierea lui deoarece numai in acest fel se explica din ce cauza in acele vremuri pe tot pamantul exista doar un singur rau care il uda. Cu alte cuvinte, acest rau isi avea originea in Eden, trecea prin Gradina raiului ca sa o ude, iar atunci cand iesea din gradina, se despartea in patru brate. Aceste patru brate ale sale nu erau patru rauri diferite care se aflau pe continente diferite, ci erau bratele aceluiasi curs de apa, de dimensiuni colosale, care curgea pe tot pamantul.

In fotografia de mai jos, este desenata harta Edenelui si a Gradinii raiului, dupa descrierea biblica. Palmierul reprezinta gradina din care ies cele patru brate ale raului, care venea de mult mai departe, dar care nu a fost desenat datorita descrierii sumare care nu expica unde isi avea izvoarele.

polaris 16

Despre acest pamant unic, mai avem si astazi cateva harti desenate dupa unele antice, sau avem harti desenate dupa descrierea celor care stiau din tata in fiu cam cum arata pamantul originar, asa cum ar fi de pilda Herodot. El descrie un pamant extrem de diferit fata de cel existent astazi, dar identic cu cel descris in alte scrieri antice dupa care s-au inspirat biblistii cand au scris Biblia. 

Prima harta este o reconstructie dupa Herodot si este cea mai veche dintre cele trei pe care vi le propun. In aceasta, pamantul este tot la un loc si este incercuit de fluviul Ocean, care era cel mai mare curs de apa dulce al pamantului. Despre el povestesc toate cartile antice, care il numeau fluviul zeilor care se gasea la capatul lui, cu intelesul ca inconjura pamantul. Evident ca si acesta harta este o reprezentare mult mai noua a formei pamantului decat forma sa originara, virgina, dar in ea se mai pastreaza niste particularitati importante. Unele dintre acestea se mai pastreaza si in a doua harta care este o reconstructie dupa Anassimedro. Tot aici, vedeti ca absolut toate pamanturile de la nord de Istru, apartineau poporului agatars. In cea de a treia, care ii apartine lui Eratostene, cam totul este schimbat, in afara de forma pamantului.

  polaris 22

polaris 11

Pe pamantul antic, Istrul (Dunarea) isi avea izvoarele undeva prin muntii Spaniei de astazi, pe cand Nilul izvora de pe teritoriile actualului Maroc, din muntii Atlas, asa cum puteti vedea in cea de a doua harta. Cu alte cuvinte, Istrul uda partea nordica a pamantului, pe cand Nilul uda partea sa sudica. Acestea sunt cele mai mari cursuri de apa ale lumii antice. Fiecare cuprindea ca marime o jumatate de pamant, iar amandoua cam tot pamantul antic. Carpatii nu existau, dar exista un lung sir de munti, pe care Eratostene il numeste Hermus, din care au mai ramas astazi doar Balcanii. In zona de curbura a Nilului era de asemenea un sir de munti, care astazi nu mai exista. In ultima harta totul pare aproape identic cu ce exista astazi, in afara de forma pamantului.

Daca privim harta pamantului primordial Pangeea, atunci putem sa admitem ca, probabil, in vremurile de inceput, peste tot exista doar un singur curs de apa care uda tot pamantul. Acest curs de apa nu putea sa vina decat din actuala Europa, unde era Edenul, adica graalul, pamantul nordic unde steaua lui, mareata Polaris, arata locul in care se afla centrul sau. De acolo, din Eden, raul pornea sa ude tot pamantul si gradina raiului, iar de acolo se despartea in patru brate marete si puternice.

Pe de alta parte nu trebuie sa gandim ca antichii au gresit cand au povestit ceva legat de lumea lor, pentru ca ar fi o gresala imensa. Suntem noi cei care nu intelegem ceea ce ne-au lasat scris, datorita prejudecatilor si invatamintelor gresite pe care le-am primit de la societatea anormala in care traim.

In ceea ce ma priveste, sunt sigura ca la origini, raul se despartea doar in doua cursuri de apa, numai ca biblistii, atunci cand au intocmit Biblia, au mai adaugat numele raurilor care s-au format mult mai tarziu si care existau in epoca lor, nu la inceputuri. Mai exista inca cateva detalii care ne conduc catre fluviu care izvora din sacrul Eden, din centrul pamantului si mergea ca sa ude gradina raiului biblic. In Geneza 2/5-6 e scris: “In ziua in care a facut dumnezeu cerul si pamantul nu era pe pamant nici un copacel si nici o iarba de pe camp nu incoltise inca fiindca dumnezeu nu daduse ploaie……ci un abur se ridica din pamant si uda toata suprafata pamantului. “

Deci, exista un singur loc de unde se ridica un abur sau iesea un fir de apa care uda tot pamantul. “Savantii” elitei ne spun ca Pangeea s-a impartit mai tarziu in mai multe bucati de pamant taiate de ape, din cauza derivei continentelor. Pentru mine, aceasta migrare a pamantului pe ape, este o absurditate colosala, dar nu este important ceea ce gandesc eu despre idiotenia asta.

