gabriela dobrescu-Adevaratul trecut al omenirii, scris in mituri si legende/parte 1

Cronica din Akakaor si extraterestrii antici

In aceste randuri, am sa va povestesc cum in mitul antichitatii si in legende, oamenii ne-au lasat scris cu lux de amanunte cine erau de fapt zeii cerului, adica cei care nu apartineau acestei lumi. Cu viclenie au pacalit zeii oameni, devenind stapanii pamantului si a lumii noastre. Astazi ei se numesc in termeni laici extraterestrii, arhonti, anunaki, federatia galactica, spirite, iar in cei religiosi, dumnezei, draci, ingeri, demoni, serafimi cherubini. Niciodata inaintasii nostrii nu ne-au vorbit de stafii ceresti in fata carora trebuia sa te inghenunchezi, sau de creatori care isi doreau creaturile robii lor. Din contra, ei vorbesc despre zeii cerului, care erau fiinte in carne si oase, despre tehnologia lor uimitoare, despre intrigile si razboaiele acestor zei, dar cel mai mult despre pozitia lor de stapani ai omenirii.

In ciuda multor insulte, rasete sau injuraturi, am sa continui sa va demonstrez cum am fost pacaliti, dezbinati, indoctrinati si mintiti in absolut tot ceea ce reprezinta istoria rasei umane. In fiecare capitol al acestei carti am sa va dezvalui o versiune diferita a istoriei noastre in comparatie cu aceea ce ne invata elita si “oamenii de stiinta”.

Lumea antica este o lume in care au trait intelepti fara egal, desi ne-a fost prezentata ca fiind o lume primitiva in comparatie cu a noastra. Civilizatia ei nemuritoare ne sta marturie astazi, pentru a ne aminti de magneficienza de odinioara si de degradarea in care am ajuns noi, in ziua de azi. Strabunii nostri uriasi,, daca ar vedea prostia care a ajuns sa fie patroana astazi in locul dreptatii si al adevarului. ar muri a doua oara.

Ne indarjim sa credem in mizerabilele povesti cu care ne adorme elita si sa bagam mana in foc ca inaintasii nostrii au fost toti primitivi desi avem sub ochi maretia operelor lor de arta. De ce ne este greu sa credem, desi vedem clar, minunile pe care le-au construit pe tot pamantul? De ce nu putem sa recunoastem ca operele lor eterne rad de locuintele noastre asa de fragile?  Stiti de ce? Pentru ca ne este greu sa recunoastem ca nu exista miracole, mistere, mirajuri sau vreo magie in lumea aceasta veche. Pentru ca ne este greu sa recunoastem cu ochii larg deschisi ca ei dispuneau de tehnologii fara egal in acele timpuri pe care noi le consideram primitive. Ne este mult mai comod sa fim de acord cu explicatiile elitei, care sfideaza dementa absoluta, doar pentru ca ei ne conving ca cerceteaza tot pentru a descoperi adevarul pentru noi. In realitate ei distrug toata maretia antica, fabricand in locul ei probe care sustin minciunile lor.

In lumea actuala, doar 1% din ceea ce se stie este adevar. Restul il gasiti in mituri si legende. Aceste scrieri care ne-au fost prezentate ca fiind povestiri fanteziste, fictiuni ale oamenilor, vise sau imaginatie, sunt in realitate adevarata istorie a omenirii. Da, acele mici istorii cu zei, dragoni, zane, balauri, feti-frumosi, uriasi, paduri care vorbesc, care erau de cristal, de pietre pretioase sau de aur, sunt in realitate trecutul nostru. Este greu ca turma sa inteleaga cum a fost posibil sa ne pacaleasca in asa fel si cum au reusit sa ne puna adevarul sub ochi fara ca nimeni sa il vada.

Ne-au facut sa credem ca trecutul nostru plin de lupte impotriva zeilor (a se citi extraterestrii), sunt doar povesti cu care se adorm copii. Cred ca a venit timpul sa luam in seama toate  aceste marturii pe care inaintasii nostrii ni le-au lasat despre acesti zei antici, cu care ei traiau aici pe pamant. Am sa va supun atentiei cateva dintre miturile si legendele, care s-au dovedit a fi toate reale, nicidecum povesti SF si o sa vedeti cum absolut tot ceea ce se povesteste este adevarat, nu numai ce convine elitei.

