Harta pamantului scrisa pe Luna

Intr-un articol in care am incercat sa explic ce anume reprezentau orologile lumii vechi, acelea pe care controlorii le numesc astronomice, v-am relatat pe scurt si ce reprezinta desenele de pa fata lunii. Cum acest subiect mi se pare nu numai interesant ci si extrem de pertinent, m-am gandit sa vorbesc un pic mai mult despre maiestuosul nostru astru nocturn. Misterioasa Luna, a fost mereu prezenta in orice basm sau povestire a copilariei noastre, o vedem in fiecare noapte luminand bezna fara de sfarsit si ne intrebam de fiecare data ce anume reprezinta desenele de pe singura fata pe care o are? Ce este Luna?? Cum a aparut pe cer, de ce lumea veche masura timpul in raport cu ea, de ce se puteau orienta privind cerul chiar si noaptea, e adevarat ca procoaca mareele, de ce luna plina este considerata nefasta, de ce nu are doua fete, de ce in unele parti ale pamantului se vede ca o barca, nicidecum ca o secera, s-a pasit vreodata pe luna si intrebarile sunt fara numar. De ce, de ce, de ce?

In randurile urmatoare voi incerca sa decriptez in masura cunoasterii mele, cateva din  misterele Lunii. Luna este cu adevarat un corp solid? Nu. Luna nu este un corp solid, nu este deloc o bucata de pamant sau de roca pe care sa poti sta. O vedem in fiecare seara si zi cu ochii nostrii si nu putem nega ca este semitransparenta. Ziua cerul se vede prin ea, iar cateodata noaptea se vad stelele.

Daca nu este solida, atunci din ce este formata suprafata ei ? Cu siguranta, la aceasta  intrebare controlorii din varful piramidei ar putea raspunde imediat deoarece sunt ei, cei care au ascuns adevarul, dar nici noi nu mai putem spune ca nu putem deduce o gramada de raspunsuri. Avem prea multe lucruri ascunse direct sub nasul nostru, de aceea putem sa explicam si noi multe fenomene care nu aveau raspuns. In 1958, omul de stiinta australian Robert Foster afirma ca Luna nu este un corp solid. Sapte ani mai tarziu, in 1965,  cu 2 ani inainte de la asa zisa aselenizare a americanilor pe Luna, el a dat un lung interviu in care afirma fara umbra de dubiu ca luna este formata din plasma cosmica. Aceasta epocala descoperire, nu putea sa placa americanilor care nu ar mai fi putut regiza celebrul spectacol hollywoodian din 1967 al asa zisului contact uman cu Luna.  Din acest motiv au negat descoperirea lui Foster, i-au distrus lucrarile si au ascuns existenta sa. Astazi, despre acest om nu poti gasi absolut nici un fel de informatie. Este ca si cand ar fi ascuns de pamant in maruntaiele sale, numai ca interviului facut in acea vreme confirma existenta sa, iar mai jos aveti un mic fragment in care afirma ca Luna este formata din plasma cosmica.

Mai nou, in anul 2021 a aparut documentarul “Istoria ascunsa a pamantului plat”, pe care l-am tradus acum un an, in care sunt prezentate diferite probe stiintifice despre trecutul nostru ascuns de controlori. Printre multimea de subiecte interesante, se ia in calcul foarte serios, existenta Lunii facuta din plasma cosmica. Voi incerca sa explic partea tehnica (stiintifica) cat se poate de simplu, pentru fi inteleasa de cat mai multa lume care va avea curiozitatea sa citeasca aceste randuri. Luna m-a fascinat de cand eram foarte mica. Imi placea sa o vad cum straluceste prin geamul casei noastre cand era in faza de luna plina si nu am fost de acord absolut niciodata cu povestile despre varcolaci si vampiri care se spunea ca prindeau viata la aparitia ei. Cand am inceput sa merg la scoala, de cate ori o priveam, eram sigura ca acolo pe ea era desenata  harta Spaniei. Desi pare o minge argintie, misterioasa Luna nu este nicidecum o sfera. Acest lucru se poate demonstra simplu, pentru ca obiectele sferice nu reflecta lumina care ramane pe suprafata lor doar ca un punct luminos. Puteti sa vedeti acest lucru in fotografiile urmatoare. In primele doua este dovleacul meu cel gigant care sta dedesubtul neonului pe cand in ultimile doua este o sfera luminata. In ambele, lumina nu se reflecta pe suprafata lor, ci ramane doar ca un punct luminos.