polaris 15

Biblia, in capitolul Facerea ne spune si ea ca pamantul s-a impartit in vremea lui Peleg, nume care seamana al dracu de mult cu Pelasg, cel care a fost capetenia celui mai mare trib; pelasgii, coboratori din hiperboreeni. Geneza 10/25:” Iar lui Eber i s-au născut doi fii: numele unuia era Peleg, pentru că în zilele lui s-a împărţit pamantul.” Deci pamantul era tot scaldat de o singura apa care izvora din vest. Pe cursul ei, catre rasarit, s-a sadit o gradina unde a fost pus omul care fusese facut in alta parte. La iesirea din Gradina raiului, acest curs de apa se despartea in patru brate.

Din scrierile antice ale grecilor stim ca zeii  traiau doar in zona actualei Europe si a nordului Africii de astazi, care erau cele doua tarmuri ale actualei Mari Mediterane. Aceasta o puteti vedea foarte bine in toate hartile pe care le-am alaturat mai sus. Calatoriile lor in carele de foc nu depaseau pentru nici un motiv zonele acestea, deoarece acestea erau limitele pamantului primordial. De ce oare toata lumea antica nu vorbeste despre alte pamanturi sau despre marile intinderi de apa dintre ele? Pai dupa cum vedeti in hartile de mai sus, dar si in cele care urmeaza, pamantul de atunci era diferit de cel de azi, iar ceea ce ei povestesc se intampla cu adevarat pe tot pamantul vechi.

Despre Istrul zeilor, ne vorbeste Nicolae Densusianu, care spune ca apele fluviului, erau considerate de popoarele care locuiau de-a lungul lui, sacre. Ei se scaldau foarte des in acest fluviu, dar mai ales atunci cand trebuiau sa intreprinda ceva important. Apele Istrului ii vindecau si le dadeau puteri. Ritualul botezului, isi are originea in acest obicei ai popoarelor antice.

Toata lumea antica, dar si grecii, vorbesc despre un imens curs de apa dulce care in vremuri imemorabile inconjura pamantul, pe care toti il numeau fluviul Ocean. Sunt foarte multe harti care il reprezinta incercuind pamantul, iar zeii il numeau “fluviul cu vartejuri ametitoare, cu repezi curenti de care era bine sa te feresti si cu ape dulci si bune de baut.” In prima harta, apare exact cu numele lui antic, la capatul pamantului pe care il inconjura. In hartile de mai jos, puteti sa vedeti cum reprezenta lumea antica pamantul originar si cel mai mare curs de apa dulce care era numit  “parintele zeilor”. 

polaris 3

In a doua harta, apare lantul de munti Rifei sau Ripei, care dupa cum vedeti, nu au absolut nici o legatura cu muntii Carpati de mai tarziu. Acest imens lant de munti care este desenat mereu in nordul extrem al Europei, era probabil un fel de limita a tinuturilor hiperboreene. Din el, izvora la acea vreme Istrul, Pe nici o harta antica pe care am vazut-o, nu apar muntii Carpati. Pe absolut toate, acest imens lant muntos este inexistent. Acest lucru inseamna ca ei au aparut mai tarziu, dupa alte cataclisme facute de elita mama.

polaris 20

Hecateu

polaris 12

Nu a existat istoric sau povestitor antic, care sa nu fi pomenit despre imensul fluviu Ocean al antichitatii. In timpuri stravechi, apa pe care noi astazi o numim Ocean nu reprezenta imensa masa de apa sarata planetara. Nici o scriere nu vorbeste despre zeii care mergeau catre o mare numita Ocean, ci despre un imens fluviu cu apa dulce care incingea pamantul, pe care ei il numeau parintele zeilor. Nimfele Oceanide erau fiicele maretului fluviu Ocean. Homer in Iliada spune ca Ocean este tatal zeilor, iar Hera, sotia lui Zeus afirma:”As adormi fara prea mult efort chiar si curentii fluviului Ocean care este tatal zeilor” Ocean este infatisat de Hefaistos, zeul focului, pe scutul pe care acesta i-l faureste lui Achille, la rugamintea mamei sale, zeita Tetis, sotia lui Ocean. Pe scutul eroului, Hefaistos graveaza nunti, hore, culesul granelor, al viei, sarbatorile care se tineau pentru a preamari recolta buna, dar si maestosul fluviu Ocean care il inconjoara cu apele sale. Hefaistos a gravat pe scudul lui Achille mapamondul marginit de catre marea apa a trecutului antic, fluviul Ocean.