In fiecare dintre aceste capitole, am sa povestesc cate o legenda, apoi am sa va explic interpretarea ei sau am sa va dovedesc cum absolut tot ceea ce contine este doar un adevar ocultat sau distorsionat de bastarzii care ne conduc destinele. O intamplare adevarata, foarte putin cunoscuta, desi s-a petrecut in timpurile noastre, dar care pare un roman SF, este Cronica Akakorului, scrisa de Karl Brugger, autorul post mortem, al acestei carti. Karl, a fost un jurnalist german, pasionat de mistere si de descoperirea maretelor civilizatii antice. Avand mereu de a face cu oameni care calatoreau in locurile cele mai stranii ale pamantului, el aude de la unul dintre ei, despre existenta unei cetati construita acum mii de ani de zeii extraterestrii veniti din ceruri, in astronavele lor.

Karl Brugger

brugger el

Adevaratul inceput al acestei intamplari are loc in anul 1925 cand “National Geografic Society” din Marea Britanie, il trimite in padurea amazoniana braziliana pe cel mai de incredere om al lor, Colonelul Percy Fawcett. El trebuia sa faca o serie de masuratori in acele locuri. Fawcett era o persona extrem de serioasa, cu multi ani de experinta in interiorul padurilor pluviale amazoniene si unul dintre cei mai buni exploratori si cartografi ai Societatii britanice de geografie. In pelegrinarile pe care le-a facut pe multe  pamanturi necunoscute, nu s-a gandit niciodata ca se va afla la un pas de a  face o mare descoperire. Din cauza legaturilor pe care le avea cu bastinasii locuri lor pe care trebuia sa le exploreze, al afla de la acestia multe lucruri extraordinare despre tainele junglei si despre trecutul lor maret. Astfel, ei ii povestesc despre existenta unui oras antic de dimensiuni gigantice, aflat in jungla amazoniana braziliana. Impreuna cu ei, el decide sa formeze o expeditie, pentru a pleca catre tinuturile uitate de timp, pentru a descoperi faimosul oras. Cand el impreuna cu unul dintre fii lui si indienii nativi erau la jumatatea drumului, Fawcett si fiul sau dispar fara urma, impreuna cu o parte din indieni.

Colonelul Percy Fawcett

brugger-fawcet

Disperati din cauza acestei situatii tragice, familia si rudele care nu au avut nici un sprijin sau raspuns din partea armatei care il trimesese in acea misiune, dedcide sa formeze o echipa de cautare a lor. In fruntea ei era Brian cel de al doilea fiu al colonelului care avea cu el copia hartii in care colonelul trasase o parte din drumul pe care ar fi trebuit sa il faca. Brian, insa, nu avea mare experienta nici in citirea hartilor nici in orientarea in teritoriu, iar din acesta cauza, cautarile sale esueaza lamentabil.

Aceasta este baza de la care a inceput cautarile orasului antic jurnalistul german Karl Brugger. El se hotaraste sa plece in Brazilia pe urmele indienilor nativi pentru a vedea daca reuseste sa afle ceva interesant despre minunatul oras ciclopice si despre locul in care se afla. Ajuns in Brazilia, a fost intampinat de numerosi oficiali ai armatei si de persoane de vaza ale acelor locuri, care fusesera informati despre vizita lui si despre motivul pentru care venise. Cand ajunge la Manaus, locul in care se formeaza imensul fluviu Amazon, un comandat al Contingentului Forestier Brazilian il informeza ca ii va face cunostinta cu ultima capetenie a unui straniu trib  indian care este dispus sa dicute cu el.

brugger-tatunka

Pe 3 martie 1972, Karl Brugger il intalneste pe Tatunca Nara, ultima capetenie de trib a indienilor albi din jungla amazoniana. Atunci, el nu a putut prevede ca ceea ce va afla de la indianul cel intelept, ar putea sa ii grabeasca moartea, asa cum se intamplase si cu predecesorul lui, colonelul Fwcett. Ceea ce indianul i-a povestit, a fost pentru Brugger o extraordinara si incredibila poveste, care a facut din el omul care a fost cel mai aproape de descoperirea unui adevar pe care elita nu il dorea scos la lumina. Din aceasta cauza, a fost asasinat cu cateva gloante, in plina zi, in fata luxoaselor hoteluri din Coppa Cabana, exact cu o zi inainte de plecarea in expeditie. Am decis sa va traduc direct pasaje din carte pentru a intelege mai bine acest extraordinar adevar pentru care si-au jertfit viata cei care au dorit sa il scoata la lumina.

