gabriela dobrescu-Adevaratul trecut al omenirii, scris in mituri si legende/parte 3

Ghilgames, maretul rege care a construit Urukul dinaintea potopului

Epopeea lui Ghilgames este o scriere foarte veche, scrisa sub forma uni poem sau oda in limba babiloneza antica, cu caractere cuneiforme. In a doua jumatete a secolului trecut, s-au facut sapaturi pentru a scoate la lumina minunatele palate din Ninive, capitala imperiului Asir. Doi arheologi care lucrau acolo, Sir Austen Layard si asistentul lui Hormuzd Rassam au descoperit din intamplare doua incaperi deosebite ale acestui palat. Ele adaposteau o intreaga bibliotecaantica, pe raftirile careia se aflau mii de tablite de argila. Aceasta minune a antichitatii, a apartinut regelui Assurbanipal III (668-627 a.C.). Aceasta biblioteca antica continea peste 20 000 de teste scrise pe argila, care tratau diferite subiecte, ca de pilda, matematica, astronomia, medicina, filozofia. Impreuna cu acestea au fost gasite 12 tablite de argila, de dimensiuni mari, care povesteau viata unui om care a trait inainte de potop.

Acest rege se numea Ghilgames si asa cum spune acest poem, el a fost intemeietorul cetatii antice Uruk, cea mai mare cetate sumeriana din acele timpuri. In turmentata tara care astazi se numeste Irak, acest oras se numeste Warka, dar acum mii de ani, locuitorii Sumerului ii spuneau Unug. Biblia l-a numit pe Ghilgames,  Nimrod, si nu putea sa nu amintesca de acest mare rege al lumii antice, deoarece le statea foarte tare in gat. Ei recunosc singuri ca Nimrod, adica Ghilgames, nu era deloc de acord cu dumne-zeul lor evreu. Tot in Biblie, orasul construit de Nimrod-Ghilgames, a fost trecut cu numele de Erech, dar pentru noi este astazi Uruk. Biblioteca din Nivive, a restituit omenirii nu numai prima epopee a istoriei umane, dar si una dintre  cele mai vechi versiuni a diluviului universal.

Foto:  British Museum

ghil 1

Epopeea lui Ghilgames trateaza despre peripetiile prin care a trecut legendarul rege al Urukului si despre vitejia si curajul sau. Toate popoarele care au avut contact cu civilizatia si cultura sumeriana au scris si ele despre acest rege. Au fost gasite teste care povestesc despre el in Anatolia, scrise in itita si hurita, dar si in Siria si Palestina. Pe langa testele originale sumeriene, scene din aventurile prin care a trecut acest rege, se regasesc pe bazoreliefuri si sigilii pana in al III secol I.C. Acest lucru dovedeste importanta acestui om care a ramas viu in amintirea multor popoare antice.

ghil dai sumeri

Epopeea se poate imparti in mai multe episoade. Intalnirea lui Ghilganes cu Enkidu, Calatoria in padure pentru a ucide un monstru, Dispretul celor doi prieteni pentru o zeita care ii dorea pentru ea, Moartea lui Enkidu si Cautarea vietii vesnice. Ghilgames nu este amintit absolut deloc in povestirile elitei, de parca nici nu ar fi existat vreodata. Cu toate acestea, lumea antica ne spune ca el a fost un rege vestit, fiul unui om si al zeitei Rimat-Ninsun.

Ghilgames a avut orice si a fost expert in toate. A plecat pe pamanturi indepartate, a vazut lucruri secrete, a vazut ceea ce este ascuns, a povestit ceea ce era pe pamant si a capatat intelepciunea. A construit Uruk, primul oras sumerian care se intindea pe 3000 de metri patarati, a deschis drumuri printre munti, a traversat Oceanul, a ajuns la capatul lumii unde rasare soarele, l-a intalnit pe Utanapishtim, omul care s-a salvat de potop si a avut o viata glorioasa. Era trei parti zeu si o parte om, iar inaltimea sa era egala cu a muntilor. Era razboinic neintrecut, iar pe pamant nimeni nu putea sa se lupte cu el din cauza puterilor lui nemaiintalnite. Era puternic, inteligent, mandru si despotic. Nu permitea mamei sa stea cu fiica, tatalui cu fiul si omului cu femeia sa, iar din acesta cauza oamenii erau cam satui de acest despot si de accesele lui de tiranie. 