Probabil am sa va vorbesc candva si despre acest scut care a ramas din vremuri imemorabile in memoria omului, deoarece iti descrie o alta lume. Toti cei care au reconstruit acesta harta antica pe care zeul a desenat-o pe scud, au desenat-o in cercuri concentrice. In mijloc, era insa pamantul de inceput. Daca cunosti miturile, este imposibil sa nu te gandesti la mareata Atlantida, cautata aiurea de multa lume, deoarece au urmarit toti, detaliile eronate pe care elita le-a lasat, ca sa nu fie gasita niciodata.

polaris 18

Callimanco, in Imnul lui Zeus vorbeste despre nimfele Nereide, fiicele zeului marin Nereu. Deci, se face o delimitare clara intre ce inseamna un fluviu si ce sunt apele marine. Mai mult decat atat, una din fiicele zeului marin Nereu este sedusa de Zeus si apoi transformata de el in Ursa Mare. Aceasta este inca o istorie care ne arata cat de important era pentru lumea antica centrul pamantului, care se afla in nordul sau. Acolo era pamantul sacru al zeilor antici, pamantul marcat de catre constelatia Urselor si de Steaua Polara. Locul unde exista Polul Geticus sau Axis Mundi, tara hiperboreenilor, agatarsilor, pelasgilor, tracilor de mai tarziu.

Nereu este un nume care inseamna “negru” iar zeul Nereu era unul dintre cei mai respectati si mai iubiti zei ai lumii antice. El facea parte din prima generatie de zei ai pamantului, cei originari, cei adevarati. Fetele lui, nimfele nereide, sau zanele nereide, erau in numar de 50 si erau cele mai bune fapturi pe care pamantul le putuse cunoaste vreodata. Ele salvau toti corabierii care sufereau din cauza titaniei lui Poseidon, cumnatul lor. Toti zeii veniti dupa cei antici, ravneau la ele. Din cauza demnitatii si bunatatii lor erau tare iubite, numai ca insasi nesimtitul Zeus care nu putea sa ajunga la ele decat prin magie si pacaleala o siluieste pe una din ele, iar apoi o transforma in constelatia nordului.  Nereu si fiicele lui erau cei care marcau nordul cel intunecat, plin de sanatate si viata. Tot mitul ne spune, ca sotia lui Nereu era Doris, o zana oceanida, una din fiicele lui Ocean.

De ce spun aceste lucruri? Pentru ca grecii, povestesc ca Nereu traia in Marea Egee, pe insula Nexos, lucru care nu poate fi adevareat deoarece acesti termeni dati acestor locuri sunt noi. In vremurile de inceput, Nereu era zeul unei mari intregi, nicidecum a unei parti dintr-o mare, asa cum este Egeea, care face parte din Marea Mediterana. Pe de alta parte stim ca dragutii greci au furat toata cunosterea de la traco-geti, schimband absolut toata istoria antica, pe care si-au insusit-o. 

In hartile de mai jos, puteti observa cum fluviul Ocean a inceput sa aiba mai multe denumiri in functie de teritoriul prin care trecea. Astfel, el a devenit Oceanul Scitic. Oceanul Britanic, Oceanul Eous, Oceanul Indic…Iata deci motivul pentru care pe hartile actuale toata apa care inconjoara pamantul a capatat denumirea de ocean. Oceanul fluviu cu apa dulce s-a transformat in gheata fara sfarsit care inconjoara pamantul, in timp ce oceanul sarat de astazi este doar o parte  din apele sale otravite de minieritul gigantic de odinioara, de luptele atomice ale zeilor antichitatii si de substantele amestecate in apa ale trupurilor fiintelor erei de siliciu. 

polaris 19

Daca unii dintre cititori au ramas perplexi sau se indoiesc de aceste informatii, nu este vina mea. Hartile si scrierile antice care vorbesc despre aceste lucruri nu mai sunt o noutate pentru cel care face orice ca sa stie cat mai multe. Deci, puteti sa cautati singuri ca sa vedeti care este adevarul despre lumea noastra antica, evident, doar daca stiti mai multe limbi straine. In limba romana, 90% sunt doar stiri senzationale create pentru bani.

In “Dacia preistorica”, Nicolae Densusianu scrie: “Scriitorii antici in operele lor si grecii in legendele despre zei, vorbesc foarte des despre Oceanul arhaic, numai ca in acele vremuri cuvantul Ocean nu avea aceeasi semnificatie cu cea a cuvantului de astazi. Cu alte cuvinte Oceanul primitiv nu este Oceanul istoricilor si geografilor care au trait incepand cu epoca lui Herodot si care au dat o alta semnificatie acestui cuvant. Orizontul grecilor se inchidea o data cu Istrul care era denumirea antica a Dunarii de jos sau mai precis a partii care traverseaza astazi teritoriul Romaniei. La inceputuri autorii antici utilizau cuvantul Ocean pentru a desemna exclusiv masa de apa imensa pentru ei in acele timpuri, in care se varsa Oceano Potamos sau mai precis ceea ce va deveni mai tarziu Marea Neagra. In acele vremuri marea de apa dulce formata de Dunare, nu avea nici o iesire la Marea Mediterana.” In amintirea fluviului Ocean, limba romana mai pastreaza inca cuvinte care sa aminteasca de el, asa cum ar fi “ochean de apa”sau  “plin ochi”.