Cu toate acestea, Luna are lumina proprie, iar controlorii afirma ca lumina ei este mai rece decat umbra.  Pe suprafata ei, Luna pare sa aiba o multime de cratere carora controlorii le-au dat chear si nume, dar daca ea nu este un corp solid, ce anume sunt aceste asa zise cratere? In mitul omenirii, Luna a fost cea care a existat dintotdeauna fara a avea in preajma si Soarele, iar aceasta afirmatie inseamna ca spre deosebire de ceea ce vedem astazi pe cer, la incepututl creatiei, in imparatia noastra nu a existat decat Luna. Ea a aluat nastere cu mult inainte ca noi sa fim inchisi in acest sac electromagnetic in care traim astazi. In acele vremuri totul era deschis si energia era infinita, de aceea inaintea noastra au trait titanii, gigantii, uriasii si atat ei cat si  vegetatia gigantica care ajungea pana la cer, aveau in compozitie siliciu, nu carbon. Tot ceea ce ne inconjura era doar APA cea magica care este singura fiinta vie a lumii noastre care se poate manifesta in toate cele trei moduri: lichida, solida si gazoasa.

Plasma cosmica, este un fel de spuma formata de apa de deasupra nostra, iar in cazul in care Luna este cu adevarat plasma, atunci trebuie sa se fi format in “apa” infinita, in energia fara margini in care se scalda lumea noastra la inceputul creatiei. Plasma de care se vorbeste, este spuma apelor care s-a formet atunci cand “apele” erau agitate. Este identica cu spuma pe care o face apa marii la tarm sau in apropierea lui. Din aceasta cauza pe suprafata Lunii apar asa zisele cratere produse de generarea acestei plasme. Este ca si cand plasma formata ar forfoti precum vulcanii noroiosi, este ca vospeaua defectuoasa care nu prinde bine pe o suprafata, asa cum puteti vedea mai jos.

Consider ca multe subiecte extraordinare despre care se vorbeste astazi contin doar o parte de adevar, iar restul este imbracat, ca de obicei in hainele minciunii, deoarece toate fac parte din opozitia controlata. In cazul de fata, este o imposibilitate ca Luna sa se fi format in lumea nostra inchisa, asa cum ipotizeaza multi, la fel cum este imposibil ca ea sa fie luminata de soare.  Se ipotizeaza ca in cazul in care ea s-ar fi format mult mai tarziu, adica atunci cand lumea noastra a fost inchisa, sa se fi format acolo unde predomina gazul nobil Kripton, care este cunoscut datorita luminii sale fosforescente. Acest gaz este utilizat pentru a obtine plasma neincalzita, sau rece, asa cum spun cercetatorii stiintei contemporane. Eu o consider o imposibilitate deoarece daca se forma aici, sub dom, nu avea cum sa cuprinda si pamantul de dinafara sa. Se crede ca motivul pentru care lumina Lunii este rece, poate fi rezultatul unei polaritati produsa de interactiunea cu electromagnetismul nostru. Din acesta cauza controlorii spun ca Luna are polaritate electica negativa pe cand Soarele o are pozitiva.

Gazul nobil krypton, exista in atmosfera noastra impreuna cu o multime de alte gaze nobile care in contact cu electromagnetismul soarelui formeaza cerul plasmatic, adica acele culori pe care le vedem la rasarit, la asfintit sau cand el lumineaza printre nori. De curand in Romania a fost vazut un fenomen ciudat, care a fost numit “aurora boreala”, dar care cu aurora nu are nici o legatura. Cu aceasta ocazie cerul s-a colorant in rosu in plina noapte. Cand cerul se coloreaza in diferite culori, inseamna ca in acel loc sunt diferite gaze nobile. Culoarea rosie a cerului este data de gazul nobil neon, dar in plina noapte, asa ceva in mod natural este imposibil. Aceasta inseamna ca acest fenomen a fost un alt experiment militar, in care  atmosfera a fost incalzita cu raze laser de catre controlorii care ne distrug pamantul sub ochii nostrii.

Cat timp i-a trebuit Lunii pana sa se formeze, nu stim, dar de fiecare data cand este in faza de Luna plina, ne arata un desen care nu se schimba niciodata. Cine are aparate de fotografiat performante o poate prinde in obiectiv cu foarte mare usurinta, astfel incat nimeni nu poate sa conteste acest straniu desen pe care ni-l arata cu generozitate.

