gabriela dobrescu-Adevaratul trecut al omenirii, scris in mituri si legende/parte 2

Troia, cetatea distrusa din cauza zeilor

Una dintre cele mai frumoase povestiri antice este legenda Razboiului Troian descris de Homer in Iliada, in care multi eroi neinfricati au luptat alaturi de zei pentru cucerirea marii cetati antice a regelui Priam. Dupa aceasta pagina de istorie antica, au fost facute filme, documentare, s-au scris tone de articole, iar marea majoritate a ascultatorilor raman fascinati de ea. Astazi este considerata una dintre cele mai frumoase legende si cu ea, mamele si-au adormit mereu fii, povestind despre razboiul oamenilor si al zeilor.

Se povesteste ca pe un deal mare, in Asia de asfintit, (Turcia de astazi), in apropiere de stramtoarea Helespont (Dardanele), s-ar fi inaltat demult un oras mare si puternic. Cel care a zidit orasul a fost Ilos, feciorul regelui Tros, care isi avea originea dintr-un voinic, Dardan, fiul lui Zeus si al Electrei, fiica titanului Atlas. De la numele lui, locuitorii acelor tinuturi au capatat numele de dardaniei, iar stramtoarea se numeste pana astazi Dardanele. De la numele lui Tros, mareata cetate a capatat numele de Troia, iar tara inconjuratoare (parte din Frigia, astazi Turcia), Troada. In amintirea lui Ilos, i s-a mai spus Troiei si Ilia sau Ilionul, iar Homer si-a intitulat poemul care povesteste soarta cetatii, Iliada.

Ca sa poata construi acesta cetate, Ilos, avea nevoie de permisiunea zeilor (extraterestrilor) care locuiau pe muntele Olimp, nicidecum in cer. Astfel, el face doua sacrificii, ca sa ii imbuneze si sa ii dea incuviintarea. Raspunsul nu intarzaie sa vina. Din cer cade o misterioasa statuie care o infatisa pe Atena, iar Ilos intelege ca ocrotitoarea orasului si a cetatii lui va fi aceasta zeita. Pe culmea dealului construieste o imensa cetate, iar langa ea un mic templu unde pune la loc de cinste statuia zeitei Atena. Anii trec, iar in locul lui vine la conducere fiul sau Laomedon, un om hapsan, apucator, fara mila, caruia ii placea sa aiba slugi dar nu sa le si platesca. El doreste sa isi mareasca cetatea si sa faca in jurul ei un sir de ziduri imense, dar ii trebuiau lucratori.

Intre timp in Olimp zeii se rascoala, vor sa il rastoarne de la domnie pe Zeus si sa il arunce in Tartarul intunecos, inchisoarea unde sunt prizonieri titanii. Zeita, Tetis, cea cu picioare de argint, il instiinteaza pe Zeus, care pune capat acestei razmerite. Cei mai aspru pedepsiti au fost zeii Apollo si Poseidon, pe care Zeus a hotarat sa ii vada trudind precum salahorii la inaltarea zidurilor Troiei. De altfel. Laomedon nu ii plateste pentru munca lor, iar acestia pleaca suparti din cauza nedreptatii care le-a fost facuta. Un alt dusman pe care si-l atrage acest rege a fost Heracle, care omoara monstrul ce trebuia sa ii manance fata, cu conditia sa o ia de sotie, dar regele nu se tine de cuvant. Pana la urma, din cauza rautatii, Laomedon isi pierde tronul, iar in locul sau vine cel mai mic si singurul lui fecior care mai era in viata. Numele lui era Podarce, dar mai tarziu va fi cunoscut de toata lumea ca Priam, regele Troiei.

Priam se casatoreste cu Hecuba, o fata de o frumusete si bunatate fara margini. De la ea are 50 de fii si zeci de fete. Cand a nascut pe ultimul dintre fii ei, a avut un vis cutremurator. Se facea ca ea nu va da nastere unui copil, ci unei torte aprinse a carei lumina cuprindea intreaga cetate si intreg orasul lor infloritor. Priam, la indemnul oracolelor templului, isi abandoneaza fiul in padure, ca sa fie mancat de dobitoace. Numai ca micutul este gasit de o ursoaica care il alapteaza. Asa il gaseste un pastor, care il ia si ii da numele de Alexandru. Cand copilul creste, devine pastor al turmelor tatalui sau, regele, iar printr-o imprejurare in care si-a aratat vitejia si curajul, regele isi da seama ca el este fiul pe care il abandonase in padure. Il ia la palat si ii da numele de Paris.