Din cauza acestor descrieri fantastice pe  care Densusianu le-a citit in manuscrise antice, la care el a avut acces din cauza calatoriilor pe care le-a facut, idiotii de astazi au impresia ca el era prost informat si ca nu avea habar de ceea ce spune. Aceasta judecata stramba, deriva din invataturile mincinoase care ni se baga pe gat, dar si datorita faptului ca majoritatea considera omul antic ca fiind un primitiv.

Stupefactia cea mare este insa o alta harta, relativ noua, care are pentru cartografi si lumea stiintifica o importanta foarte mare. Ea se numeste “Harta lumii”, “Portolanul 1” sau “Harta genoveza”. Aceasta harta care era inca considerata in anul 1457 harta pamantului, este aproape identica cu hartile antice prezentate mai sus. De asemenea pamantul este diferit de ceea ce invatam noi despre el la geografie, asa cum puteti vedea in imaginea de mai jos. Daca aceasta harta nu ar fi fost reala in acei ani, nu ar fi fost tinuta la loc de cinste. De aici, naste intrebarea cea mai importanta: daca pamantul nu avea aceasta forma, de ce aceasta harta este si astazi considerata una dintre cele mai importante harti ale lumii?

polaris 6

Dupa Homer si Hesiod, patria primilor regi divini ai omenirii antice era in regiunea extrema a orizontului grecesc, in nordul Traciei si al Istrului, cea care se numea in legendele grecesti Oceanos Potamos, parintele zeilor. Vechiul Oceanos Potamos nu era o mare interioara cum s-a crezut mai tarziu sau cum se crede astazi, ci un fluviu adanc, cu vartejuri impresionante, foarte larg si maestuos, care nu putea fi traversat pe picioare, ci cu barci durabile, construite bine. Dupa acest fluviu exista un alt pamant indepartat, ultimul pamant extern. Homer si Hesiod au dat denumirea de Ocean in exclusivitate Istrului, probabil pentru ca marele fluviu era considerat ultimul care ramasese  ca marturie despre imensa apa care acoperea in timpuri stravechi, cea mai mare parte din teritoriile tinuturilor nordice, care s-a numit mai tarziu  Marea Sarmatica.

In Biblie de nenumarate ori se face referinta la poporul divin care locuia langa Golful care se unea cu Mare cea Mare teritorii care astazi sant analoge cu Golful Persic, Marea Rosie si Marea Mediterana. Nu este adevarat. Locurile la care face referinta Biblia nu sant nici pe departe acestea. Adevaratul golf despre care se vorbeste este Golful format de Istru, un loc cu apa dulce care era imens cat o mare, deoarece in acele vremuri marea care astazi a capatat numele de Marea Neagra nu exista. Acolo se forma cel mai mare lac cu apa dulce al lumii antice, cunoscut sub numele de Cornul Golfului. Apollonio di Rodi ne spune in Argonautice ca partea inferioara a Istrului, acolo unde bazinul sau era foarte mare, se numea in acele timpuri Golful sau Cornul Oceanului. E dificil sa stabilesti un adevar trecand peste atat de multi ani de istorie, dar firmiturile care ne-au ramas ne vor duce cu siguranta cat mai aproape de adevarata istorie a omenirii. Eu cred, ca dupa descriera si rationamentul pe care l-am facut, este cat se poate de posibil ca actualul fluviu Dunarea sa fi fost in antichitate fluviul sacru al Edenului.

In afara de Biblie mai avem cateva scrieri antice care ne vorbesc despre cum arata teritoriul sacru unde a aparut viata pe aceasta planeta. As incepe cu scriera lui Enoch, carte rara si extrem de valoroasa, din paginile careia s-au copiat zeci de versete care apar astazi in Biblie. Ordinara institutie bisericeasca a sperat ca nu se vor gasi niciodata scrierile acestea. Enoch este al saptelea patriarh biblic al antichitatii, fiul lui Iared si tatal longevivului Matusalem. Enoch a trait pe pamant doar 365 de ani (la fel cat zilele anului), timp in care el a umblat cu dumne-zeu. Dupa 365 de ani de viata pamanteana, timp in care a adus pe lume multi fii si fiice, dumne-zeu l-a rapit si nu a mai fost vazut pe pamat. In lucrarile sale Enoch marturiseste ca a scris sute de carti la indemnul ingerilor care il instruiau in tainele universului si ale cunosterii. Descrierile sale sant facute in prima persoana pentru ca el isi povesteste propria viata, alaturi de zei. El lasa marturisiri complete despre cum a aparut viata pe pamant, cum zeii s-au impreunat cu oamenii, cum a facut calatorii in astronavele zeilor si cum se vedea viata in saptiu. A povestit despre giganti, despre tehnologia si razboaiele zeilor, a descris cum functioneaza universul si despre forta care interactioneaza pentru mentinerea lui.

polaris 21

In manuscrisele de la Marea Moarta unde s-au gasit si o parte a cartilor scrise de Enoch, acesta descrie locuri si teritorii pe care dumne-zeu i le arata patriarhului antediluvian in calatoriile pe care acestia le fac deasupra pamantului. Bineinteles ca Enoch a fost un om care a strabatut la bordul astronavei lui dumne-zeu toata planeta. Interesant este faptul ca i se spune si i se arata un impresionant teritoriu  din nordul extrem care era numit “ pamant sacru”.