Oameni s-au intrebat dintotdeauna ce anume ar putea sa reprezinte acest desen, pana cand un personaj misterios, absolut necunoscut, pe nume Storgers, a decriptat acest mister pe care controlorii mincinosi l-au ascuns cu grija sub ochii nostrii orbi. Toti stim ca in povestile copilariei, Luna apare mereu admirandu-se in oglinda apei. Storgers s-a gandit ca povestea aceasta ar putea fi exact invers, de aceea a plecat de la idea ca nu Luna se oglindeste in apa, ci pamantul se oglindeste pe suprafata Lunii. Ca sa vada daca ar putea fi adevarat, el a intors desenul de pe suprafata lunii invers, ca si cand acesta ar fi o imagine speculara (in oglinda) a lui insusi.

Dupa ce a intors desenul invers, i-a venit idea sa inceapa sa coloreze aceste imagini si iata ce a obtinut!

Da!!!! O avem dintotdeauna sub ochi si nu ne-am gandit niciodata ca adevarul este ascuns, ca intotdeauna, sub ochii nostrii. Cum ne-au mai mintit!! Luna este harta pamantului nostru de inceput, este singura harta reala pe care o avem despre pamantul nostru, este singura harta pe care am avut-o sub ochi dintotdeauna dar nu am stiut ce reprezinta. Noi nu avem nici o harta a pamantului corecta si intreaga. Dar daca Luna ne arata harta reala a pamantului, de ce acest pamant este atat de mare? Deoarece aceasta este harta reala a intregii imparatii a pamantenilor, nicidecum doar acea mica parte in care suntem noi inchisi astazi. Imparatia noastra este cuprinsa in cerculetul mic luminat din a doua fotografie.

Perfect. Atunci celelalte teritorii indicate de sagetile albe ce sunt?? De ce nu am mai auzit vorbindu-se despre acest pamant pana acum? Deoarece acestea sunt pamanturile necunoscute, pamanturile care exista in afara sacului electromagnetic in care stam noi acum, iar aceasta inseamna ca  imparatia pamanteana este imensa, enorma.

Pentru cei care nu inteleg de ce spun sac electromagnetic, le arat fotografia urmatoare, care se numeste yggdrasil si este o stilizare actuala a unui desen facut candva de lumea veche. Ei au desent pamantul ca pe un disc orizonal, care are o gaura in mijloc, de unde venea marele fluviu care se impartea in 4 la iesirea din Eden. Acest pamant este inconjurat de asa zisul glob, care de fapt sunt niste linii de forta pe care nu le poate trece nimeni. Aceste linii de forta exista atat deasupra, cat si dedesubtul pamantului nostru, iar despre existenta lor sunt de acord absolut toti, adica stiinta, biserica si complotistii. Stiinta a numit aceste linii de forta centurile lui Van Allen, biserica le chiama “tarie” adica aceea care separa apele de deasupra de cele de dedesubt, pe cand complotistii il cheama dom sau cupola. Deci, oul cosmic este de fapt pamantul nostru inchis.

Storgers a cartografiat harta lunara a imparatiei celei mari a pamantenilor, inainte de a fi inchisi aici, cu mult inainte ca pamanturile lumii noastre sa fie inghitite de apa cu care controlorii le-a acoperit. Epoca megalitica este aproape toata distrusa, innecata de ape sau ingropata in maruntaiele pamantului, dar cu toata grija lor de a ascunde istoria noastra reala, pamantul si marea scoat mereu la iveala ceea ce ei nu au dorit ca noi sa stim vreodata.

Luna ne arata harta pamantului nostru, asa cum era el la inceput, pamant pe care continetele nu s-au despartit si nu s-au plimbat pe ape asa cum ne invata ei in scoala. Asa zisa Pangeea a existat cu siguranta deoarece avem diferite harti ale ei, care seamana izbitor de mult cu pamantul lumii noastre care se oglindeste pe suprafata Lunii.

Atlantida nu a existat absolut niciodata, motiv pentru care nici nu a putut fi gasita in vreun loc, in schimb a existat Hiperboreea despre care ei nu ne spun mai nimic.