Karl Brugger a ascultat cu stupoare incredibila poveste a indianului, pe care o inregistreaza pe 12 casete audio, dupa care a intocmit manuscrisul cartii sale, adaugand desene, harti, fotografii dar si fragmente din scrierea zeilor, limba in care era scrisa adevarata istorie a cetatii Akakor.

“Tatunca Nara mi-a povestit despre tribul sau, Ugha Mongulala care a fost ales de zei acum 15.000 se ani. Mi-a descris doua enorme cataclisme care au devastat pamantul, mi-a povestit despre o alta catastrofa care trebuia sa vina inainte de sosirea zeilor, despre dominatia unui fiu al zeilor asupra continentului American  pe care el l-a numit Lhasa si de raportul sau intens cu Egiptul. Despre originea poporului incas, despre sosirea gotilor pe continentul american si despre uniunea acestora cu poporul indienilor. Mi-a vorbit apoi despre imensele orase subterane costruite de zei si mi-a mai spus ca toate aceste evenimente au fost scrise de zeii extraterestri intr-o carte care se intituleaza “Cronica din Akakor”

brugger-cartea

“Istoria tribului Ugha Mongulala si a triburilor aliate incepe cu anul zero pana in anul 12.453, adica incepand cu anul 10.481 i.Hr. pana in anul 1972 d.Hr. urmarind cronologia timpului omului alb.

Dupa distrugerea celor trei generatii umane care au pierit in diferite cataclisme, omul traia in caverne si stateau toti uniti. In acel timp au coborat pe pamant zeii extraterestrii. Acestia au fost Primii Maestrii care au purtat catre lumina oamenii. Veneau dintre stele, din profunditatea Cosmosului si tara lor se numea Schwerta. Ei au plecat de acasa pentru a visita alte lumi si pentru a purta cunostintele lor in alte parti ale universului. Zeii au povestit oamenilor ca Schwerta era un imens imperiu format din numeroase lumi cum sant ca firele de nisip si ca la fiecare 6000 de ani lumea terestrilor se intalneste cu lumea poporului stelelor pentru ca este aceasta perioada cand cele doua lumi trebuie sa se vada.

O data cu sosirea extraterestrilor pe pamant a inceput epoca de aur. Erau 130.000 de familii ale Primilor Maestri care au coborat din cer sa lumineze oamenii. Ei au ajutat triburile nomade sa se aseze intr-un singur loc si sa imparta corect fiecare fruct al pamantului intre ei. Cu rabdare si fara sa se oboseasca niciodata, ei i-au invatat multe lucruri  pe oameni, chiar daca acestia nu voiau sa faca ca ei si pareau precum copii care se opun binelui. Datorita dragostei, rabdarii si bunatatii lor, poporul lui Tatunca Nara i-a venerat ca pe niste adevati purtatori de lumina. Acesti zei, au ajutat omul care ramasese fara nimic din cauza cataclismelor pe care le provocasera tot zeii, sa se redreseze. Din cetatile si orasele lor infloritoare nu mai ramasese nimic. Pamantul era ravasit si nimic nu mai era ca la inceput.

Acest popor al stelelor era la fel ca oamenii. Aveau pielea alba, parul negru cu reflexe albastre, purtau o barba lunga si ca orice om erau si ei vulnerabili pentru ca erau facuti din carne. Era insa un particular semn fizic care ii distingea de oameni: ei aveau la maini si la picioare sase degete in loc de cinci. Era acesta semnul divinitatii lor.