Oamenii se roaga zeilor sa ii creeze un om care sa fie imaginea sa contrara, convinsi fiind, ca atunci cand cei doi se vor intalni se vor vedea ca intr-o oglinda. Atunci amandoi vor deveni prieteni si isi vor fi aproape in orice imprejurare. Marele zeu Anu, o roaga pe zeita Aruru sa creeze acest om pentru Ghilgames. Aruru il creaza pe Enkidu, razboinicul. Corpul ii era plin de par, pletele lungi i se revarsau pe spate in inele, nu cunostea omul si nici civilizatia. Manca iarba cu animalele, cu ele bea apa din rauri si se impreuna cu prietenele lui gazelele. Enkidu era contrariul lui Ghilgames. Era pe jumatate salbatic, fata de regele educat si atotstiutor. Avea acceasi forta supraomeneasca deoarece si el era un gigant, dar in comparatie cu Ghilgames el era bun, iubitor, intelegator.

ghil- gilgamesh-enkidu intregi

Intr-o zi un vanator alerga sa vada ce animale s-au prins in capcanele pe care le-a pus, dar toate erau distruse, iar de animalele prinse in ele nu exista nici o urma. Disperat, incearca sa intelega cine elibera vanatul si incepe sa hoinareasca fara nici o tinta prin padure in speranta ca va intalni pana la urma vinovatul. Atunci il intalneste pe Enkidu in mijlocul padurii si se infricoseaza atat de tare incat de abia mai putea sta in picioare. De frica lasa tot si alearga cat poate de repede la Ghilgames. Cand regele aude ce ii spune vanatorul se gandeste cum sa faca sa imblanzeasca acel om pe jumatate salbatic pentru ei. Decide ca singurul mod pentru a-l indeparta de viata lui salbatica era sa fie sedus de catre o femeie.

Vanatorul o ia cu el pe Shamkat prostituata si pleaca impreuna in padure. Acolo au asteptat diferite zile pe malul raului pana a aparut Enkidu si prietenele lui animalele ca sa bea apa. El vede fata si curios merge catre ea. Shamkat il seduce si ramane cu el sapte zile si sapte nopti. Senkidu se plictiseste insa de aceasta aventura si o paraseste fara regrete deoarece ii era dor de padure si de prietenele lui. Mare i-a fost dezamagirea cand a vazut ca gazelele  fug de el si nu il mai vor. Disperat nu stie ce sa faca si se intoarce pe malul apei. Acolo il astepta femeia care atunci cand il vede ii spune: “ Acum ai devenit frumos ca un zeu. De ce vrei sa te intorci in salbaticie. Vino cu mine ca am sa te conduc in orasul Uruk unde Ghilgames, crudul rege vrea sa te vada.”  Atunci Enkidu ii spune:” Condu-ma la el si am sa-l provoc sa lupte cu mine ca sa ii demonstrez ca tinerii salbatici nu sunt imbecili.” Cei doi se intalnesc la portile cetatii, si intre ei porneste o lupta crancena. Amandoi erau puternici, iar inclestarea lor facea sa se cuteremure muntii. Poporul era inspaimantat, batalia nu se mai sfarsea, iar Ghilgames intelege ca a intalnit in sfarsit pe cineva care era egal cu el in putere. Puterile lor erau egale si oricat de mult s-ar fi batut nici unul nu ar fi putut sa il biruie pe celalalt, iar rezultatul final a fost inceputul unei prietenii adevarate.

ghiò-enkidu e ghil lupta

Timpul trecea iar Enkidu nu se simtea bine in orasul regelui. El intelege ca viata aceea nu era buna indiferent cate bunatati si placeri i-ar da. In fiecare zi se molesea si se intrista din ce in ce mai rau. Nimic nu era frumos ca in padurea lui draga unde alerga, se juca, manca si se dragalea cu animalele lui dragi. Vazandu-l atat de trist, Ghilgames ii propune sa merga amandoi in Padurea de Cedri care era pazita de Khumbaba, un monstru gigantic, pentru a-l ucide. Drumul era lung dar ei il fac in cateva zile, deoarece pasii lor erau uriasi. Astfel ajung repede la poalele Padurii de Cedri numai ca pentru a intra, trebuiau sa deschida o poarta de dimensiuni colosale. Enkidu o deschide fara mari eforturi, numai ca aceasta era actionata de ceva care o inchide imediat. Nesteptandu-se la asa ceva, poarta i-a prins mana. Durerile erau insuportabile si Enkidu decide sa abandoneze inaintarea si lupta. Ghilgames nu il lasa. Impreuna intra in padure unde intalnesc monstrul. Lupta este atat de puternica incat se cutremurau temeliile pamantului. Cei doi voinici il inving pe Khumbaba dar Ghilgames induplecat de rugamintile lui nu vrea sa ii taie capul. Enkidu realizeaza ca acest lucru ii pune in pericol, asa ca isi indeamna pritenul sa isi ridice spada o data cu el, astfel amandoi ii taie capul monstrului gigantic.