Acum fiti atenti!! Harta Pangeei este facuta doar de controlori, deoarece ei sunt singurii care stiu cum arata pamantul nostru la inceput. Atunci nu inventasera inca diviziunea ei in continente care au plutit pe ape de nebune, pamanturi pe care le-au vazut si le vad doar ei. Privind la harta cu Pangeea, mi-a venit idea sa o intorc pe orizontala. Daca te uiti bine din aceasta pozitie, Pangeea este cat se poate de asemanatoare cu imaginea lumii noastre care se gaseste pe Luna. De unde au stiut ei cum si ce era la inceput de au desemat pana si animelele care existau pe acele pamanturi?  Straniu, nu??

Avem insa si alte imagini cu Pangeea, care sunt aproape identice cu imaginea lunara. Iata!!

Ne-au facut sa alergam dupa himere, cu povesti despre continente pierdute, deoarece nu trebuia sa intelegem ca ei au innecat multe din pamanturile noastre, cel mai mare si mai valoros fiind  Lemuria sau Mu. Despre existenta Lemuriei am scris un amplu articol acum cativa ani buni, cu o gramada de marturii ale existentei sale, ascunse cu mare grija de controlori. Astazi, in locul Lemuriei au mai ramas cateva insule si arhipelaguri.

Storgers a cartografiat fiecare continent in minime detalii, iar munca lui a fost meticuloasa si dificila. Nu a uitat nimic. Fuse orare, anotimpuri, rute de zbor si distante. El a refacut prima adevarata harta a pamantului plat. Luna a capatat viata atunci cand Storgers a colorat-o si a dat viata pamantului care se oglindeste in ea. Este o munca pioniereasca extrem de importanta, mai ales pentru masele imense de pamant necunoascut, pe care le-a numit “Pamantul Vazut” (Terra Vista), dupa harta extraordinara a lui Urbano Monte, despre care am scris un lung si interesant articol, acum cativa ani.

Iata cum arata mica noastra imparatie inainte de marile resetari care au distrus pamanturi immense care s-au  afundat in strafundurile apelor.

Este evident ca forma pe care o au continetele, pozitia si marimea lor este usor diferita fata de ceea ce ne invata ei la scoala, dar ceea ce este absolut surprinzator este faptul ca exista toate alaturi de multe alte pamanturi necunoscute de care vorbesc multe scrieri ale lumii vechi, pamanturi care se regasesc si in extraordinara harta a lui Urbano Monte. Deci, pamanturile noastre nu s-au despartit si nu au plutuit pe ape cum, zice elita. Pamanturile noastre au fost distruse si scufundate in ape pentru a nu sti niciodata adevarata noastra istorie. Pangeea era pamantul lumii noastre mutilat de razboaie, calamitati si inundatii gigantice.

Parerea mea este ca absolut toate aceste adevaruri socante care se ivesc din neant, fac parte tot din opozitia controlata, deoarece daca studiezi ceea ce zic ei cu ceea ce ai reusit sa vezi dupa ce ti-au relatat acea parte socanta de adevar, nimic nu mai da.

Asa cum spuneam inainte, cand privim Luna, vedem fotografia pamantului rasturnat, sau mai correct  imaginea sa speculara. Ce inseamna acest lucru? Inseamna ca pe Luna nu este imprimata fotografia pamantului, ci imaginea sa in oglinda.

Exemple de imagini speculare in viata de zi cu zi sunt mii si mii. Este suficient sa fii doar atent la ele.

Problema e ca noi la nivel macro sau natural, nu avem o oglinda atat de mare in care pamantul sa se poata oglindi, dar avem APA care este cea mai vasta si perfecta oglinda naturala existenta in imparatia noastra cea mare. Absolut tot ceea ce noi numim astazi cer si atmosfera, odinioara se numea eter, iar eterul este apa. Deci, la inceputul timpurilor, imparatia noastra se privea in oglinda cereasca, dar asta nu face decat sa complice si mai mult lucrurire deoarece oglinda cereasca nu este Luna. Deci, cum a reusit o suprafata atat de mare de pamant sa se oglindeasca pe Luna si cum a aparut ea pe cer, inainte de toate? In conditiile in care toata masa terestra primordiala s-a oglindit pe Luna, inseamna ca aceasta a aparut pe cer inainte ca noi sa fim inchisi in acest sac electromagnetic si ca se afla la o distanta suficient de mare pentru a cuprinde totul.