Zeii (a se citi extraterestrii) cunosteau legile universului, orbitele astrelor, legile naturii, multe stiinte necunoscute si aveau obiecte bizare. Acesti zei buni i-au invatat pe oameni sa cultive pamantul, sa teasa lana din fibrele plantelor. I-au invatat care este pamantul bun pentru semanat, cum sa adune radacini si bulbi buni de mancat, sa traiasca in bordeie si sa gateasca mancare. Zeii au ales dintre oameni pe cei care erau cei mai destepti, inteligenti si i-au luat sa traiasca printre ei ca sa ii invete secretele lor pentru a ajuta pe ceilalti sa mearga catre lumina cunoasterii. Acesti oameni, alesi de zei sa locuiasca cu ei, s-au unit cu zeii si au creat rasa oamenilor cu sange albastru, adica sangele zeilor. Acesti oameni care aveau parinti mixti ii ajutau pe ceilalti si ii invatau tainele universului. Zeii au fondat pe pamant un imens imperiu. Cu vastele lor cunostinte si cu arta de a  cunoaste tainele universul nu le-a fost greu sa schimbe fata pamantului si sa semene plante necunoscute pentru noi oamenii.

Pagini din carte cu forma si pozitionarea Akakaorului de deasupra si de sub pamant, unde existau 13 nivele in profunditate.

brugger oras 2
brugger oras 3

Poporul Ugha Mongulala semana foarte mult cu zeii lor divini. Erau inalti de statura au nasul acvilin si ochii ca migdalele. Oamenii si femeile aveau par des,  negru-albastru, iar semnul care ii deosebea de zei era numarul degetelor de la maini si de la picioare. Oamenii aveau la maini si la picioare cinci degete, nu sase asa cum aveau  zeii.

Imensul imperiu pe care zeii l-au ridicat pe pamant avea trei regate, dintre care Akakaor era capitala celui de al doilea. Primul se numea Akanis si se gasea pe un petic de pamant care se numeste Messico sau locul unde doua oceane se intalnesc. Akakim insa, era fortareata numarul trei si istoria sa era legata intru-totul de istoria Akakorului. Toate orasele erau inconjurate de ziduri ciclopice imense care aveau turnuri din care se deschideau 13 porti. Cel mai important edificiu era Templul Soarelui care avea o poarta taiata intr-un singur bloc de piatra orientat catre est. In continuare este descris tot acest imperiu cu 26 de orase foarte mari care se gaseau la suprafata, dupa care sant descrise orasele subterane ale Akakorului si harta unde este localizat fiecare  in raport cu suprafata.

brugger-america harta

Dar daca orasele din suprafata erau un adevarat paradis, orasele subterane erau adevarate minuni ale arhitecturii si tehnologiei. Aveau sisteme complicate de ventilatie a aerului si un sistem neinteles pentru iluminat. Zeii aveau pietre magice cu care puteau privi departe orase intregi, fluvii, muntii, cerul si tot ce se intampla in acele locuri. Imperiul lor numara 362.000.000 de persoane. (Adica zeii aveau antene satelitare, video-camere, aparatura tehnica de depistare si masurare, laser si mai stiu cate alte tehnologii.)

Cand oamenii au invatat sa se conduca singuri, zeii au lasat tot in mainile lor spunandu-le ca misiunea lor este terminata in acest loc, dar ca se vor intoarce. Dupa plecarea zeilor, pe pamant a fost un imens cataclism care a distrus totul. O parte din poporul lui Tatunca Nara reuseste sa se salveze in interiorul cetatilor subterane ale zeilor, dar si acolo au fost cateva care au fost inghitite de ape.

Pamantul era devastat si schimabat.  Acest cataclism a ramas pentru totdeauna in memoria lor ca un lucru inexplicabil a carei forta distructiva a schimbat cursul fluviilor, inaltimea muntilor si forta soarelui. Continente intregi au fost scufundate, apale marelui lac s-au intors in ocean, marele fluviu a fost intrerupt de un lant muntos, si alte pamanturi au iesit la suprafata. Acest cataclism a facut mari ravagii asa cum au prezis Primii Maiestri. Tot ei ne-au spus ca la fel se va intampla si in urmatoarea catastrofa, pentru ca istoria se repata si evolutia se face pe planuri dinainte stabilite de zeii cerului. Totul se repeta, totul revine dupa un ciclu de 6.000 de ani.