Iata cum descrie el aceste locuri: “ De acolo am plecat catre un alt loc al pamantului si am vazut un munte de flacari care ardeau zi si noapte. Am mers catre el si am vazut sapte munti pretiosi, toti diferiti unul de celalalt, si pietre pretioase si frumoase. Totul era pretios aici. Aspectul acestor munti era magnific de frumos. Trei se aflau catre vest  lipiti unul de celalalt si trei catre nord lipiti unul de celalalt. Am vazut prapastii adanci si intortochiate si nici una nu se apropia de cealalta. Si al saptelea munte era in centru, si toate aveau aceeasi inaltime ca si cand ar fi fost baza unui tron imprejmuit de arbori parfumati. In mijlocul lor era un arbore, si frunzele, florile si lemnul sau nu se uscau niciodata, iar fructele sale erau frumoase ca datteri. Si atunci eu am intrebat: ce este cu acest pom frumos care se vede cu frunzele si cu fructele sale.? Atunci Mihail, unul din ingeri imi zise: “Acest munte al carui varf seamana cu un tron este tronul in care se va aseza domnul. Acest arbore va fi plantat catre nord intr-un loc sacru catre casa domnului”.

polaris 14

Am sa va traduc mai jos, o alta descriere facuta de Enoh pamanturilor sacre. Aceste locuri uimitoare il emotionau cand vedea frumusetea lor de basm, bogatia apelor curate si involburate, padurile incontaminate si prapastiile fara fund.

“Ne-am apropiat de acel loc si am vazut sapte munti toti diferiti unul de celelalt. Trei erau catre orient, uniti unii cu altii si trei catre nord, uniti unii de altii. Am vazut prapastii adanci si abrupte care faceau ca mumtii sa nu se atinga unul de altul.”

polaris 10

Al saptelea munte era in centru. Am vazut un munte sacru si sub el catre orient apa care curgea se ducea catre nord. Si am vazut catre orient un alt munte inalt ca si celalalt si intre ei o prapastie adnca dar nu prea lata. Si chiar si din acest munte iesea apa. Si catre partea sa de apus un altul mai mic decat el sì, nu foarte inalt cu o prapastie in jos intre ei.

polaris 8

Am vazut apoi alte prapastii adanci si uscate catre extremitatea tuturor celor trei munti. Prapastiile erau adanci si muntii  erau facuti din pietre tari. Si eu m-am mirat de aceste pietre si de aceste prapastii foarte mult. Uriele imi spuse ca aici oamenii vor cunoaste pe dumnezeu, regele ales.” Este adevarat ca in cartile sale Enoch povesteste cum a vazut el din astronava domnului tot pamantul si cosmosul, dar de ce oare domnul l-a purtat si pe plaiurile mioritice unde muntii si apele sant exact cum i-a descris patriarhul?  De ce oare era asa de important acest loc care nu avea pereche in maretie si de ce afirma ca aici va exista pomul cu fructele eterne care creste langa tronul domnului?? Pare ca peticul acesta de pamant era mai mult decat sacru, deoarece este ombilicul pamantului care il leaga de unuivers,  portalul care leaga lumile intre ele sau axa care asigura energia si puterea pamantului.

Tabloul tarii sacre este completat chiar de paragrafele biblice care ii descriu bogatiile in Deutronomul 7/10: “Domnul dumnezeul tau te va duce intr-o tara buna, tara a torentilor puternici, cu izvoare si lacuri care tasnesc din vai si munti, tara cu grau, cu orz cu vii, cu smochini si rodii, tara cu maslini si miere, tara unde vei manca paine din belsug, unde nu vei duce lipsa de nimic, tara a carei pietre sant de fier si din ai carei munti vei scoate arama

Frumoasa descriere pentru pamnturile evreilor care nu au nici macar 1% din aceste bogatii de ape, torenti, lacuri, munti, orez, grau, miere si vii! In Biblie, evreii sunt descrisi ca fiind extrem de bogati in aur, erau detinatorii unor turme nesfarsite de animale, le placea sa isi impodobesca corpul cu cercei, inele, bratati, iar pielea o tatuau. Cand vreodata?! A vazut cineva vreodata asa ceva la evrei? Aceste descrieri se potrivesc cu descrierile pe care antichitatea le-a lasat despre popoarele care locuiau plaiurile nordice de dincolo de Istrul cel sacru al zeilor.