Daca Luna este compusa din plasma sau din spuma apelor celor de sus, care ar putea sa inseme acelasi lucru, noi nu stim cu exactitate, dar putem sa fim siguri ca singurii care stiu aceste lucruri sunt controlorii care ne stapanesc acum imparatia. Putem insa sa deducem cu siguranta ca Luna este compusa din material eteric care pe timpul noptii are lumina proprie si de aceea pare un corp solid, pe cand in timpul zilei, cand lumina solara este puternica, ea apare ca o panza eterica prin care poti sa vezi cerul cu usurinta. O alta varianta la care m-am gandit, ar fi ca ar putea fi compusa din mai multe gaze nobile sau dintr-o specie de celule fotovoltaice care se incarca singure si care noaptea se aprind, la fel cum e de exemplu fosforul. Se stie ca celulele fotovoltaice sunt facute din siliciu, iar ele au capacitatea de a transforma fotonul, adica lumina in electricitate sau caldura. Deci, nu mi se pare o idée absurda sa cred ca luna ar fi formata din mici particule de siliciu care au lumina proprie asa cum are orice vietuitoare bioluminoasa, cum ar fi meduzele si viermii marini de mare adancime.  

Acum am sa va explic in cateva cuvinte ce anume cred oamenii de stiinta care au studiat din mai multe puncte de vedere imaginea lunara, despre care cred ca ar fi de fapt o fotografie facuta cu anumite raze. Ei ipotizeaza ca  cineva a imprimat pe luna harta pamantului. Cuvantul “foto” sau “photos” insemna lumina, deci cuvantul “foto-grafia” inseamna “desen de lumina”. Multi cred ca  imaginea fotografica nu este un fenomen natural, ci artificial.

Aceasta convingere gresita exista din cauza ca prea putini stiu ca nimic nu a fost inventat de cine stie ce minti laminate, ci de Natura insasi. Exista o camera obscura naturala care apare atunci cand intr-un spatiu natural intunecat razele de lumina intra prin intermediul unei gauri existente in perete sau tavan. Lumina intrata din exterior in interior proiecteaza imaginea externa in incaperea intunecata cu susul in jos. Este evident ca aceasta camera obscura naturala a fost cea care a inspirat primele dezvoltari ale industriei fotografice deoarece noi nu am inventat nimic. Este Natura cea de la care s-a inspirit omul in crearea tehnologiei lui daunatoare.

Razele luminoase creaza desene diferite pe tesuturi, tesaturi sau obiecte in functie de tipul de tesut, de timpul expunerii si de puterea acelor raze UV (ultraviolete), de exemplu. Corpurile noastre se inrosesc sau se ard (bronzeaza), iar obiectele se decoloreaza din cauza razelor UV.

La flasul aparatelor de fotografiat de mare viteza, se utiliza gazul nobil Kripton, care era de asemenea o componenta importanta pentru efectuarea rezonantei magnetice hiperpolarizata. In mod curios, in alinierea metalelor nobile cu corpurile astronomice, alchimistii desenau luna ca pe cea care domneste peste  argint. Nu este o coincidenta faptul ca cei din lumea veche stiau ce este cu adevarat Luna. Probabil, o civilizatie umana mult mai veche si mult mai avansata din punct de vedere tehnologic, a contribuit la crearea imaginii existente pe Luna, iar aceasta nu poate fi o idee absurda, vazand ce capodopere ale lumii lor stau in picioare inca, sfidand timpul. O alta metoda cu care se putea imprima desenul de le Luna, ar fi cea cu razele X. Razele X sunt invizibile si sunt foarte diferite fata de razele de lumina, deoarece ele nu se reflecta. Lungimea lor de unda este mult mai scurta decat lungimea de unda  a razelor luminii, deoarece frecvenza lor este mult mai inalata. Din aceasta cauza, razele X pot sa treaca prin orice obiect, fenomen pe care lumina normala nu o poate face. In viata de toate zilele, razele X se folosesc atunci cand trebuie sa iti faci o radiografie pentru a vedea daca oasele au suferit rupturi sau deformari. Aceste raze nu proiecteaza decat materialele dure, nu si apa, sangele, tesuturile sau organelle.