In timpul Zero, inaintea orei Zero exista un alt popor ai zeilor (a se citi extraterestri) care era ostil poporului Primilor Maiestri. Dupa imaginile care se gasesc pe Marele Templu al Soarelui din Akakor aceste fiinte strane se asemanau oamenilor. Aveau mult par, o piele rosiatica si ca si oamenii aveau la maini si la picioare cinci degete, dar pe umerii lor cresteau capete de serpi, tigri, vulturi, si alte animale. Invatatii nostrii ziceau ca si ei sant capii unor mari imperii. Aveau si ei o stiinta  foarte avansata care ii facea sa fie mult superiori oamenilor, dar egali Primilor Maestri.

Iata de ce zeii egiptenilor aveau capete de animale pe trup omenesc!

zei-anubis
zei ra
zei toth
zei sunt 3

Intre aceste doua rase de zei desenate in Templul Soarelui din Akakor a izbugnit razboiul. Au ars pamantul cu arme puternice ca soarele, incercand sa isi fure uni altrora puterea. Aceasta a fost un razboi planetar distrugator.

Dupa aceasta catastrofa oamenii au inceput sa traiasca in mizerie, dar ca si cand atatea razboaie, cataclisme si prapad nu ar fi fost de ajuns, o alta catastrofa se intrevede. O stea enorma cu coada rosie acopera cerul (probabil una din navele lor care genera un HAARP antic). Un foc luminos ca 1.000 de sori era cerul si o ploaie neintrerupta a inceput si nu s-a oprit timp de 13 Lune. Fluviile au inceput sa curga invers, Marele Fluviu (Amazon) s-a transformat intr-un mare lac, iar umanitatea a fost inghitita de ape. Aproape toti au murit innecati in marele potop. Dintre cei 362.000.000 de locuitori ai epocii de aur au ramas 20.000.000. Soarele si Luna erau acoperite de perdele de nori anomali, lumina era putina, iar dezastrul era de proportii catastrofale. Daca credeti ca totul a luat sfarsit, va inselati, deoarece dupa aceasta catastrofa va veni o alta provocata ca de obicei tot de zeii cerului. Aceasta trebuie sa vina cu pasi repezi deoarece inceputul ei se vede astazi pe tot pamantul.”

Tatunca Nara mai povesteste despre imense recipiente de sticla unde innecati intr-un lichid straniu stateau zeii in interiorul orasului subteran, despre soldatii germani care au venit sa cucereasca Brazilia dar care au ramas toti printre indieni pentru ca nu le-a fost permis sa se intoarca acasa. Germanii au trebuit sa ramana in jungla cu tribul indian pentru a nu le deconspira asezarea si secretele strabune. In acest fel indienii au invatat germana, s-au unit fizic unii cu altii, iar cu timpul pielea indienilor a devenit alba.

Cronica Akakorului  este scrisa in limba zeilor si este in grija sacerdotilor poporului lui Tatunca Nara. Adevarata cronica a fost scrisa prima data pe lemn, apoi pe piele si abia apoi pe pergament. Aceasta carte este impartita in patru parti:

1 Cartea Jaguarului – se vorbeste despre colonizarea pamantului de catre zei (a se citi extraterestrii) pana in perioada celei de a doua catastrofe.

2 Cartea Acvilei – descrie venirea gotilor in America de Sud

3 Cartea Furnicii – descrie luptele impotriva colonizatorilor spanioli si portughezi dupa debarcarea lor in Peru si Brazilia

4 Cartea Sarpelui de Apa – sosirea a 2.000 de soldati germani in orasul Akakor  si integrarea lor in randurile poporului indian Ugha Mongulala

Nimeni nu ar fi stiut despre acest trib de indieni albi din jungla amazoniana, daca capetenia lor nu ar fi mers in orasul albilor ca sa ceara ajutor pentru tribul sau aflat in mizerie. Acolo intalneste un popa misionar, parintele Grotti care pentru a afla mai multe despre secretele stiute de indieni, promite sa ii ajute. Popa cere de pomana pentru cauza indienilor, iar acestia, ca semn al recunostintei pentru ceea ce facea pentru ei, ii arata originalul Cronicii din Akakor. Mai mult decat atat, i-au  donat cateva pagini din ea, sa le aiba ca amintire. Popa abandoneaza insa indienii dupa ce obtine ceea ce il interesa, iar ei disperati ajung sa il cunoasca pe Karl Brugger. Se pare ca dorinta de imbogatire si tradarea nu te fac sa ajungi prea departe, mai ales cand la mijloc sunt lucruri care nu trebuiesc revelate. Asa cum se intampla intotdeauna in aceste cazuri, popa moare intr-un accident de avion destul de straniu, iar documentale importante pe care le avea cu el dispar in mod miraculos. Nimeni nu a avut dubii ca au sfarsit  in arhivele Vaticanului.