Evreii cresteau bietele necuvantatoare ca sa le poata sacrifica pe altarele insangerate ale dumen-zeului lor, pentru a satisface nevoia de sange a demonului ceresc. Deci, cresterea animalelor nu era o indeletnicire pentru a vietui, ci pentru a hrani cu durere si sange, fiara dumne-zeiasca.

polaris 5

Aceste descrieri care sunt facute evreilor, se potrivesc cu descrierile pe care antichitatea le-a lasat despre popoarele care locuiau plaiurile de dincolo de Istrul cel sacru al zeilor. Acei oameni erau crescatori de animale, cultivatori de vii si detinatorii celor mai mari bogatii in aur. Se tatuau si foloseau foarte multe podoabe: cercei, bratari, colane, iar barbatii aveau o coafiura particulara. Parul lung era strans intr-o coada in varful capului. De aici le venea numele de Moti.  Indiferent cat ai fi de nestiutor, nu poti sa nu recunosti aceste indeletniciri care au existat pe pamanturile tarii bogate in pasuni si izvoare cristaline din nordul Istrului  din vremuri imemorabile. Deci nu evreii se ocupau cu asa ceva, ci muntenii din Carpatii.

In legendele grecesti se mentioneaza fierariile si topitoriile existente in aceste locuri, unde zeii mergeau la cei mai buni lucratori sa isi faca armele lor nimicitoare. Despre acestea, Biblia descrie cateva lucruri interesante in Geneza 4/17- 22“Ada a nascut pe Iabal. Acesta a fost tatal tuturor celor care locuiesc in corturi si pazesc vitele. Numele fratelui sau era Iubal si a fost tatal tuturor celor care canta cu lauta si cu cavalul. Zila a nascut si ea pe Tubal Cain care a fost fauritorul tuturor uneltelor de arama si de fier.” Toti acesti fauritori proveneau din stirpea lui Cain, fiul lui Adam, atat de odiat de dumne-zeul evreilor.

Taramul acesta sacru in care pamantul comunica cu alte lumi mai are ceva interesant despre care trebuie sa vorbim. In acele locuri nu au existat niciodata marete temple sau altare pentru inchinaciune in fata zeilor, asa cum aveau toate popoarele antichitatii. Oamenii spuneau ca ei sunt scoboratori din zeii de inceput, ca originea lor era divina si stiau ca sunt nemuritori. Mureau razand si porneau la lupta ca si cand ar fi mers la petrecere. Cand zeii extraterestrii  treceau zburand in carele de foc pe deasupra teritoriilor lor, trageau cu arcurile in ei si  ii amenintau. Puterea lor era imensa, traiau pe piscurile muntilor de unde isi luau energia, erau calatori prin nori si cunosteau secrete de nepatrus. Vindecau orice boala sau durere pentru ca stiau ca inainte de durerea fizica trebuiau se vindece sufletul. Degeaba vindeci trupul daca sufletul sufera. Idealurile lor erau marete si nu credeau in nici o divinitate, ci doar in ei insisi.

Nu stiu care era cu exactitate numele lor, dar stiu ca ei erau poporul de inceput, acela care in Biblie apare ca o singura natiune, care vorbea o singura limba.  Au avut multe nume; hiperboreeni, pelasgi, arimini, rumuni, traci, agatarsi, geti, dar cu siguranta scoborau din Gog si Magog despre care vorbeste Biblia. Dumne-zeul biblic era extrem de precaut cu ei pentru ca stia cat de rai sunt la manie daca vreunul descoperea planurile lui marsave. De cele mai multe ori ii ameninta pe evrei ca va trimite peste ei poporul nordului a caror limba nu o cunosc si a caror vitejie era renumita. Dumne-zeul biblic a fost mereu gelos si pornit impotriva celor care nu voiau sa i se inchine, dar cu poporul lui Ros, Gog si Magog nu se putea pune nici macar el. Ei erau locuitorii  pamantului sacru, de inceput, cei fara religie si fara un dumne-zeu de urmat.

Iehova a dorit sa isi faca un loc al lui, un loc maret, sfant, care sa poata fi recunoscut de tot pamantul, asa cum era cunoscut locul sacru al nordului. A facut orice ca sa cucereasca pamanturile gigantilor prin razboiul lui “sfant”, dar nu reuseste. Pana la urma, triburile nomade se aseaza pe pamanturile care mai tarziu vor fi cunoscute ca palestiniene, dar se separa intre ei. Evreii pleaca sa se infiltreze in toata lumea si sa cucereasca pamantul, iar palestinienii raman stabili si stapani ai acelor locuri.

Tot de la aceste popoare naste in basmul biblic, figura lui Cristos. Cand la Roma s-a scris Biblia, ei au zugravit un Isus care avea acelasi comportament, traditii si obiceiuri cu ale poporului nordic, de deasupra Istrului. Ei au crezut ca nimeni nu va sesiza ca figura lui Isus se deosebea extrem de mult de a celorlalti evrei. Isus era de inaltime medie, alb la fata si de o frumusete fara egal. Parul era lung si castaniu, iar ochii erau albastri. Barba ii era de aceeasi culoare cu parul, iar fata sa exprima foarte multa iubire si bunatate. Aceasta infatisare contrasta enorm de mult cu infatisarea evreilor care aveau barbi lungi, negre si pielea colorata. Romanii  au pus Talmudul evreilor alaturi de invataturile spirituale ale popoarelor nordice, desi se stia destul de bine ca ei nu au avut NICIODATA nici religie, nici zei sau dumne-Zei in fata carora sa isi indoaie genunchii. Nici nu a fost greu. Erau singurii care stiau sa scrie si sa citeasca. Au luat invatatii din Carpati si i-au pus pe pamanturile giudee.