Dar misterele Lunii nu se sfarsesc aici, deoarece daca privesti cu atentie desenul de pe suprafata sa, constati ca de fapt imaginea pe care ne-o arata este o imagine compusa din doua imagini. Cum s-a nascut acest fenomen de imagine compusa pe fata lunii? Nu este important sa credem ca este vorba de o imagine fotografica facuta cu raze X naturale sau artificiale. Important este ca trebuie sa intelegem, ca imaginea de pe fata Lunii este o imagine formata din doua imagini fixe, care se suprapun una peste alta. Prima imagine pe care o vedem, datorita muncii de cercetare pionieristica a lui Stargers, ne-a demonstrat ca este harta maselor terestre, asemanatoare cu o radiografie. A doua este complet diferita, deoarece ea reprezinta fotografia firmamentului sau a cupolei care inchide pamantul nostru. Pentru a vorbi despre aceasta imagine trebuie sa stabilim cateva lucruri importante care ne vor ajuta sa  intelegem corect de ce acela este chiar firmamentul. Iata cele doua imagini!

Inaintea regimului nazist, in interiorul societatii germane, exista o societate secreta oculta care se numea Thul.  Aceasta avea o gramada de alte mici societati in interiorul ei, una dintre acestea fiind  societatea soarelui negru, influentata si sustinuta de rozacrociani si de alte grupari ale societatii Thul. Aceasta societate sustinea ca demult, exista o anumita rasa umana, numita rasa Ariana, care avea mari puteri mistice, care traia intr-un tinut al indepartatului nord care se numea Thul sau Hiperboreea. Casa de origine a arienilor era insa in centrul pamantului, de unde venisera pentru a-l coloniza, iesind printr-o gaura imensa care se afla exact in  centrul lui in mijlocul Polului Nord. Lumea de sub pamant a arienilor era luminata de un soare central, care este mult mai mic decat soarele nostru, mai putin stralucitor, ce avea o caldura constanta, placuta care facea posibila viata in acel loc. Acest soare a capatat numele de soarele negru si era o sfera de materie cristalina care  emana radiatii sub forma de energie. Aceasta energie are foarte multe nume. Unii au chemat-o Chi, lumina astrala, forta odica sau orgon. Controlorii zic ca prima reprezentare a soarelui negru a fost facuta in 1933 de arhitectul principal al holocaustului, Heinrich Himmler. El a cumparat castelul  Wewelsburg pe care l-a restructurat si modificat. Cu acesta ocazie a reprezentat pe podeaua din Sala Generalilor simbolul soarelui negru.

Povestiri despre lumea subpamanteana si despre soarele ei negru sunt extreme de multe si sunt sigura ca lumea vechie nu era bolnava de psihoza in masa ca sa vorbeasca despre aceste lucruri daca nu ar fi existat. Pe de alta parte, se stie ca nazistii erau obsesionati de simbolul zvasticei care nu este nimic altceva decat modul simplu prin care lumea veche desena vartejul electromagnetic central al pamantului. Acest vartej este de fapt forul sau deschizatura care duce in centrul pamantului si care se numea candva Axis Mundi. Este acea gaura pe care controlorii zic ca ar fi fotografiat-o mincinosii lor sateliti Essa 3 si Essa 7, dar care este si centrul magnetic central reprezentat atat de sugestiv in hartile lui Mercatore.

Miturile si scrierile antice vorbesc despre acest soare electromagnetic care atunci cand este aliniat cu gaura vartejului central provoaca la suprafata pamantului nostru aurora boreala. El incalzeste atmosfera interna a pamantului si mentine o caldura constanta a sa de 18-20 de grade. Acest lucru permite ca si in interior sa existe viata, vegetatie si evident apa, care are legatura cu cea externa. Cu toate acestea, heliocentrismul a convins majoritatea oamenilor ca in interiorul mingii pe care stau, se afla un nucleu de fier solid cu o temperatura de peste 5000 de grade Celsius. Acest nucleu de fier, este desenat de controlori  in mod partadoxal  in culori pastel, nu in culori negre, deoarece acest nucleu ne spun ca este o sfera cristalina de fier solid. In jurul sferei cristaline de fier solid se afla un strat de fier lichid care este cald si din aceasta cauza pamantul are un camp magnetic toroidal. Ca sa vezi!!

Aceste desene si explicatii au devenit adevarul absolut pentru marea masa de oameni, desi adancimea de perforare a pamantului nu a trecut de 12, 2 km. Aceasta nu din cauza lipsei de instrumente puternice de perforare, ci pentru ca mai departe de aceasta adancine, pamantul nu permite peforarea. Se izbesc de campuri de forta atat de puternice, care nu le permit sa mearga in profunditate. Acesta este motivul pentru care  modelul heliocentric, trebuie sa recunoasca ca exista o sursa de energie interioara, fara de care lumea noastra nu ar putea exista.