In acest timp, zeii se aflau la nunta zeitei Tetis cu voinicul Peleu. La acesta nunta nu a fost invitata si zeita discordiei Eris, iar din acesta cauza, ea cauta cu tot dinadinsul sa ii faca sa se certe. Astfel, merge si fura un mar de aur din gradina hesperidelor, pe care scrie cu litere de aur “Celei mai frumoase”. Din acesta cauza, Hera, Afrodita si Atena, cele trei zeite ale Olimpului, considerate si muze ale frumusetii incep sa se certe intre ele. Nici unul dintre zei nu are curajul sa aleaga vreuna dintre ele deoarece nu puteau sa riste sa isi atraga ura celorlalte doua. Vicleanul Zeus insa, rezolva situatia, spunandu-le ca singurul muritor care le va spune adevarul va fi Paris, fiul lui Priam, regele Troiei.

Ca sa il imbie sa le aleaga, Hera, sotia lui Zeus ii promite faima si puterea care il va face cel mai puternic dintre toti muritorii si al doilea dupa Zeus. Atena ii promite putere nemasura in orice lupta si intelepciune fara margini. Afrodita, insa, ii promite fericirea alaturi de o regina. Paris opteaza pentru fericire si daruieste marul discordiei Afroditei, atragand ura celorlate doua zeite.

Smechera Afrodita nu ii daruieste lui Paris o fata, ci o femeie casatorita. Ea era Elena, fiica lui Zeus si a muritoarei Leda. Elena, era deja sotia lui Menelau, regele Spartei atunci cand Afrodita i-o promite lui Paris. Prin viclenie, impreuna cu fiul sau Eros, ii cuibareste Elenei in pipt, dragostea pentru Paris, pe care il face mult mai frumos decat era. Astfel, strapunsa de sagetile arcului lui Eros, Elena nu mai judeca si pleaca pe colabia lui Paris catre Troia, in timp ce sotul ei era plecat in Creta. Marul pe care cruda si reaua Eris il aruncase pentru a porni discordia intre zei, atirau ura si intre regii pamanteni care porunceau multimii sa se jertfeasca pentru ei. Poftele si certurile zeilor faceau din nou sa curga sange pe pamant. Pamantenii s-au luptat mereu intre ei pentru cauze care nu erau ale lor si pentru stapanii care ii trimeteau sa moara pentru ei. Astfel a inceput razboiul Troiei, cel mai cumplit si mai sangeros razboi de pe pamant. Invinsii si invingatorii au suferit deopotriva si au pierit aproape toti, lasand o jale fara margini atat in Europa cat si in Asia.

Aceste fapte cantate si povestite de pamanteni pana aproape de zilele noastre au ramas in amintirea omenirii vechi ca ceva care nu trebuie uitat, ca o amintire sacra. Oamenii nu trebuiau sa uite niciodata ca zeii-extraterestrii sunt stapanii lumii noastre si ca ei distrug si supun omul de milenii. Ura lor impotriva omului care a fost mereu mai puternic si mai bun decat ei, a dus la distrugerea tututror generatiilor umane anterioare, asa cum ne spune mitul. Din fapte adevarate, luptele omului impotriva zeilor extraterestrii cu chip animalic, au devenit legende, apoi povesti si apoi imaginatii ale lumii antice. Acest lucru a durat pana intr-o zi, cand un om s-a gandit sa verifice daca era ceva adevarat in acesta legenda si daca eroii legendari despre care ea povesteste au trait cu adevarat. Cel care s-a gandit sa verifice daca aceasta este doar o poveste de adormit copii sau o pagina de istorie a umanitatii, se numeste Heinrich  Schliemann.

schil 1

Ca sa poata sa verifice veridicitatea celor povestite, Schliemann, se hotaraste sa plece intr-o calatorie catre stramtoarea Dardanele pe cheltuiala sa. De acolo, trebuia sa mearga sa caute  locul unde Homer povesteste ca se gasea o cetate mare si frumoasa costruita de zeii Apollo si Poseidon. Aceasta cetate gigantica, era de o frumusete nemaintalnita, avea ziduri care erau indestructibile, era impodobita cu pietre pretioase si aur, portile de o marime uriasa erau toate din aur pur si nu putea fi cucerita de nimeni care se afla in afara sa. Numele ei era Troia.  