La Uruk ii astepta tot poporul care era pregatit sa ii sarbatoreasca pe cei doi viteji. Aceasta victorie nu putea sa treca neobservata de zeii-extraterestrii care prin aparatele lor sofisticate vedeau tot ce se intampla pe pamant. Zeita, Ishtar, care era protectoarea orasului Uruk, se uita mai bine la cei doi giganti si realizeaza cat de frumos era Ghilgames. In acel moment il doreste pentru ea, vrea sa fie posedata de frumosul muritor, vrea sa ii devina sotie. Ghilgames o refuza categoric amintindu-i cum si-a maltratat, umilit sau ucis toti sotii muritori pe care i-a avut. Furibunda, umilita si injosita de atata tupeu, cere tatalui sau Anu, Taurul Ceresc care provoca uragane, furtuni, cutremure si sapte ani de seceta pe tot pamantul.

                           Ishtar                                                Ghilgames si taurul

ghil. inana
ghil cu taurul

Enkidu nu are frica de fierataniile zeilor, asa ca apuca masinaria si o rupe fara sa faca prea mare efort, aruncand-o in fata zeitei, care umilita si infrnata se intoarce in ceruri. Nedorind sa capituleze, zeita incepe sa ii faca avansuri lui Enkidu, care badjocoritor o refuza. Atunci ea decide ca acesta sa moara si asa se intampla. La putin timp, Enkidu se inbolnaveste, iar starea lui este din ce in ce mai rea. Luni si zile a durat agonia lui Enkidu langa care a stat tot timpul pretiosul sau prieten Ghilgames. Amandoi isi dau  seama  ca boala misterioasa a lui Enkidu se datora Taurului Ceresc care cu suflul lui i-a otravit trupul. Masinaria aceea care crea catastrofe avea in ea metale grele care i-au distrus corpul uriasului razboinic. Slabit si indurerat, Enkidu, moare, spre disperarea prietenului lui. Ghilgames simte o durere atat de puternica incat se vedea pierdut, dar aceasta se transforma incet, incet intr-o imensa frica la gandul ca intr-o zi si el va muri. Disperat si indurerat isi plange prietenul si impune intregului popor doliu pentru moartea acestuia.

Distrus, nu mai vrea sa manance, sa bea, sa se spele si sa se imbrace frumos. Durerea ii strapunge inima, iar noapte si zi se gandea la Enkidu. In cele din urma ajunge la concluzia ca singutra solutie este aceea de a deveni nemuritor. Singurul care il putea ajuta sau ii putea da un sfat legat de aceasta decizie, era Utnapistim, cel care s-a salvat de apele potopului si care locuia la gura dintre doua fluvii. Datorita faptului ca a fost singurul om care a scapat de apele potopului, zeii il facusera nemuritor. Ghilgames credea ca Utnapistim stia cum poti sa devii nemuritor. Drumul lui e lung si dupa ani de mers ajunge la Poarta Soarelui de Asfintit pe muntele Masu. Oamenii Scorpion care o pazeau ii deschid. Merge 12 ore in subteran pana cand in sfarsit vede lumina soarelui. Se opreste pe malul marii la nimfa Siduri care facea vin si bere. Aceasta incearca sa il opreasca din cautarile lui si sa il faca sa ramana cu ea, dar pana la urma il ajuta aratandu-i pe bacagiul Ursanabi care il putea conduce la Utnapistim.

ghil cu barca

 Ghilgames traverseaza apele mortii dupa 120 de vasliri si ajunge la Urnapistim, zis si Indepartatul. Acesta i-a povestit cum s-a salvat de potop, dar Ghilgames vrea nemurirea. Indepartatul ii spune ca o poate avea daca va sta treaz 6 zile si 6 nopti, numai ca obosit de drum, nu reusestre. Cand se trezeste si vede ca nu a rezistat, innebuneste de disperare, iar Utnapistim impresionat de atata durere ii dezvaluie secretul zeilor. El ii spune ca in fundul marii exista o planta care ii va da nemurirea.

La auzul acestei descoperiri, Ghilgames se arunca in fundul Oceanului, gaseste planta, dar nu o mananca imediat pentru ca doreste sa ofere cadou o parte din ea si altor oameni din Uruk. Fericit incepe sa faca calea intoarsa catre meleagurile natale. Aproape de cetatea sa, vede o fantana. Obosit si murdar, se opreste sa isi faca o baie si sa bea un pic de apa. Se dezbraca si pune planta pe o piatra lanaga apa. Atras de mirosul nemaipomenit al florii, un sarpe se apropie de piatra si mananca planta. Imediat si-a lasat pielea acolo si, intinerit, a intrat din nou in apa. Cand a vazut ce s-a intamplat, Ghilgames plange nemurirea sa pierduta si se reintoarce acasa cu mainile goale. Acolo decide ca povestea lui sa fie sapata in piatra ca sa ramana ca pilda generatiilor ce vor veni. 