Prietenii lui Brugger, care reusesc sa obtina manuscrisul de la fratele acestuia, pentru a-l publica, se duc in Brazilia ca sa caute urmele ultimei capetenii de trib a indienilor albi care vorbeau germana. Ei reusesc sa scotoceasca arhivele si dovedesc ca Tatunca Nara a existat cu adevarat atat el cat si extraordinalul sau trib de indieni albi. Acesta era cunoscut in toata zona atat de localnici cat si de strainii care aflasera despre ei si despre istoria lor spectaculoasa. Despre ei au povestit si cativa  soldati care au supravietuit dupa prabusirea avionului lor in jungla. Ei au fost gasiti si  salvati de Tatunca si de tribul sau, care i-au condus in oras.

Tribul acesta de indieni nu au cunoscut niciodata istoria pe care omenirea este obligata sa o invete ca pe poezie in scoli. Cu toate acestea, cronica lor povesteste despre rase diferite de extraterestrii, despre unirea lor cu oamenii si despre rasa hibrid care se naste din unirea acestora. Si ei povestesc despre marele potop universal, despre luptele atomice ale zeilor, la fel ca si scrierile indiene, despre faptul ca tehnologia nu a fost inventata de om ci de zeii care le doneaza incet, incet cate ceva din ea. Mai vorbeste despre modificarea pamantului facuta de acesti zei, de faptul ca si ei erau la fel de neputinciosi ca si omul, dar forta lor era tehnologia. Nu uita sa descrie lupta pentru suprematie asupra pamantului si a omului, cat si faptul ca sunt zeii cei care au invatat omul sa se comporte diferit fata de cum se comporta atunci cand traia in starea sa originala. Deoarece aceste invataminte sunt legate mereu de cuvinte cum ar fi civilizatie sau iesire din mizerie, omul de astazi a ajuns sa creada ca aceste mamifere bipede au scos omul catre lumina. Gresit. Aceste invataminte au facut din om un sclav care in loc sa stea si sa se lafaie pe campuri si livezi, a trebuit sa inceapa sa cultive plante modificate genetic care cereau munca si scormonirea pamantului. In loc sa intinda mana sa ia frunza sa o manance proapata si buna direct din copac, a trebuit sa inceapa sa o fiarba, iar restul acestei asa zisei civilizatii o vedem deja astazi, cand in afara de munca nu faci nimic si de avut ai mai putin decat aveai la origini.

Acesta carte impreuna cu superba povestire a lui Ghilgames si cu cea a Troiei, au fost primele povestiri-mit care mi-au dat peste cap definitiv si ireversibil  invatatura-gunoi pe care o asimilasem in scoala. Datorita unor astfel de amintiri ale timpurilor stravechi povestite de mosii si stramosii nostrii, au inceput sa imi incolteasca in minte mii de intrebari la care nu prea aveam raspunsuri. Astazi insa, cred ca valul a cazut de tot si am o imagine extrem de clara a inceputurilor despre care elita nu vrea sa vorbesca. Ei fac acest lucru nu pentru ca nu  stiu, ci pentru ca au ascuns tot adevarul inventand minciuna dupa minciuna imediat ce omul incepea sa se trezesca si sa puna mai multe intrebari. Ar fi bine sa incercati sa ganditi uitand tot ce ati fost invatati, pentru ca numai atunci veti vedea cu adevarat adevarul. In urma acestei povestiri, intrebarea ar fi acesta: Daca Akakorul, Troia, Sodoma, Gomora, Ur, Uruk, Sinar si altele au fost descoperite in punctele unde se povesteste despre ele, daca maretia lor se dovedeste a fi asa cum se spune, daca pentru nasterea sau moartea lor au fost de vina zeii, care traiau printre oameni, de ce trebuie sa cred ca acesti zei  nu au existat pe acest pamant in carne si oase ??