troia9

In 1871 Heinrich Schliemann incepe primele sapaturi pe colina Hissarlik, in Turcia, in cautarea orasului Ilio cum se numea odinioara Troia. El povesteste ca in momentul in care se afla pe acea colina, cu Iliada lui Homer in mana, a inceput sa priveasca in jurul sau tot pamantul. In acel moment a realizat ca tot ceea ce vede i se parea extrem de cunoscut, deoarece totul era exact asa cum fusese povestit de Homer. Atunci si-a dat seama ca sub picioarele lui zacea Troia.

Troia reconstructie

troia 13-reconstructie

Sapaturile in transee au scos la iveala noua straturi de orase pe care statea cetatea troiana. Schliemann a identificat al doilea strat apartinand cetatii zugravite de Homer, deoarece in acel strat erau urme vizibile de incendii inimaginabile, asa cum se povesteste ca a sfarsit mareata cetate.

troia 7. straturi

Acolo a descoperit ziduri si fortificatii in 9 straturi, o cantitate imensa de vase, figurine, obiecte diferite si o mica parte a tezaurului regelui Priam, in cea mai mare parte din aur pur. Inainte de a le trimite la Atena, pentru a fi analizate, el le-a daruit sotiei sale pentru a le purta, astfel putand sa dovedeasca ca ceea ce Homer a relatat intr-o asa zisa poveste, era de fapt ceva real . In imaginile de mai jos puteti admira acoperamantul pentru cap si colierul din aur care au apartinut Elenei, gasite de Schliemann, si pe sotia sa.

schil 2 sotia
schil 3 comoara

Totul pare extrem de romantic si de frumos, dar nu a fost totul chear asa, deoarece toate aceste descoperiri au fost facute in timp, cu mari sacrificii si la intervale destul de mari, ca ani. Heinrich a suferit enorm de mult pentru decizia si fermitatea de care a dat dovada pentru a duce la bun sfarsit cautarile lui. Totul a fost finantat din buzunarele proprii, iar satisfactiile erau putine la inceput. Lumea stiintifica din acea vreme, la fel ca si cea din vremea noastra, l-a acompaniat pe Heinrich cu rasul ei badjocoritor pentru a-l descuraja. L-au discreditat si umilit multi ani,  pana cand intr-o zi, el a descoperit o parte din imensul tezaur al regelui Priam, cu care sotia sa se impodobeste.

Asa si?… o sa zica tot poporul adormit? Pai nu e chear asa, mai baieti, pentru ca in acest caz, intrebarea mareata ar fi aceasta: Daca razboiul si cetatea au existat, daca o parte din imensul tezaur al lui Priam a fost gasit, atunci de ce nu trebuie sa cred ca alaturi de oameni au luptat si zeii-extraterestrii?? Nu a existat scriere antica, legenda sau mit in care sa nu se vorbesca despre zeii care puneau la cale toate razboaiele in care oamenii se bateau pentru gloria lor. Deci, de ce trebuie sa cred ca oamenii s-au batut intre ei mai bine de 10 ani din vointa lor, atata timp cat se specifica clar ca zeii au arhitectat totul?

De ce sa nu cred ca zeii au decis cine sa moara si cine sa traiasca? De ce sa nu cred cum au pus la cale distrugerea celei mai mari si mai infloritoare cetati printr-o ordinara  capcana? De ce trebuie sa accepti mereu doar o parte de adevar, iar pe cealalta parte, care este cea mai importanta, sa o consideri un basm? De ce trebuie sa repeti mereu ca zeii sunt doar inventii ale popoarelor antice, daca  bunul simt si probele demonstreaza contrariul? Hecuba a avut 50 de fii nu pentru ca acesta este un basm, ci pentru ca in acele vremuri oamenii traiau sute de ani si se numeau voinici deoarece erau de statura gigantica, ca si civilizatiile pe  care si le-au intemeiat.

Alte cateva fotografii ale celei care a fost candva mareata Troia.

troia1
troia2
troia4
troia5
troia12.coloane cazute
troia8
troia9

gabriela dobrescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s