De ce am vorbit despre aceste lucruri? Pentru ca pamantul nostru este un macro-organism independent care se automentine singur datoriota acestei surse de energie care se gaseste sub el si care face posibila viata in forma materiala. Am expus de asemenea in linii mari si posibilele moduri in care ar fi putut apare desenele de pe fata Lunii, facute de diferiti cercetatori autonomi, care afirma ca exact razele acestui nucleu sau soare negru ar fi putut forma Luna si Soarele. Exista si desene extreme de interesante pe care acesti oameni de stiinta  le-au facut pentru a intelege in mod simplu formarea celor doua astre.  Aceste desene sunt identice cu cele pe care le-am prezentat intr-un video in care un mason de gradul 33 explica forma plata a pamantului si  evident cele doua astre. Eu nu voi vorbi despre acestea deoarece nu pot fi de accord cu aceasta explicatie. Din aceasta cauza am inceput sa construiesc eu modelul formarii Lunii si ca de obicei sunt sigura ca nu gresesc nimic.

Inainte de toate, nu am nici cel mai mic dubiu in legatura cu desenul de pe suprafata lunii pe care l-am prezentat aici, deoarece sunt convinsa ca acel desen este cu adevarat harta pamantului primordial. Am stat saptamani in sir ca sa pun hartile facute de Sorgers pe desenul lunar si sunt milimetrice. Problema este ca acum, ca si atunci, Luna nu apartine lumii noastre, ci lumii pe care noi nu o cunoastem, adica imparatiei celei mari. Ca sa faci o fotografie perfecta a imparatiei celei mari a pamantenilor, trebuie sa te aflii in afara sacului electromagnetic in care suntem inchisi noi.  Pe de alta parte, daca vreti sa stiti miscarile Lunii, este suficient sa urmaresti fazele lunare si mersul lunii pe firmamentul nostru. Dupa ce o vedem in fiecare zi si noapte  la orice latitudine si longitudine pamanteana, Luna are o perioada de cateva zile in care nu se mai vede decat in anumite zone. De ce se intampla acest lucru? Deoarece ea strabate imparatia mare si atunci cand ajunge in punctul ei indepartat, noi nu o mai vedem o mica perioada de timp. De asemenea, eclipsele lunare nu se produc atunci cand pamantul o acopera, asa cum zic controlorii, ci atunci cand se aliniaza cu Steaua Polara, deoarece eclipsa de Luna este provocata de Polaris, nu de pamantul care este imobil, fix si plan. Luna este astrul dupa care s-a masurat timpul odinioara si asa cum spun multe scrieri, ea era singura pe cer in timpurile vechi, deoarece soarele a aparut dupa, adica dupa ce am fost inchisi aici.

Soarele negru nu poate proiecta raze decat pe firmamentul lumii noastre, deci, nu poate fi responsabil de formarea Lunii, care s-a format in afara. Spun acest lucru deoarece cercetatorii au spus ca soarele negru a proiectat razele lui pe cupola, iar cand acestea s-au reintors, au dat nastere Soarelui si Lunii. Practic, cei doi astri ar apartine doar lumii noastre, nicidecum si imparatiei pamantene cele mari. Ar mai fi de adaugat, ca centrul pamantului nostru nu corespunde centrului pamantului cel mare, deci nici nordul nu este acolo unde credem noi ca poate fi in lumea noastra. In acest caz, Luna chiar ar putea fi opera titanilor care au modelat pamantul si l-au facut locuibil, dar cum?? Luna ar putea fi o holograma proiectata pe suprafata apelor de desupra cupolei noastre, de aceasta civilizatie de giganti fara pereche. Ei au dorit ca pamantul lor sa se vada pe cer, iar in acest caz, zicala popeasca “precum in cer asa si pe pamant”,  nu e nimic altceva decat o alta minciuna ordinara. Realitatea este “precum pe pamant, asa si in cer”.