 Desigur aceasta istorie poate pare o nascocire sau povestirea vreunui vis, numai ca sunt extrem de multe aspecte care nu ne permit sa mai facem astfel de greseli. Si de acesta data, oamenii antici ne povestesc de existenta uriasilor care in acele vremuri arau atat de mari incat erau egali cu muntii. Ei erau o incrucisare intre zei si oameni, de aceea acesti hibrizi alintati semizei, nu erau capabili sa se reproduca. Inaltimea lor uriasa te fac sa te gandesti ca aceasta trasatura o mosteneau de la zei, dar nu este asa. Zeii erau mult mai mici ca inaltime decat oamenii antici, dar compensau acest deficit cu tehnologia. Absolut toata tehnologia lor, nu este rezultatul mintilor lor inteligente, ci este o copie a aceea ce natura a creat. Ei au devenit stapanii materiei, din aceasta cauza par puternici, dar omul este de mii de ori mai tare decat ei, numai ca nu-si mai aminteste de aceasta putere care a fost ascunsa in aceste corpuri mortale.

Si in aceasta epopee, pe langa impreunarile zeilor cu oamenii ne mai este descris si cum zeii creaza oamenii, pentru ca sunt foarte buni geneticieni. Ghilgames era un hibrid obtinut din imperecherea unui muritor cu o zeita, Enkidu era in intregime creat din pamant, adica dintr-un ADN care apartinea vietuitoarelor pamantului. Nu putem sa trecem cu vederea bolile pe care le provoaca tehnologia, pentru ca boala lui Enkidu a fost contactata atunci cand el si prietenul lui au distrus masinaria zeilor care aducea ploaie, grindina si cutremure. Astazi, stim ca in realitate acel Taur Ceresc nu era decat un Haarp antic. E simplu sa intelegi ce efecte devastatoare a avut asupra nativului Enkidu, privind cate boli sunt astazi pe pamant generate de metalele grele care sunt imprastiate in aer si care se distrug organismul atunci cand ploile le aduc pe pamant.

Enkidu nu se simte bine in oras pentru ca acolo toate instinctele si puterile omului dispar din cauza tehnologiei care ucide viata. El realizeaza ca padurea, natura sunt cele care te fac sa traiesti, la fel ca bunicii care vin in vizita la copii din oras. Ei nu pot trai mai mult de o saptamana acolo. Ghilgames povesteste ca a fost pana la capatul pamantului, dar si in subteran unde a vazut soarele, iar cand se batea cu prietenul lui stalpii pamantului se cutremurau. Aceste aspecte demonstreaza ca pamantul nu este o minge care se invarte prin aer, asa cum ne-a invatat elita, ci ca este plat si stationar. Cat despre nemurire nu a fost scriere antica care sa nu fi citat macar in treacat acest lucru, care a fost cautat de multi oameni.

As vrea sa accentuez cat de mare era Eridu, maretul oras al lui Ghilgames, care avea 3000 de metri patrati si constructii eterne, pentru ca orasul despre care vorbeste aceasta epopee a existat cu adevarat si a fost descoperit exact in locul in care se spune ca a fost ridicat, inca inainte de potop. 

CCT-08-099-UNC
ghil.uruk 1
ghil.uruk
ghil.uruk 2
ghil-zigurat urik
ghil uruk 4
ghil.recons uruk

Inca o data, scrierile antice ne vorbesc despre civilizatii marete, despre zeii extraterestrii care erau stapanii oamenilor, despre masinarii tehnologice cu care zeii infricosau omenirea, despre uriasii care traiau impreuna cu oamenii si despre vitejia omului care nu se dadea in laturi sa lupte pentru libertatea sa. Ghilgames s-a dovedit un mare erou al timpurilor trecute, un om care a avut curajul sa infrunte si sa umileasca una dintre zeitele de vaza, fiica marelui Anu, seful zeilor. Desi avea si el sange de zeu in venele sale, nu a vrut sa devina sclavul si martirul zeitei care se juca cu viata muritorilor. In acest poem, este scris un lucru destul de interesant. Atat la inceput, cat si la sfarsit, Ghilgames afirma ca a dat ordin ca istoria vietii sale sa fie scrisa pe piatra, un material care pe acest pamant este nemuritor. Cu toate acestea, absolut toate versiunile acestei epopei au fost gasite doar pe tablite de lut. Acest lucru, ma face sa cred ca multe aspecte interesante ale vietii acestui rege au fost modificate sau falsificate. Cu toate acestea, multe generatii umane l-au reprezentat pe Ghilgames fara sa ii gresasca cu absolut nimic fata, statura uriasa, bratele si picioarele vanjoase. El este reprezentat pe bazoreliefuri, pe sigilii si pe tablite identic, fapt care denota cat de important si cunoscut a fost el in acele vremuri. Am sa va arat cateva.

ghil-el 1
ghil si grifonul
ghil cu aripi
ghil in sidney cadau de la asiri

gabriela dobrescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s