Daca cineva crede ca si aceasta este o legenda, ei bine se inseala. Uitati-va in jur! Sub mari si oceane zac zidurile unei civilizatii ciclopice, pamantul poarta urmele unui potop cataclismic care a inghitit tot ce exista, milioane de constructii mai au inca imprimate urmele acestor evenimente, bucati gigantice de piatra dura au fost smulse din constructiile megalitice si imprastiate ca betele de chibrite peste tot in jur. Avem totul sub ochi, dar nu reusim sa le vedem pentru ca elita ne tine prea ocupati ca sa caram apa cu ciurul in loc sa intelegem ce  turma de sclavi suntem. Indienii albi care vorbeau germana au existat cu adevarat in jungla amazoniana si ei, la fel ca si Dogonii, aveau cunostinte extrem de vaste despre trecutul oamenilor, trecut care nu se aseamana nici pe departe cu ceea ce ne spune elita in scoli despre istoria noastra, dar nici cu povestea SF spusa de popi prin biserici.

Orase ciclopice acoperite de vegetatie se descopera mereu pe tot pamantul, numai ca intotdeauna elita este prima care pune mana pe ele, pentru ca trebuie mai intai sa elimine probele care divulga o alta istorie a raselor umane. Ei trebuie sa stearga urmele gigantilor, ale fiintelor care apartineau pamantului, ale hibrizilor monstruosi care se imposesasera de aceste locuri, de scrificiile fara numar care s-au facut in cinstea zeilor extraterestrii care le cereau in permanenta. In povestirile de odinioara exista mereu un balaur care dorea numai fete tinere pentru a fi sacrificate sau mancate de el. De ce? Credeti ca cineva a inventat aceste orori? Nu, nu. Nimeni nu are atata imaginatie incat sa inventeze lucruri pe care nu le-a vazut.

Pamantul este tot brazdat in subteran de coridoare, grote si caverne facute de civilizatii antice, cu tehnologie necunoscuta de o rafinatete fara margini. Acolo sunt ascunse multe tezaure antice si tot acolo se afla resturile unor civilizatii marete. Padurile amazoniei ascund multe minunatii ale acestor civilizatii dar mai presus de toate, in profunditatea lor tainuiesc ceea ce elita nu vrea sa descoperim. Cu toate acestea, cate o data mai are si omul noroc sa le dea in bot cu cate ceva, poate pentru ca ei ajung prea tarziu ca sa sechestreze tot.

In jungla amazoniana a Republicii Ecuador, la granita cu Peru, intr-o mica locatitate numita Cuenca, ajunge un popa misionar de la Roma, care va trai acolo mai bine de 50 de ani. Numele lui este Padre Carlos Crespi, nascut la Milano in 1891.

crespi 3

Era o persoana inzestrata cu multe talente, educator, botanic, arheolog, muzicant dar mai mult decat toate un mare om. El ajuta indigenii in acele vremuri de rastriste si greutati cu mancare, haine si tot ceea ce aveau nevoie. In schimbul bunatatii lui, indigenii au inceput sa ii aduca cadouri nepretuite, dintr-un loc secret, de existenta carora stiau doar ei. Acestea erau obiecte incredibile, de marimi gigantice in general, toate lucrate in aur pur, care apartinusera unei civilizatii necunoscute. Marea majoritate erau scrise intr-o limba necunoscuta care lega fara nici un dubiu America precolumbiana de civilizatia sumeriana. Va dati seama ca ceea ce spuneau indienii albi despre legatura amerindienilor cu celelalte continete este adevarata?

Yuri Leveratto a scris un material pe acesta tema in care deduce ca acea limba scrisa, era de fapt limba primordiala, limba mama care se vorbea inaintea diluviului universal si ca oamenii din acea epoca cunosteau foarte bine cele doua Americi, cu care detineu raporturi economice, culturale si etnice. Sarmanul popa nu a realizat ca ceea ce el descoprise era in contradictoriu cu teoriile si minciunile oficiale. Avand in vedere multitudinea de obiecte pe care o strange, el cere autorizatia Vaticanului de a deschide un muzeu in anul 1960. Muzeul din Cuenca a fost cel mai mare muzeu care a fost creat in Ecuador pana in 1962 cand un misterios incendiu arde absolut totul. Crespi reuseste sa salveze insa cateva obiecte care raman marturie impreuna cu cateva video si multe fotografii ale acelor bogatii inestimabile. 