Singurul lucru care nu da este ca holograma nu se vede noaptea, iar ziua este consistenta, ceea ce nu se intampla cu Luna in realitate, deoarece fenomenul este exact invers. Luna se vede noaptea mai bine ca niciodata, are lumina proprie, iar ziua este eterica, ca un fum prin care vezi cerul albastru. Deci?? Ce este Luna?? Nu am idee din ce este formata, dar in mod sigur pe ea se oglindeste tot pamantul. In nici un caz nu se poate spune ca este doar astrul noptii, deoarece se se vede si ziua din toate partile pamantului simultan. Acum, ca si cand aceste lucruri nu ar fi indeajuns, pe suprafata ei nu este desenata doar harta pamantului, ci si a firmamentului nostru.  Daca studiem mai de aproape aceasta imagine sau mai correct spus, aceasta fotografie lunara, observam ca de fapt ea este compusa din mai multe imagini suprapuse care au fost facute in timp, similare cu imaginea unei radiografii facute cu raze X. Din aceasta cauza nimeni nu a reusit sa dea pana acum un raspuns corect despre Luna, despre cum s-a format sau despre ce este ea cu adevarat. Practic, aceste imagini de pe Luna sunt mai multe momente capturate in timpuri diferite.

Aceasta imagine ne este de un real ajutor deoarece dovedeste ca aceasta reflectare a pamantului pe fata lunara, nu este un reflex activ, nu este din zilele noastre, ci este o imagine capturata in alte timpuri, inainte ca lumea noastra sa fie inchisa. Prima este pamantul cel mare, iar a doua imagine suprapusa peste ea este a firmamentului, a cupolei insasi. Da. Ati inteles destul de bine. Luna este singura imagine cunoscuta care ne arata cum arata firmentul, cupola sau cerul in realitatea de odinioara. Fata pe care ne-o arata de mii de ani Luna, este o imagine compusa. Acesta reprezentare este cea care ii confera Lunii aspectul sferic 3D.

Ceea ce vedeti mai jos, nu este un crater cu raze. Observati mai bine! Acesta nu este semnul unui obiect sferic, ci este varful firmamentului, este cupola vazuta din exteriorul ei.

Aceasta este imaginea compusa a Lunii care reprezinta ambele imagini in acelasi timp.

Controlorii nu au inventat liniile de latitidine si longitudine pentru  pamant, ci le-au transferat  pe cele care existau pe cupola pe pamant deoarece cupola sau firmamentul sunt cu adevarat o sfera care invaluie pamantul plan si imobil.

Razele provin din coroana cupolei, iar in acea arie nu exista un crater, ci un vartej exact in punctul cel mai inalt al cupolei. Controlorii au numit acesta zona Tycho. Acest nume a fost dat de astronomul gesuit Giovanni Ricciolli in anul 1651. Cu existenta lui Tycho, controlorii nu au avut probleme in convingerea oamenilor ca traiesc pe o gigantica minge care se invarte, ascunzand  totul exact sub ochii lor.

Separarea imaginilor lunare ne ajuta sa vedem mai bine ce ne arata in realitate fata Lunii, deoarece acestea sunt doua imagini capturate din  doua unghiuri diferite, care au fost suprapuse una peste alta. Interesant este ca in prima imagine, in care se vad imense intindedri pe pamant, nu a fost capturata nici un fel de intindere de apa. Aceasta sugereaza ca in joc au fost mai mult ca probabil un fel de raze X, motiv pentru care  in centrul sau nu se vede vartejul. Sincera sa fiu nu am ajuns inca la o concluzie pertinenta despre modul in care s-a format Luna si imaginea terestra de pe suprafata ei.

Luna este o capodopera distorsionata, o incantare de plasma de “asa cum e jos e si sus”. Luna e un disc ca o masa de plasma, de aceea prima imagine prezinta o distorsiune curbata, care se vede exact pe margini.Trebuie facuta o munca gigantica pentru a face o proiectie plana a acesteti distrosionari.

Oricum distorsiunea este usoara si de aceea Storgers a putut cartografia cercurile de latitudine, anotimpurile si fusele orare cu precizie uimitoare. O harta fara distrosiuni poate sa semene perfect cu aceasta, dar raman intrebari importante.

Nu stiu daca ceea ce am scris aici va va fi de ajutor, dar cu siguranta nu se poate nega faptul ca este absolut uimitor sa intelegi cum ne-au ascuns absolut totul sub ochi, facandu-ne apoi sa negam ceea ce vedem datorita minciunilor cu care ne abat de la realitate. Nu pot sa spun ca acest subiect este inchis pentru mine deoarece mai sunt extreme de multe lucruri pe care nu le-am scris din cauza ca lucrez inca la ele. Deci, in mod précis despre Luna o sa mai scriu atunci cand voi intelege cu adevarat ceea ce nu am putut sa va dezvalui. gabriela dobrescu