Au falsificat adevarul spus de inteleptii antici, care stiau ca omul nu moare, ci doar corpul sau se distruge. Eliberat de corp, Sufletul etern devine forta universala care era inainte de a se intrupa. Puterea sa se ascunde in corpul mortal, pentru ca omul este etern. Apoi l-au inventat pe Adam cel pacatos si neascultator, care datorita nesupunerii sale, a trimis aspura omenirii pacatul mortii, desi urmasii directi ai lui Adam, au pierit toti in urma marelui diluviu universal. Singurii care au ramas in viata, au fost cativa oameni care faceau parte din familia lui Noe.

Cu alte cuvinte, rasa actuala nu este descendenta directa din fii lui Adam, ci din fii lui Noe. Acestia erau nascuti din impreunarea oamenilor cu fii lui dumne-zeu, adica motivul absolut pentru care a fost declansat potopul. Bineinteles ca numai biserica ar sti sa ne explice cum au facut oamenii sa sa impreune fizic cu fii lui dumne-zeu si cum au putut ei sa nasca fii unor spirite. Noroc ca exista scrierile lui Enoch care ne spuen ca acestia erau de fapt oameni care nu apartineau acestei lumi, deci, incopatibili genetic cu rasa umana.

Din acesta cauza, rasa umana de dupa potop, a fost o rasa hibrid, o rasa modificata genetic, nu o rasa autentica. Din acesta cauza, noi nu prea santem descendentii pacatosi proveniti din Adam, ci o rasa nascuta din impreunari umane cu rase extraterestre, cum spune Valentin Tarca si multi oameni care au inteles adevarul despre rasele actuale. Adam este doar un nume inventat, un mit, o alta forma a numelui Adapa, care inseamna de fapt ADN, materie, pamant.

polaris 7

ADN-ul este radacina materiala a vietii care provine de la zeii de inceput ai umanitatii, din falnicii Titani, pacaliti de aceste fiinte nepamantene carora li se inchina toate oile. Adapa sau Adam a avut un pamant sacru de unde a provenit, iar eu nu am idee care este cu exactitate. Pe teritoriul Romaniei exista insa o localitate cu un nume care elogiaza sau aminteste de samanta din care a pornit viata. Este vorba despre localitatea ADAM-CLISI, sau pamantul primordial. Popii s-au chinuit sa ne dovedesca cat de pacatosi santem, dar au omis sa calculeze ca probele cautate acolo unde trebuie, pot narui mii de ani de minciuni intr-o singura secunda.

plaris 18

Adamclisi mai are inca in picioare un monument care se pare ca nu reprezinta ceea ce stiinta vrea sa ne faca sa credem. Monumentul de la Adamclisi este mult mai vechi sau reprezinta o alta istorie tainuita cu buna stiinta?

polaris 17

Inventarea personajelor biblice au avut la baza persoanje istorice reale, iar cele mai importante sunt regele  David, regele Solomon si Isus. David este stalpul care sustine arborele genealogic al lui Isus. Nici o proba istorica nu dovedeste ca pe meleagurile giudee a existat un rege David si un fiu al acestuia, numit Solomon. Daca ne ducem un pic mai la nord, pe pamanturile traco-getilor, constatam ca toate asezarile lor importante se numeau DAVE. De asemenea,  invataceii erau instruiti in arta cunosterii de sine, de Solomonari, cei mai intelepti oameni ai acelor timpuri. Deci Isus, fiul lui David, este de fapt fiul davelor din zona Carpatilor, adica unul din invatatii fara egal ai lumii antice.

Solomonarii erau vraci neintrecuti si erau detinatorii invataturilor adevarate ale cunosterii spirtuale. Deci evreul Isus, a fost inventat la Roma, dupa modelul fiilor davelor si al elevilor Solomonarilor, cei care stiau tainele nestiute ale lumii nevazute. Din acesta cauza ne este zugravit ca un barbat care batea crestele dealurilor din Betsaida si Gamala, coborand mereu pe malul lacului Tiberiade. Era vegetarian 100%, manca miere, se hranea cu laptele, frunze, vegetale, sau tinea post negru indelungat. Era imbracat cu camasa lunga si inflorata, pe care o lega cu un frumos brau, peste mijloc. In nici o scriere antica sau a romanilor nu este scris ca locuitorii de la nord de Istru mancau carne. Din contra, erau singurii care nu au varsat sange de animal pe pamanturile lor in acele vremuri. Pe vremea lui Burebista, aceasta era legea lor de capatai.