Toate aceste minunatii ale lumii antice, au fost recuperate de indieni dintr-o grota fara fund, care in spaniola se numeste Los Tayos, in regiunea amazonica numita Morona Santiago. Aceasta grota care se afla la 800 m sub nivelul marii, a capatat numele de Tayos de la niste pasari aproape oarbe care traiau in ea.

crespi cueva 1
crespi cueva 2
crespi cueva 8
crespi cueva 6
crespi.10
crespi cueva 3

In 1969 Juan Moricz, un cercetator ungur, de origine argentiniana, a exploatat o parte din pestera scotand la lumina lamiere din aur pur, pe care era incastonata o scriere  arhaica identica cu hieroglifele. Statui antice identice cu cele din mediul orient, sceptre, casti, discuri, placi in mare majotitate de aur, cateva de argint sau de bronz.  In foto Juan Moricz si Staney Hall

crespi cueva 5

A fost Parintele Crespi cel care i-a spus lui Moricz cum se intra in caverna si cum sa faca sa nu se piarda in labirintul fara fund si prin coridoarele ei fara sfarsit. In 1972 scriitorul austriac Erik Von Daniken face cunoscuta descoperirea cercetatorului ungur, iar imediat ce aceasta stire incendiara a facut inconjurul lumii, au inceput sa se organizeze multe expeditii private. Prima dintre ele a fost cea condusa in 1976 de cercetatorul scotian Sanley Hall la care a participat astonautul american Neil Amstrong, cel care a spus ca a pus primul piciorul pe luna in 21 iulie 1969.  

crespi-amstrong si elen hall
crespi-amstrong e holden descopera sistemel tayos
crespi- amstrong cu luis hernandez, capitan 1995
crespi -amstrong si hall in tayos

Hall si Amstrong au ramas cateva zile in aceasta grota. Cand au iesit, astronautul asteptat de toata lumea, a declarat:” Calatoria in Los Tayos a fost mult mai semnificativa decat zborul meu pe luna.” Ce anume a vazut Amstrong in acele asezaminte antice de le-a considerat mult mai interesante si mai uimitoare decat o calatorie in spatiu? Nimeni nu stie si nu spune nimic, dar din acea expeditie au fost facute publice doar cateva fotografii ale unor camere gigantice in mare parte distruse de cataclisme enorme sau innecate de namolul unei inundatii catastrofice. Ceea ce era de vazut nimeni nu ne-a aratat pana acum. Toate acele obiecte cu care s-a facut unul dintre cele mai mari muzee ale Ecuadorului nu puteau sa fi fost gasite in acele locuri care au fost expuse catastrofelor.

 Parintele Crespi a spus ca aceasta grota nu se termina pentru ca are coridoare care merg in toata lumea. Ea nu este de origine naturala  deoarece a fost construita de civilizatia antica. In anul 1982, cand Parintele Crespi a murit, colectia sa nepretuita a fost sigilata si de atunci nimeni nu a mai vazut-o vreodata. Cei care au trait in acele locuri povestesc insa, ca a fost toata luata si transportata in temnitele Vaticanului.

V-am povestit aceste lucrui pentru ca ceea ce povestesc indienii nu este rodul mintilor lor infierbantate, ci adevaruri care mereu au fost tainute de elita. Los Tayos se afla la granita dintre Ecuador si Perul la fel cum Aakakor se afla la granita dintre Peru si Brazilia tot in padurea amazoniana.  “Savantii” au fost mereu cei care au ascuns sau distrus probele care le dadeau peste cap minciunile. Le-au plimbat dintr-o parte in alta a lumii ca sa li se piarda urma, au inventat povesti neadevarate despre ele, dar mai presus de orice, au declarat nebun pe oricare om ar fi avut curajul sa spuna ca mint. Iata cateva din piesele de aur pur pe care Crespi le-a primit de la indieni.

crespi 4
crespi 6
crespi 1
crespi 5

gabriela dobrescu

Un gând despre „gabriela dobrescu-Adevaratul trecut al omenirii, scris in mituri si legende/parte 1

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s