Numele ciudate pe care romanii le-a dat mostenitorului lui dumne-zeu, isi au originea tot la nord de Istru. Este vorba despre Isus, Cristos si Mesia, care nu sant deloc nume giudee, ci cat de poate de trace. Isus se scrie IISUS, particularitate pe care o au doar oamenii acestor locuri pentru ca ei vin din casta IO. IO a fost titlul cel mai de pret al poporului de inceput si stalpul de referinta al tuturor domnitorilor si oamenilor acestor pamanturi. In biblie se vorbeste despre aceasta casta mentionand-o ca pe o radacina divina. In exodul 3 / 14 dumne-zeu ii spune lui Moise asa:” Io sono quello che sono” tradus “Io sant ceea ce sant”, adica cel etern, cel care traieste in prezent, cel fara inceput si sfarsit adica fara timp.

Casta IO este radacina de care vorbeste Isus cand spune : “ Tu te tragi dintr-o alta radacina care nu vine de la tatal meu”. Desi pare bizar pentru cei care habar nu au de nimic si el mentioneaza doua creatii, nicidecum una. Semnificatia celor trei nume ale inventatului fiu al lui Iehova se pot traduce simplu. Iisus=Io I Sus. Aceasta inseamna  I = ESTE, SUS = SUS. IO SUNT DE SUS. Aceasta nu inseamna ca el este de sus din cer, ci  “ESTE DE SUS”, de la nord de Istrul unde se gasesc Davele. Deci Isus nu este fiul lui Iehova al evreilor, ci este fiul Davelor getice.

Pentru a nu exista suspiciuni, trebuie sa stiti ca in limba italiana, Isus se numeste Gesù. Daca se inlocuieste radacina italiana GES cu cea getica GET si  ù cu sù (sus), am avea traducerea din italiana in romana cu  GET DE SUS. Dar mai exista si ultimul sau nime: MESIA. Pai cine ar putea sa fie Mesia, decat unul din MOESIA, teritoriu din partea sudica a Istrului, care apartinea tot getilor. Mesia de la Moesia. Si Cristos??? Nimic mai simplu, deoarece inca o data tipologia numelui ne arata adevarata sa origine. Inlaturand prefinxul CR, ne ramane ISTOS, cuvant care seamana nesperat de mult cu numele Dunarii din acele vremuri, ISTROS. Radacina divina a cuvantului OM, OM-enire, inseamana divinitatea pe pamant. Om este dumnezeu pe pamant, pentru ca noi nu santem nimeni asa cum vrea biserica, ci santem manifestarea Sufletului, a particulei divine in materie.

Si pentru ca tot vorbim despre teritorii, sa nu uitam ca teritoriile arabe au luat numele asezarii lor tot din apropierea Carpatilor. Prima Arabie nu a fost in mediul orient, asa cum cred toti, ci in nordul gurilor de varsare ale Istrului unde mai exista si astazi minunata BAS-ARABIA, sau arabia de jos, tara capetelor negre, sau a harapilor din povestile noastre.

polaris 1

Omul nu are nevoie sa se inchine la nimeni pentru ca el este nascut crestin de la inceput tocmai pentru ca este dumnezeu materializat in corp, in materie. Biblia zice asa: “ Voi santeti templul. Cine e mai important pocalul sau continutul, trupul sau ceea ce este in trup?” Deci dragii mei, acest Isus biblic inventat de biserica, in realitate nu este un giudeu ci un traco-get, un intelept antic  care a vorbit umanitati despre puterea pe care omul o are in acest trup modificat de Iehova, dumne-ZEUL evreilor. Nimeni nu vrea sa stie despre aceste lucruri. Multi le neaga, nu le cred, nu sunt curiosi sa afle nimic, desi absolut totul este scris negru pe alb in cartea de capatai a umanitatii. Puterea ne-a fost furata cand am intrat in trup, pentru ca nimeni nu ne-a spus ca dumnezeul atat de mult cautat pe dinafara este in interiorul nostru. Astazi se cauta sa se respecte mai mult pe acela care are trei telefoane de rahat in buzunar decat pe acela care stie sa citesca si sa comunice cu gandul. Se doreste mai mult sa se aiba ultimele masinarii in casa decat sa se invete sa se construiasca cu puterea mintii sau a Sufletului. Avea dreptate Getul cand spunea ca “cine a gasit lumea a gasit un cadavru” toti sant morti si adormiti. Pacat.

Gabriela Dobrescu-Secretele Bibliei

3 gânduri despre „Cap.30 Pamantul sfant si pamantul sacru, doua locuri diferite

  1. Mai multa atentie la scris, nu doar la acest articol. Prea multe greseli si cuvinte care nu exista in DEX, nu pentru ca ar fi vechi ci pentru ca sunt inventate. Se scris SUNT nu SÂNT. La inceputul cuvantului NU se scrie cu  ci cu Î. Cu  se scrie doar in interiorul cuvantului cu exceptia anumitor nume.

Lasă un răspuns la virgil Anulează răspunsul

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s